Licuricii în superstiții și legende
Frumusețea misterioasă, aparent magică a licuricilor nu avea cum să nu dea naștere unor legende, credințe, superstiții pe diverse meridiane ale lumii. În folclorul românesc sunt porecliți și focul lui Dumnezeu, lumina de pădure, făclieşi, fânăraşi, scânteiaşi, steluţe, ochiul dracului, ochiul şarpelui din Rai, puii Satanei, feciorii dracului ori scânteile din biciul Sfântului Petru.
Jocul de lumini al licuricilor nu este un spectacol gratuit, fără vreun sens. În acest mod, ei comunică unii cu alții, în special în ritualul curtării, împerecherii. Masculii atrag astfel atenția femelelor asupra lor, le anunță că sunt în căutarea dragostei, iar acestea le răspund cu clipiri luminiscente dacă îi consideră atractivi, dacă sunt interesate de ei!
Numele științific al substanței care-i ajută pe licurici să se ilumineze este "lucifern", un cuvânt provenit din latinescul "Lucifer", cu semnificația "purtător de lumină". Zeița romană Diana era cunoscută și sub numele de "Diana Lucifer", grație asocierii sale cu lumina lunii.
În China, cu mult timp în urmă, se credea că licuricii erau zămisliți prin arderea ierburilor. Într-un străvechi manuscris chinezesc, se consemna că o modalitate populară de petrecere a timpului liber constă din prinderea de licurici și punerea lor într-o cutie transparentă, folosită ca felinar.
La japonezi, potrivit unei legende, aceste insecte erau sufletele morților, în general, sau fantome ale războinicilor uciși, al căror sacrificiu le câștigase fericirea eternă.
Superstiții despre păianjeni
În Brazilia, se credea că intrarea în contact cu licuricii, atingerea lor, poate provoca orbirea, dar că aflate în mâinile unor vraci ("curandeiro") aceste insecte pot fi utilizate pentru lecuirea orbirii!
Licuricii apar frecvent și în folclorul americanilor nativi. Într-o legendă a apașilor, se spune că vicleana vulpe și-a pus în gând odată să fure focul din satul licuricilor. Pentru a realiza asta, i-a amăgit că ar avea intenții bune și, apoi, le-a șterpelit focul, luând pe coadă o bucată de scoarță de copac aprinsă. După ce a fugit din satul licuricilor, i-a dat scoarța uliului, care a zburat cu ea în gheare, împrăștiind jarul său pe cuprinsul întregii lumi. În acest fel, focul ar fi ajuns și la apași. Ca să o pedepsească pentru nelegiuirea sa, licuricii au blestemat vulpea să nu fie niciodată capabilă să folosească focul pentru ea.
O superstiție victoriană clama că dacă un licurici îți întră în casă, înseamnă că cineva din ea va muri în curând. O alta, răspândită în sudul Europei, pretindea că intrarea în casă a doi licurici vestea fie sosirea unui musafir neașteptat, fie căsătoria iminentă a cuiva din acea locuință. Mai multe insecte de acest tip ivite pe neașteptate într-o locuință preziceau că acolo va avea loc, peste puțin timp, o petrecere!
Într-o credință mediteraneeană, se zice că lumina licuricilor se înalță din morminte și, de aceea, trebuie să fie evitată, ocolită. Cu toate astea, la italieni, o grămadă de licurici vestește o recoltă extrem de bogată.
Superstiţii despre fantome, stafii sau strigoi
Conform unei legende din Filipine, pe vremuri, licuricii erau doar un fel de muște, gâze, cărora le plăcea să zboare prin preajma unor pomi numiți "meri stelați". Lumina lor, materializată sub forma unor licurici avea harul să îi călăuzească pe călătorii rătăciți spre adevărata lor destinație.
La români, licuricii apăreau pare-se la Sânpetru de Vară. Erau trimiși, chipurile, de Sfântul Petru, ca să-i îndrume pe cei rătăciți prin pădure să-și afle calea spre destinația lor. Dacă este să ne luăm după o legendă românească, licuricii ar fi fost creați ori de câte ori Sfântul Petru pocnea din biciul său, preschimbându-se în insecte magice din scânteiele iscate de biciul său. În alte superstiții românești, cucii, păsările ce nu și-ar fi respectat legământul față de Sfântul Petru (nașul lor), nu ar mai cânta după 29 iunie, și pentru că acest sfânt le aduce aminte de greșeala lor, trimițându-le pe cap licuricii! De asemenea, există credința că astfel de insecte puteau vindeca bolile de ochi, ba chiar să redea vederea orbilor dacă aceștia puteau să prindă nouă licurici!
În credințe străvechi românești, licuricii erau înzestrați cu abilități malefice! Ei erau întruchipări ale dracului, diavolului, ce anunțau ivirea sa printre oameni și aveau capacitatea să se strecoare în sufletelelor, impregnându-le răul Satanei!
Surse principale:
- Richard Webster: The Encyclopedia of Superstitions
- Cora Linn Daniels, C. M. Stevans: Encyclopedia of Superstitions, Folklore, and the Occult Sciences of the World
- Andrea Malossini: Italian Superstitions
Jocul de lumini al licuricilor nu este un spectacol gratuit, fără vreun sens. În acest mod, ei comunică unii cu alții, în special în ritualul curtării, împerecherii. Masculii atrag astfel atenția femelelor asupra lor, le anunță că sunt în căutarea dragostei, iar acestea le răspund cu clipiri luminiscente dacă îi consideră atractivi, dacă sunt interesate de ei!
Numele științific al substanței care-i ajută pe licurici să se ilumineze este "lucifern", un cuvânt provenit din latinescul "Lucifer", cu semnificația "purtător de lumină". Zeița romană Diana era cunoscută și sub numele de "Diana Lucifer", grație asocierii sale cu lumina lunii.
În China, cu mult timp în urmă, se credea că licuricii erau zămisliți prin arderea ierburilor. Într-un străvechi manuscris chinezesc, se consemna că o modalitate populară de petrecere a timpului liber constă din prinderea de licurici și punerea lor într-o cutie transparentă, folosită ca felinar.
La japonezi, potrivit unei legende, aceste insecte erau sufletele morților, în general, sau fantome ale războinicilor uciși, al căror sacrificiu le câștigase fericirea eternă.
Superstiții despre păianjeni
În Brazilia, se credea că intrarea în contact cu licuricii, atingerea lor, poate provoca orbirea, dar că aflate în mâinile unor vraci ("curandeiro") aceste insecte pot fi utilizate pentru lecuirea orbirii!
Licuricii apar frecvent și în folclorul americanilor nativi. Într-o legendă a apașilor, se spune că vicleana vulpe și-a pus în gând odată să fure focul din satul licuricilor. Pentru a realiza asta, i-a amăgit că ar avea intenții bune și, apoi, le-a șterpelit focul, luând pe coadă o bucată de scoarță de copac aprinsă. După ce a fugit din satul licuricilor, i-a dat scoarța uliului, care a zburat cu ea în gheare, împrăștiind jarul său pe cuprinsul întregii lumi. În acest fel, focul ar fi ajuns și la apași. Ca să o pedepsească pentru nelegiuirea sa, licuricii au blestemat vulpea să nu fie niciodată capabilă să folosească focul pentru ea.
O superstiție victoriană clama că dacă un licurici îți întră în casă, înseamnă că cineva din ea va muri în curând. O alta, răspândită în sudul Europei, pretindea că intrarea în casă a doi licurici vestea fie sosirea unui musafir neașteptat, fie căsătoria iminentă a cuiva din acea locuință. Mai multe insecte de acest tip ivite pe neașteptate într-o locuință preziceau că acolo va avea loc, peste puțin timp, o petrecere!
Într-o credință mediteraneeană, se zice că lumina licuricilor se înalță din morminte și, de aceea, trebuie să fie evitată, ocolită. Cu toate astea, la italieni, o grămadă de licurici vestește o recoltă extrem de bogată.
Superstiţii despre fantome, stafii sau strigoi
Conform unei legende din Filipine, pe vremuri, licuricii erau doar un fel de muște, gâze, cărora le plăcea să zboare prin preajma unor pomi numiți "meri stelați". Lumina lor, materializată sub forma unor licurici avea harul să îi călăuzească pe călătorii rătăciți spre adevărata lor destinație.
La români, licuricii apăreau pare-se la Sânpetru de Vară. Erau trimiși, chipurile, de Sfântul Petru, ca să-i îndrume pe cei rătăciți prin pădure să-și afle calea spre destinația lor. Dacă este să ne luăm după o legendă românească, licuricii ar fi fost creați ori de câte ori Sfântul Petru pocnea din biciul său, preschimbându-se în insecte magice din scânteiele iscate de biciul său. În alte superstiții românești, cucii, păsările ce nu și-ar fi respectat legământul față de Sfântul Petru (nașul lor), nu ar mai cânta după 29 iunie, și pentru că acest sfânt le aduce aminte de greșeala lor, trimițându-le pe cap licuricii! De asemenea, există credința că astfel de insecte puteau vindeca bolile de ochi, ba chiar să redea vederea orbilor dacă aceștia puteau să prindă nouă licurici!
În credințe străvechi românești, licuricii erau înzestrați cu abilități malefice! Ei erau întruchipări ale dracului, diavolului, ce anunțau ivirea sa printre oameni și aveau capacitatea să se strecoare în sufletelelor, impregnându-le răul Satanei!
Surse principale:
- Richard Webster: The Encyclopedia of Superstitions
- Cora Linn Daniels, C. M. Stevans: Encyclopedia of Superstitions, Folklore, and the Occult Sciences of the World
- Andrea Malossini: Italian Superstitions
Licuricii în superstiții și legende
Reviewed by Diana Popescu
on
septembrie 15, 2018
Rating:
Reviewed by Diana Popescu
on
septembrie 15, 2018
Rating:
Postări
Niciun comentariu: