Bufnița: Simbol și semnificație

Din cauza comportamentului său, a înfățișării și abilităților sale, bufniță reprezintă în multe culturi atât un simbol al nopțîi, întunericului, forțelor malefice, misterului, somnului, morții, lumii celeilalte, cât și unul al înțelepciunii, cunoașterii, inteligenței, sagacității, erudiției, clarviziunii, profeției și protecției, fertilității. Nu întâmplător, filosoful german Friedrich Hegel a conceput bufnița ca un simbol al filosofiei!

În Egiptul antic întruchipa răceala (inclusiv sufletească), noaptea, moartea, dar și înțelepciunea. Era, totodată, o călăuză în tărâmurile subpământene, grație capacității sale de a vedea în întuneric, în timpul nopții.

La grecii din antichitate, unele specii de bufniță erau considerate păsări ale intunecimii. Ele erau o personificare a sinistrului fiu al lui Acheron și Orphne, numit "Întuneric". Fusese transformat într-o bufniță de zeița Demetria, după ce o zărise pe fiica ei, Persephone, mâncând o sămânță de rodie în grădina lui Hades, zeul morților.

Bufnița era pasărea sacră a lui Athena, o zeiță cu care împărtășea atributele de înțelepciune și profeție.

În folclorul celtic, era respectată ca urmare a sacralității sale și a reputației de a avea puteri supranaturale.

În Țara Galilor, simboliza moartea și învierea, înțelepciunea, magia lunii și inițierea în magie. Zeița  Arianrhod își schimba înfățișarea sub cea a unei bufnițe foarte mari care, datorită ochilor ei pătrunzători, putea vedea până și în întunecimea subconștientului ori sufletului oamenesc. Vechii galezi asociau această pasăre cu fertilitatea. Dacă o femeie auzea o bufniță, se credea că va avea o naștere ușoară.

Creștinii timpurii identificau bufnița cu Saturn, cu forțele răului, veștile proaste și distrugerea, sau cu Lilith, prima soție, nesupusă, malefică, a lui Adam. În Vechiul Testament, era considerată o creatură impură, una reflectând dezolarea, dezamăgirea. În același timp, pentru creștini era un simbol al "orbirii" necredincioșilor.

Superstiții despre bufniță

În Evul Mediu, era corelată cu înșelătoria și vrăjitoria, din pricina înzestrării de a vedea în întuneric, obiceiului de a aștepta noaptea pentru a vâna, atunci când victimele sale erau "oarbe", neajutorate! În unele legende populare din Germania și Scandinavia, era considerată un spirit al pădurii (Holzweibl). Deoarece e o creaturănocturnă, se presupunea adesea că era pasărea de companie a vrăjitoarelor.

Conform unor culturi ale americanilor nativi, fiecărei persoane i se desemna o anumită viețuitoare, ce era determinată de vremea în care se năștea. În această tradiție, bufnița era un simbol al celor născuți între 23 noiembrie și 21 decembrie. Se spunea că oamenii care aveau bufnița în totemul lor erau foarte adaptabili, aventuroși, sensibili, cu o mare poftă de viață și talente artistice, nițel egocentrici, având obiceiul să nu-i ierte cu ușurință pe cei care îi supărau!

Totodată, pentru americanii nativi, în funcție de trib, bufnița semnifica fie înțelepciunea și o cunoaștere secretă, sacră, fie protecția față de energiile rele, fie moartea și răul.

Aborigenii din Africa de Vest și Australia, vedeau această pasăre ca pe un mesager al secretelor vieții, una apropiată vrăjitorilor, vizionarilor, magilor. Yama, zeul australian al morții, o trimitea ca un mesager al veștilor sale de rău augur.

În China, se zicea că bufnițele sunt un simbol al forțelor destructive Yang, asociate cu fulgerul și solstițiul din luna iunie.

Romulus Vulcănescu menționează că în limba română cuvântul "strigoi" ar proveni din latinescul "striga", cu semnificația de "duh necurat", "fermecătoare" și "bufniță".

Surse principale:
- Ross Berger: Wise Owl: The Ancient Symbol of Wisdom
- Jack Tresidder: The Watkins Dictionary of Symbols
- Romulus Vulcănescu: Mitologie română

Bufniţa din vise | Interpretare şi semnificaţie vise