2 parabole despre școală și învățătură

Aceste parabole descriu ce înseamnă menirea învățătorului, profesorului într-o societate normală (europeană), o menire care nu este luată prea în serios de mulți dascăli de azi din România, și pune sub semnul întrebării capacitatea învățământului românesc (gratuit, și nu cel de din școli, licee particulare) de a dezvolta talentele, capacitățile native ale tinerilor.

1 - Parabola copilului destinat să fie celebru

Un tânăr dascăl (poți să-i zici învățător, ori profesor) a visat odată că i-a apărut în față un înger care i-a spus, "Ți se va da un copil sortit să devină celebru, să fie aclamat ca un conducător măreț! Cum îl vei pregăti astfel încât să-și dezvolte inteligența, să-i crească încrederea în sine, să-și mărească atât sensibilitatea emoțională, cât și indrăzneala în relațiile cu cei din jur, să fie deschis la minte și, totuși, cu tărie de caracter? Pe scurt, ce învățătură îi vei dărui ca să ajungă unul dintre cei mai importanți, adevărați lideri ai omenirii?"

Învățătorul s-a trezit scăldat într-o transpirație rece ca gheața. Nu-i trecuse prin minte până atunci că unul din actualii sau viitorii săi elevi ar putea să evolueze asemeni celui înfățișat de înger în vis...

S-a gândit, "Cum aș putea să-mi schimb modul de a preda pentru ca învățăcelul meu ales de divinitate, neștiut de mine,  să poată deveni un om celebru, capabil să transforme în bine umanitatea?"

Puțin câte puțin, și-a formulat un plan în acest sens...

"Un astfel de copil", a reflectat el, "ar avea nevoie atât de instruire didactică, cât și de experiențe de viață lămuritoare. Ar trebuie să știe cum să rezolve probleme de diferite tipuri, să-și invigoreze atât cunoașterea, cât și caracterul, să fie sigur pe el dar, de asemeni, să aibă abilitatea să-i asculte pe alții și să conlucreze cu ei. Ar fi nevoie să înțeleagă și să aprecieze trecutul, însă să fie și optimist în privința viitorului. Ar fi necesar să își dea seama că are de învățat de-a lungul întregii sale vieți pentru a avea mereu o minte activă, curioasă, cercetătoare. Ar trebui să-și stabilească standarde înalte și să învețe autodisciplina, dar și să-și dorească iubire și încurajare, astfel încât să fie mereu plin de dragoste și bunătate".

Școala și învățătura în cele mai frumoase citate, aforisme, maxime

Modul dascălului de a preda s-a schimbat radical, esențial. Orice copil care i-a intrat în clasă i s-a părut a fi un viitor lider al lumii. Și-a văzut toți elevii nu așa cum erau superficial, ci așa cum puteau deveni! A pretins invățăceilor lui să dea tot ce aveau mai bun în ei, dar și-a temperat această pornire cu bunăvoință, cordialiate, iubire. S-a ocupat de ei ca și cum viitorul omenirii depindea întru totul de învățătura pe care le-o oferea!

Nu se știe clar câți oameni marcanți, cunoscuți, celebri, au stat pe băncile clasei sale... Cert este că aproape toți elevii lui au reușit în viață, au făcut omenirea mai bună!


2 - Parabola școlii animalelor

O parabolă adaptată după fabula "Școala animalelor", scrisă în 1940 de George Ravis.

Animalele pământului s-au adunat odinioară ca să înființeze o școală în stare să le ajute copiii să facă față problemelor tot mai mari, mai complexe, diverse ale lumii. Pentru a se asigura că odraslele lor vor fi cu adevărat pregătite pentru viață, părinții au decis că ele trebuie să știe cât mai multe, atât să alerge, să se cațăre, cât și să umble nestingherite prin apă și văzduh. Această "programă școlară" a avut un impact interesant!

Rața era excelentă la înotat, dar stătea cam prost la alergare, așa că s-a chinuit, săraca, să își îmbunătățească performanțele la cea de-a doua disciplină. În cele din urmă, și-a rănit însă picioarele palmate într-un asemenea hal încât abia a reușit să aibă un rezultat mediu la înot. Rezultatele medii erau acceptabile în acea școală, și nimeni nu și-a făcut griji în această privință. Cu excepția raței, care a avut o tentativă de sinucidere!

Iepurele a avut o cădere nervoasă și a fost cât pe ce să fie internat într-un azil de nebuni după ce celelalte animale i-au zis în derâdere că semăna ca un șobolan după ce i se uda blana când  se arunca în apă la ora de înot!

La ora de cățărat, vulturul a ajuns primul în vârful unui copac, însă a insistat să-și folosească metoda proprie pentru a face asta. Drept urmare a fost muștruluit cu severitate, și a fost pe pragul de a fi exmatriculat!

Când peștele s-a întors acasă de la școală, s-a plâns, "Mamă, tată, urăsc școala! Înotul este extraordinar, zburatul este distractiv dacă mă lasă să-mi iau avânt din apă. Cum aș putea, însă, să alerg și să mă cațăr dacă nu am picioare, și nu pot respira în afara apei?" Părinții peștelui și-au dat întâlnire cu directorul școlii. Acesta, după ce a examinat atent catalogul, le-a zis, "Copilul vostru este atât de avansat față de colegii lui la înot încât îi voi permite să nu mai ia parte la orele de la această disciplină. În schimb, va trebui să se antreneze suplimentar la alergat și cățărat!" Peștele elev a ajuns apoi, se pare, într-o țară sud-americană, unde a cerut azil politic...

Morala

Lăsați rața să zburde în apă, peștele să înoate, iepurele să alerge și vulturul să zboare. Lăsați copiii să-și dezvolte talentele, înzestrările, abilitățile lor native, și nu-i schilodiți așezându-i în patul lui Procust al mediocrității!

Învățătura în citate, aforisme, maxime