Toiagul lui Esculap: Simbol al medicinii
În mitologia grecească, toiagul lui Esculap (Asclesius) era unul pe care se încolăcea un șarpe, fiind purtat de zeul cu același nume, o divinitate asociată cu medicina și vindecarea. Acest simbol s-a perpetuat până în zilele noastre, corelat în continuare cu lecuirea, medicina, medicii, dar fiind confundat frecvent cu caduceul, toiagul zeului Hermes. Vezi și articolul: Caduceul: Simbol și semnificație
Potrivit mitului antic, Esculap era fiul lui Apollo și al nimfei Coronis. În timp ce era însărcinată, Coronis s-a îndragostit, și-a ales un alt iubit pe lângă Apoloo, unul muritor. Cuprins de gelozie, zeul a ucis-o pe Coronis însă, pe când era întinsă pe rugul său funerar, lui Apollo i s-a făcut milă de pruncul său nenăscut și l-a salvat, scoțându-l din pântecul mamei sale.
Copilul a fost numit Esculap (Asclepios) și a fost introdus în tainele medicinii de către centaurul Cheiron. Esculap a învățat cu râvnă și talent atât de multe încât, ar fi fost capabil, cu o ocazie, să învie, să readucă la viață unul din pacienții săi.
Din această cauză, Zeus a început să se teamă că nemurirea zeilor ar putea fi amenințată de oamenii de pe pământ, așa că l-a omorât pe Esculap cu un fulger. Apoi, la rugămintea lui Apollo, fiul său ar fi fost amplasat pe cer, sub forma stelei Ophiuchus, "purtătorul de șarpe".
Într-o altă varianta a mitului, Esculap nu ar fi murit, ci ar fi devenit un zeu întrupat în om, ce ar fi înființat, locuri, centre de vindecare pe cuprinsul întregii Grecii antice.
În onoarea lui Esculap au fost înălțate mai multe temple (având denumirea de "asclepeion"), cele mai vestite fiind la Epidarius (în nord-estul Peloponezului), pe insula Kos (unde Hipocrate, "părintele medicinii", și-a început cariera), precum și în Trikala, Gortys (în Arcadia) și Pergamum (în Asia).
Simbolul toiagului pe care se împletește un șarpe poate fi considerat a fi fost adoptat de medici și datorită lui Hipocrate, legendarul lecuitor. Conform legendei, Hipocrate invoca binecuvântarea și priceperea lui Esculap pentru a obține cea mai pură și mai eficientă metodă de vindecare a pacienților lui. De aici provine, se pare, jurământul lui Hipocrate, care debuta originar cu invocația, "Jur pe Apollo Vindecătorul, pe Esculap și Hygieia, Panacea și pe toți zeii..."
Începând cu anii 300 î. Hr. , cultul lui Esculap a crescut în popularitate și mii de pelerini au pornit să dea năvală în templele sale pentru a scăpa de boli. Ei se implicau în ritualuri de purificare urmate de ofrande, jertfe, aduse zeului, și căutau să petreacă măcar o noapte în cea mai sacră parte a templelor, numită "abaton" ori "adyton". Orice vis pe care îl aveau în acea noapte era adus la cunoștiință preoților, care prescriau o terapie anume prin interpretarea acestuia.
Unii sunt de părere că toiagul lui Esculap își are originea în tratamentul tradițional din Egipt pentru "drancunculiasis", boala viemelui Guinea, un vierme ce își făcea apariția din bășici dureroase, varicoase. Acesta dădea o senzație de fierbințeală extremă, făcând bolnavii să-și cufunde zona afectată în apă pentru a o răci. Viermele simțea schimbarea temperaturii și își elibera larvele în apă. Tratamentul tradițional egiptean era de a se extrage viermii din rană vreme de ore ori chiar săptămâni, aceștia în făsurându-se pe un băț. Vindecatorii unei afecțiuni de acest tip își făceau reclamă cu o imagine ce înfățișa un vierme încolăcit pe un băț, o imagine ce aducea cu cea a unui șarpe înfășurat pe un toiag.
O altă teorie despre modul cum a ajuns asocierea șarpelui cu toiagul să fie consacrată ca simbol al medicinii este conectată cu personajul biblic Moise, care avea un toiag din bronz pe care era încolăcit un șarpe din același material. Dacă un evreu era mușcat de un șarpe, tot ce avea de făcut pentru a se vindeca era să își fixeze privirea pe șarpele de pe toiagul lui Moise!
Semnificația șarpelui a fost interpretată în multe ale feluri. Se spunea că numele lui Asclepios derivă din vindecare, alinarea durerii, și din contracararea distrugerii ce însoțește moartea. Din acest motiv, i s-ar fi atribuit zeului grec simbolul șarpelui, indicând că cei care se dedică științei medicale trec printr-un proces asemănător cu cel al șarpelui, fiindcă acesta, prin schimbarea pielii, ar fi reîntinerit și s-ar fi lepădat de bătrânețe. Se consideră și că șarpele întruchipa atenția, o calitate necesară, vitală, în practicarea medicinii.
Da, pierderea și reînnoirea pielii șarpelui simbolizează întinerirea, renașterea. Pe de altă parte, șarpele poate fi văzut ca un simbol care reunește și exprimă natură duală a muncii medicului, ce are de a face cu viața și moartea, cu boala și sănătatea. Ambiguitatea șarpelui ca simbol și contradicțiile pe care le reprezintă pot reflecta și ambiguitățile folosirii medicamentelor, așa cum reiese din termenul "pharmacon", care însemna atât "leac" cât și "otravă" în Grecia antică.
Spirala prin care șarpele se amplasează pe toiag poate simboliza, totodată, lărgirea, expansiunea cunoașterii, înțelepciunii noastre, a minții, în general.
Din punct de vedere simbolic, toiagul, aidoma șarpelui, poate fi corelat cu învierea și vindecarea. În același timp, poate fi reprezentativ pentru medicii itineranți din antichitate.
La un moment dat, în dezvoltarea cultului lui Esculap, șarpele și toiagul s-ar fi putut combina sub forma simbolului medicinii cu care suntem familiarizați în prezent.
Şarpele - Simbol şi semnificaţie
Potrivit mitului antic, Esculap era fiul lui Apollo și al nimfei Coronis. În timp ce era însărcinată, Coronis s-a îndragostit, și-a ales un alt iubit pe lângă Apoloo, unul muritor. Cuprins de gelozie, zeul a ucis-o pe Coronis însă, pe când era întinsă pe rugul său funerar, lui Apollo i s-a făcut milă de pruncul său nenăscut și l-a salvat, scoțându-l din pântecul mamei sale.
Copilul a fost numit Esculap (Asclepios) și a fost introdus în tainele medicinii de către centaurul Cheiron. Esculap a învățat cu râvnă și talent atât de multe încât, ar fi fost capabil, cu o ocazie, să învie, să readucă la viață unul din pacienții săi.
Din această cauză, Zeus a început să se teamă că nemurirea zeilor ar putea fi amenințată de oamenii de pe pământ, așa că l-a omorât pe Esculap cu un fulger. Apoi, la rugămintea lui Apollo, fiul său ar fi fost amplasat pe cer, sub forma stelei Ophiuchus, "purtătorul de șarpe".
Într-o altă varianta a mitului, Esculap nu ar fi murit, ci ar fi devenit un zeu întrupat în om, ce ar fi înființat, locuri, centre de vindecare pe cuprinsul întregii Grecii antice.
În onoarea lui Esculap au fost înălțate mai multe temple (având denumirea de "asclepeion"), cele mai vestite fiind la Epidarius (în nord-estul Peloponezului), pe insula Kos (unde Hipocrate, "părintele medicinii", și-a început cariera), precum și în Trikala, Gortys (în Arcadia) și Pergamum (în Asia).
Simbolul toiagului pe care se împletește un șarpe poate fi considerat a fi fost adoptat de medici și datorită lui Hipocrate, legendarul lecuitor. Conform legendei, Hipocrate invoca binecuvântarea și priceperea lui Esculap pentru a obține cea mai pură și mai eficientă metodă de vindecare a pacienților lui. De aici provine, se pare, jurământul lui Hipocrate, care debuta originar cu invocația, "Jur pe Apollo Vindecătorul, pe Esculap și Hygieia, Panacea și pe toți zeii..."
Începând cu anii 300 î. Hr. , cultul lui Esculap a crescut în popularitate și mii de pelerini au pornit să dea năvală în templele sale pentru a scăpa de boli. Ei se implicau în ritualuri de purificare urmate de ofrande, jertfe, aduse zeului, și căutau să petreacă măcar o noapte în cea mai sacră parte a templelor, numită "abaton" ori "adyton". Orice vis pe care îl aveau în acea noapte era adus la cunoștiință preoților, care prescriau o terapie anume prin interpretarea acestuia.
Unii sunt de părere că toiagul lui Esculap își are originea în tratamentul tradițional din Egipt pentru "drancunculiasis", boala viemelui Guinea, un vierme ce își făcea apariția din bășici dureroase, varicoase. Acesta dădea o senzație de fierbințeală extremă, făcând bolnavii să-și cufunde zona afectată în apă pentru a o răci. Viermele simțea schimbarea temperaturii și își elibera larvele în apă. Tratamentul tradițional egiptean era de a se extrage viermii din rană vreme de ore ori chiar săptămâni, aceștia în făsurându-se pe un băț. Vindecatorii unei afecțiuni de acest tip își făceau reclamă cu o imagine ce înfățișa un vierme încolăcit pe un băț, o imagine ce aducea cu cea a unui șarpe înfășurat pe un toiag.
O altă teorie despre modul cum a ajuns asocierea șarpelui cu toiagul să fie consacrată ca simbol al medicinii este conectată cu personajul biblic Moise, care avea un toiag din bronz pe care era încolăcit un șarpe din același material. Dacă un evreu era mușcat de un șarpe, tot ce avea de făcut pentru a se vindeca era să își fixeze privirea pe șarpele de pe toiagul lui Moise!
Semnificația șarpelui a fost interpretată în multe ale feluri. Se spunea că numele lui Asclepios derivă din vindecare, alinarea durerii, și din contracararea distrugerii ce însoțește moartea. Din acest motiv, i s-ar fi atribuit zeului grec simbolul șarpelui, indicând că cei care se dedică științei medicale trec printr-un proces asemănător cu cel al șarpelui, fiindcă acesta, prin schimbarea pielii, ar fi reîntinerit și s-ar fi lepădat de bătrânețe. Se consideră și că șarpele întruchipa atenția, o calitate necesară, vitală, în practicarea medicinii.
Da, pierderea și reînnoirea pielii șarpelui simbolizează întinerirea, renașterea. Pe de altă parte, șarpele poate fi văzut ca un simbol care reunește și exprimă natură duală a muncii medicului, ce are de a face cu viața și moartea, cu boala și sănătatea. Ambiguitatea șarpelui ca simbol și contradicțiile pe care le reprezintă pot reflecta și ambiguitățile folosirii medicamentelor, așa cum reiese din termenul "pharmacon", care însemna atât "leac" cât și "otravă" în Grecia antică.
Spirala prin care șarpele se amplasează pe toiag poate simboliza, totodată, lărgirea, expansiunea cunoașterii, înțelepciunii noastre, a minții, în general.
Din punct de vedere simbolic, toiagul, aidoma șarpelui, poate fi corelat cu învierea și vindecarea. În același timp, poate fi reprezentativ pentru medicii itineranți din antichitate.
La un moment dat, în dezvoltarea cultului lui Esculap, șarpele și toiagul s-ar fi putut combina sub forma simbolului medicinii cu care suntem familiarizați în prezent.
Şarpele - Simbol şi semnificaţie
Toiagul lui Esculap: Simbol al medicinii
Reviewed by Diana Popescu
on
iulie 06, 2018
Rating:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu