Sânzienele: Florile magice ale românilor

În superstițiile, vechile tradiții populare ale românilor, sânzienele, asociate cu sărbătoarea cu același nume de pe 24 iunie, sunt flori magice, înzestrate cu daruri de premoniție, ghicire a viitorului.

Se spunea că înfloreau, de obicei, de-a lungul nopții dinspre 23 iunie către 24 iunie. Dacă sânzienele dădeau în floare mai târziu, era semn că grânele și legumele sunt întârziate, și vor fi culese mai târziu.

Oricum, Sânziana, o zână ori o divinitate din folclorul românesc, avea atât puteri benefice , cât și malefice, ce puteau influența agricultura, puteau determina decisiv creșterea roadelor câmpului!

La origine, Sânziana ar fi fost o fecioara care ducându-se pe câmp, și-a împletit o cunună din flori galbene. Ajungând apoi la locuința sa, ar fi aruncat acea cunună peste casă, zicând, "Cunună, de te vei opri pe casă, voi trăi și voi avea viață lungă, iar de vei pica jos, voi muri".

Din această legendă provine, pare-se, obiceiul din Bucovina ca fetele care voiau să știe anticipat dacă vor fi însoțite de noroc, adunau în Ajunul Sărbătorii Sânzienelor, pe 23 iunie, o floare galbenă, din care își împleteau o coroniță, aruncând-o apoi peste casa lor. În dimineață de 24 iunie, fetele se uitau cum arătau ale lor cununi. În caz că în ele se afla păr de oaie ori de vite, li se dădea de înțeles că vor avea noroc cu respectivele animale. Dacă găseau în coronițe păr de pisica sau câine, li se semnala că norocul le va ocoli!

Sânzienele în farmece de dragoste, vrăji și superstiții

Potrivit unei tradiții diferite, se azvarleau pe casă cununi făcute din din flori de sânziene, câte una pentru fiecare membru al familiei. Cele care cădeau, anunțau o moarte vremelnică a respectivei persoane, iar cele care rămâneau pe acoperiș vesteau o viață lungă a acesteia.

Într-o altă superstiție românească, pe 23 iunie, în Ajunul Sânzienelor, copiii adunau florile cu același nume și le amplasau una câte una în porțile fiecărei case din sat. Cele care erau mai veștejite dimineața preziceau o moarte curândă a cuiva din gospodăria unde erau găsite!

Tot în noaptea de 23 iunie, femeile nemăritate purtau la cingătoare ori în cosițe, sau își puneau flori de sânziana sub pernă, astfel încât să-și poată visa soțul ursit!

Cine dormea sau muncea pe 24 iunie, în ziua de Sânziene, era condamnat să se ingălbenească ca o floare de sânziană!

Florile de sânziene, alături de alte plante culese de fete de pe câmp pe 24 iunie, precum cimbrișorul, cicoarea, usturoiul, sulfina și trifoiul alb, erau lăsate să se usuce, fiind utilizate mai târziu, în decursul anlui, drept ierburi de leac foarte eficiente!

În Transilvania, în a șasea săptămâna după Paști, se făceau cununi din flori de sânziene ce se puneau pe casă, astfel încât granele să fie ferite de grindină.

Surse:
- Antoaneta Olteanu: Școala de solomonie
- Artur Gorovei: Credinți și superstiții ale poporului român
- Antoaneta Olteanu: Calendarele poporului român

24 iunie – Sărbători, tradiții și obiceiuri religioase