Superstiții despre sticle
Întrucât înglobează, înmagazinează și protejează ceea ce se află în interiorul sau, sticla este considerată un simbol al pântecului feminin atunci când în el se cuibărește o nouă viață. Superstițiile despre sticle datează încă din secolul al IX-lea în Europa și nu numai...
Probabil cea mai cunoscută, răspândită superstiție din acest domeniu este cea a spargerii unei sticle de șampanie de prora unui vas, vapor lansat la apă. Potrivit tradiției, în acest fel se dăruiește noroc atât noii ambarcațiuni, cât și oamenilor care vor călători pe ea.
Într-o veche credință occidentală, o fată care zărește o mulțime de sticle, indiferent unde, este sortită să se mărite degrabă!
Sticlele sparte semnifică de obicei necazuri, probleme. În Japonia, în particular, un chelner care sparge din greșeală o sticlă este convins că va ajunge într-un mare impas. Pe de altă parte, un astfel de incident este de bun augur pentru patronul restaurantului respectiv, deoarece, chipurile, îi aduce noroc și profituri însemnate!
La italieni, se spune că este de rău augur ca bucătarul să scape din mâini o sticlă cu ulei de măsline, fiindcă odată cu uleiul, din ea s-ar revărsa și ghinionul, sărăcia!
La ruși, se obișnuiește ca, pe măsură ce se golesc, sticlele cu vin sau vodcă să fie puse pe podea, pentru a îndepărta ghinionul. Conform unei legende, această practică ar fi început la sfârșitul secolului al XIX-lea, când, după înfrângerea trupelor lui Napoleon, cazacii le-ar fi fugărit până în Franța. Acolo, mai cu seama în restaurantele pariziene, clienții își plăteau băutura în funcție de numărul de sticle goale aflate pe masă, iar cazacii ar fi tras pe sfoară chelnerii ascunzându-le sub masă, pe podea!
Într-o superstiție din Belgia și Ucraina, existentă și pe plaiurile noastre, se recomandă să torni o băutură dintr-o sticlă într-un pahar numai cu interiorul brațului în jos, și nu în sus, răsucit, "pe dos". În cel de-a doilea caz, ar însemna, după unii, că dorești moartea celui căruia îi servești băutură sau că îi furi belșugul!
Există credință că sticlele vechi nu trebuie să fie păstrate, deoarece aduc ghinion. De asemeni, nu ar fi bine să pui o doctorie nouă, un leac nou, într-o sticluță veche...
Superstiții despre pahare
Cine suflă într-o sticlă goală riscă să moară de foame!
Când un dop sare pe neașteptate, aparent fără vreo cauză, din gâtul unei sticle, înseamnă că ai un dușman necunoscut.
Într-un obicei asemănător celui practicat de români cu ocazia "luării din moț", "tăierii moțului" (ce are loc după ce un copil împlinește un an, dar nu mai mult până face 3 ani), pentru a se descoperi destinul unui copil, în unele regiuni europene, i se puneau în față, de mic, o Biblie, o bancnotă și o sticlă. Dacă alegea Biblia, urma să se dedice preoției ori călugăriei, dacă selecta bancnota, se anticipa că va fi bancher, iar dacă prefera sticla, avea să cadă la maturitate în patima băuturii!
Cu mult timp în urmă, arabii erau încredințați că un duh poate fi închis într-o sticlă (vezi povestea lui Aladin). Spiritele rele puteau fi atrase să intre într-o sticlă noaptea târziu, urmând să fie distruse odată cu ivirea zorilor.
În Hoodoo, religia din Africa adaptată de sclavii proveniți de aici în America, sticlele erau utilizate pentru capturarea spiritelor morților sau pentru invocarea strămoșilor, în scopul de a obține ajutorul lor. Astfel de sticle erau atârnate cu gâtul în jos de ramurile unui copac. Când vântul intra prin ele, văzduhul era plin de șoapte ciudate, indefinite...
În regiunea Tecuciului, era indicat să se păstreze o sticlă cu apa de la botezul unui copil, astfel încât aceasta să îl tămăduiască de orice rău îl poate prinde!
Într-un alt ritual străvechi, imediat după ce o femeie dădea naștere unui prunc, moașa mergea la preot cu o sticlă de apă, în gura căreia punea un fir de busuioc, pentru a face moliftele apei. Cu o astfel de apă, lăuza își îndepărta spurcaciunea de după naștere, spălandu-se pe mâini și pe față.
Superstiţiile românilor despre băutură
Probabil cea mai cunoscută, răspândită superstiție din acest domeniu este cea a spargerii unei sticle de șampanie de prora unui vas, vapor lansat la apă. Potrivit tradiției, în acest fel se dăruiește noroc atât noii ambarcațiuni, cât și oamenilor care vor călători pe ea.
Într-o veche credință occidentală, o fată care zărește o mulțime de sticle, indiferent unde, este sortită să se mărite degrabă!
Sticlele sparte semnifică de obicei necazuri, probleme. În Japonia, în particular, un chelner care sparge din greșeală o sticlă este convins că va ajunge într-un mare impas. Pe de altă parte, un astfel de incident este de bun augur pentru patronul restaurantului respectiv, deoarece, chipurile, îi aduce noroc și profituri însemnate!
La italieni, se spune că este de rău augur ca bucătarul să scape din mâini o sticlă cu ulei de măsline, fiindcă odată cu uleiul, din ea s-ar revărsa și ghinionul, sărăcia!
La ruși, se obișnuiește ca, pe măsură ce se golesc, sticlele cu vin sau vodcă să fie puse pe podea, pentru a îndepărta ghinionul. Conform unei legende, această practică ar fi început la sfârșitul secolului al XIX-lea, când, după înfrângerea trupelor lui Napoleon, cazacii le-ar fi fugărit până în Franța. Acolo, mai cu seama în restaurantele pariziene, clienții își plăteau băutura în funcție de numărul de sticle goale aflate pe masă, iar cazacii ar fi tras pe sfoară chelnerii ascunzându-le sub masă, pe podea!
Într-o superstiție din Belgia și Ucraina, existentă și pe plaiurile noastre, se recomandă să torni o băutură dintr-o sticlă într-un pahar numai cu interiorul brațului în jos, și nu în sus, răsucit, "pe dos". În cel de-a doilea caz, ar însemna, după unii, că dorești moartea celui căruia îi servești băutură sau că îi furi belșugul!
Există credință că sticlele vechi nu trebuie să fie păstrate, deoarece aduc ghinion. De asemeni, nu ar fi bine să pui o doctorie nouă, un leac nou, într-o sticluță veche...
Superstiții despre pahare
Cine suflă într-o sticlă goală riscă să moară de foame!
Când un dop sare pe neașteptate, aparent fără vreo cauză, din gâtul unei sticle, înseamnă că ai un dușman necunoscut.
Într-un obicei asemănător celui practicat de români cu ocazia "luării din moț", "tăierii moțului" (ce are loc după ce un copil împlinește un an, dar nu mai mult până face 3 ani), pentru a se descoperi destinul unui copil, în unele regiuni europene, i se puneau în față, de mic, o Biblie, o bancnotă și o sticlă. Dacă alegea Biblia, urma să se dedice preoției ori călugăriei, dacă selecta bancnota, se anticipa că va fi bancher, iar dacă prefera sticla, avea să cadă la maturitate în patima băuturii!
Cu mult timp în urmă, arabii erau încredințați că un duh poate fi închis într-o sticlă (vezi povestea lui Aladin). Spiritele rele puteau fi atrase să intre într-o sticlă noaptea târziu, urmând să fie distruse odată cu ivirea zorilor.
În Hoodoo, religia din Africa adaptată de sclavii proveniți de aici în America, sticlele erau utilizate pentru capturarea spiritelor morților sau pentru invocarea strămoșilor, în scopul de a obține ajutorul lor. Astfel de sticle erau atârnate cu gâtul în jos de ramurile unui copac. Când vântul intra prin ele, văzduhul era plin de șoapte ciudate, indefinite...
Superstiții românești despre sticle
În regiunea Tecuciului, era indicat să se păstreze o sticlă cu apa de la botezul unui copil, astfel încât aceasta să îl tămăduiască de orice rău îl poate prinde!
Într-un alt ritual străvechi, imediat după ce o femeie dădea naștere unui prunc, moașa mergea la preot cu o sticlă de apă, în gura căreia punea un fir de busuioc, pentru a face moliftele apei. Cu o astfel de apă, lăuza își îndepărta spurcaciunea de după naștere, spălandu-se pe mâini și pe față.
Superstiţiile românilor despre băutură
Superstiții despre sticle
Reviewed by Diana Popescu
on
septembrie 02, 2018
Rating:
Reviewed by Diana Popescu
on
septembrie 02, 2018
Rating:
Postări
Niciun comentariu: