Superstiții despre buric

În superstițiile chinezilor se credea Raijin, zeul tunetului, fulgerului și furtunilor putea să mănânce buricul (sau întregul abdomen al copiilor). Într-o altă varianta a legendei, Raijin îl avea drept tovarăș pe Raijuu, o altă zeitate care obișnuia să se cuibărească în buricul oamenilor pentru a trage un pui de somn. Când Raijin voia să-și trezească prietenul, îl lovea pe Raijuu cu un fulger din cer (inclusiv buricul nefericitului om în care se culcase Raijuu).

Ambele versiuni ale legendei aveau drept menire să-i facă pe copii să-și acopere buricul în decursul furtunilor, părinții crezând că în acest fel se vor putea poteja de răceală provocată de acest eveniment meteorologic.

Tot în China, un buric concav, ieșit mult în afara burții unui bebe indica că el se va bucura de o viață îmbelșugată la maturitate.

Potrivit unor superstiții asiatice, imediat după nașterea unui copil, trebuia să i se ardă cordonul ombilical. Dacă nu se făcea asta ori dacă acel cordon cădea pe jos, bebelușul urma să aibă de suferit în viitor!

La englezi se spunea că dacă o femeie însărcinată umbla pe sub rufele puse la uscat întinse pe o sfoară/ o sârmă, însemna că pruncul ei se putea sufoca strangulat cu cordonul ombilical. În mod asemănător, la români, se zicea că o gravidă nu are voie să treacă pe sub o funie, ca să facă "copilul cu buricul încurcat pe după gât".

În Jamaica, este de rău augur și în prezent să se scape pe podea cordonul ombilical. Se impune să fie păzit cu grijă de mamă și îngropat după trei zile până la un an de la nașterea copilului. În locul unde se pune în pământ , se plantează apoi un copac, numit "arborele buricului copilului". Dacă acest copac suferă vreo stricăciune, ar fi afectat implicit și copilul!

Indienii din Est credeau că pământul are un buric, situat la polul nord. La noi, există expresia "a te crede/ a  tese socoti / a te vedea drept buricul pământului", adică a te considera cel mai important om din preajma ta, ba chiar de pe toată planeta!

În Transilvania, ca un copil  abia născutsă nu aibă buricul pe după cap, era recomandat ca mama sa sa nu-și pună vreo legătură după gât, ca să o depene.

Tot la români, există credința că după ce o femeie dădea naștere primului copil, era indicat să se uite pe buricul lui. Câte noduri distingea acolo, tot atâția copii urma să aibă!

În Bucovina, se consideră că era bine ca buricul unui nou născut să fie legat cu o ață de cânepă de toamnă, în nici un caz de vara. Cânepa de vară nu avea sămânță, așa că bebelușii al căror buric era legat cu ea vestea că nu vor avea urmași!

În zona Tecuciului, băieții mici, cu buricul în afară erau predispuși la boală, iar cei cu buricul cufundat către înăuntru păreau să aibă mari sorți de izbândă în a fi voinici!

Tot la bucovineni, "buricul"  fie se păstra până când copilul ajungea la șapte ani (dacă reușea să-l deznoade la acea vârstă era semn că e deștept!), fie până ajungea la o vârstă relativ mare (prezicandu-i-se că va fi bun la învățătură, dacă era băiat, ori că se va pricepe la cusut și țesut, dacă era fată).

În Teleorman, se obișnuia ca mama să țină la păstrare buricul și moțul copilului, să i le ofere când se făcea mare, astfel încât această să le rupă de unul singur, având în acest mod șansa să fie deștepți, să își vadă visele cu ochii, dacă le aruncau fragmentele peste ogoare primăvara.

Surse principale:
- Cora Linn Daniels, C. M. Stevans: Encyclopedia of Superstitions, Folklore, and the Occult Sciences of the World
- William Carroll: Superstitions: 10,000 You Really Need
- Artur Gorovei: Credinți și superstiții ale poporului român

Copiii din vis | Interpretarea și semnificația viselor