Psihologia politicienilor și a celor care îi votează

Politicienii! Nu au o reputație prea bună. Cam dau cu bâta în baltă! Ar trebui să recunoască, aș zice, că asta se întâmplă mai ales din vina lor. Nu trebuie neglijat, însă, nici aportul celor care îi votează, îi teleportează în parlament. Iată câteva gânduri, constatări despre psihologia aleșilor și alegătorilor...

Politicienii promovează legi ori ordonanțe proaste? Își schimbă cumva opiniile cu 180 de grade de la o zi la alta? Sunt preocupați numai de interesele proprii?

Oricum, de obicei, promit marea cu sarea! De altfel, cum și-ar putea permite, mai ales în campania electorală, să spună că vor face ceva nu tocmai popular, precum mărirea impozitelor, scăderea pensiilor sau creșterea șomajului? Să-și taie craca de sub picioare? Să-și reducă șansele de a fi ALEȘI?

În mod logic, ideal, ar trebuie să avem în parlament, la guvernare, persoane înțelepte, care înțeleg care ar fi cea mai bună abordare, cele mai bune metode de a conduce o țară. Cu toate astea, părem să optăm câteodată pentru politicieni cu abilități intelectuale discutabile. Acest fenomen este determinat de o varietate de factori ideologici, culturali, sociali, istorici, financiari, dar și de unele mecanisme psihologice.

Încrederea inspiră încredere

Așa cum au demonstrat multe studii, oamenii cei mai siguri pe ei sunt cei mai convingători. Unele cercetări psihologice s-au focalizat pe examinarea procesului de judecată, sugerând că un martor încrezător în el însuși este cu mult mai credibil decât unul nervos, ezitant.

Politicieni, politică și politicianism. Citate, aforisme, maxime, declarații

Acest aspect este regăsit în numeroase sfere ale existenței, de la vânzătorii de mașini până la agenții de asigurări. Politicienii sunt cât se poate de conștienți de el, și obișnuiesc să-l folosească în favoarea lor. Dacă nu apar în mijlocul mulțimilor și pe sticlă, la televizor, drept extrem de încrezători în ei, în vorbele lor, riscă să-și ruineze cariera!

Încredere versus inteligență

Efectul Dunning-Kruger a relevat că oamenii mai puțin inteligenți sunt mai mereu teribil de încrezători în ei înșiși. Cei cu doxă, mai raționali, nu sunt tocmai așa. Autoaprecierea este o abilitate metacognitivă pozitivă atâta timp cât este acompanianta de inteligență. Fără o deșteptăciune prea mare, o persoană nu se poate considera obiectiv ignorantă sau aflată pe un drum greșit întrucât, pur și simplu, nu are capacitatea să facă asta!

Așadar, dacă vrem să fim reprezentați pe plan politic de cineva sigur pe sine, riscăm să alegem, să votăm un personaj nu prea deschis la minte!

Există, totuși, și un revers al medaliei. Studiile psihologice au demonstrat că atunci când se demonstrează că o persoană încrezătoare în ea a greșit, a mințit, aceasta este considerată mai puțin credibilă, de încredere, decât una ceva mai nesigură pe ea. Acest lucru explică parțial imaginea negativă a politicii, în care o serie de indivizi încrezători în ei înșiși, care inspiră încredere, fac promisiuni electorale mărețe și eșuează lamentabil în a le concretiza.

Politica între complexitate și simplitate

Adeseori, oamenii nu agrează subiecte, dezbateri intelectuale complexe. Pot fi novici, lipsiți de experiență în această privință, ori pot considera că este prea solicitant să se informeze despre ele, să-și aprofundeze cunoașterea despre ele. Și-ar consuma atâta timp și energie pentru asta! Politica, democrația, însă, presupun implicarea oamenilor!

Sentimentul că influențează ceva important, că au un cuvânt de spus într-o chestiune însemnată îi motivează foarte mult pe oameni, inclusiv în procesul electoral. Cu toate acestea, discuțiile, dezbaterile (mai cu seamă televizate) pe teme relativ complicate despre economie, sănătate, industrie, agricultură, legislație, democrație le repugnă celor care nu reușesc să le înțeleagă și nu au nici voința să facă asta. Cu atât mai mult, îi atrage un om politic sigur pe el care le spune că există soluții simple ale problemelor complexe ori le promite că va elimina probleme mari și încurcate care le dau bătăi de cap!

Acest lucru este demonstrat și de Legea insignifianței a lui Parkinson, potrivit căreia oamenii își cheltuiesc timpul și eforturile focalizându-se mai degrabă pe ceva mărunt, neînsemnat, decât pe ceva complicat, greu de procesat din punct de vedere mental. Lor le plac, de obicei, lucrurile banale, obișnuite, triviale, așa că unele persoane politice cu o inteligență redusă care condensează o chestiune amplă în câte va cuvinte simple (dar eronate) are sorți de izbândă sporiți în a fi votată, a câștiga în alegeri.

Oamenilor le place să fie băgați în seamă

Una din calitățile cele mai menționate ale lui George W. Bush era că îi făcea pe oameni să simtă că ar putea sta oricând la o bere cu el. Din acest motiv, ei aveau senzația că le este apropiat, că se pot asocia cu el. Prin contrast, elitismul este o trăsătură negativă. Ideea că cei care conduc țara trăiesc într-un turn de fildeș, sunt foarte diferiți de ei, îi deranjează pe cetățeni, așa că politicienii fac strădanii constante de a le da impresia că sunt asemeni lor, că "pot discuta la o bere" cu ei.

Numeroase persoane sunt înclinate să aibă o mulțime de prejudecăți, stereotipuri, preferând să aibă propriul "grup", să se încadreze, integreze în acesta. Astfel de prejudecăți, idei de-a gata nu sunt logice, nu sunt verificate de dovezi, realitate, însă oamenilor nu le este pe plac să li se spună lucruri pe care nu vor să le audă. Totodată, ei au nevoie să se simtă, într-un fel sau altul, superiori altora, astfel încât să-și mențină simțământul valorii personale, autorespectului.

Drept rezultat, când cineva mai inteligent le vorbește despre chestiuni complicate, care includ fapte deranjante (dar reale) au tendința să respingă acel individ. Pe de altă parte, sunt fermecați, atrași de cineva mai puțin inteligent, care nu le afectează impresia că sunt importanți, nu le rănește orgoliul, mai ales dacă le spune lucruri simple ce le confirmă, întăresc prejudecățile și neagă existența unor fapte neplăcute, inconfortabile.

Nu este o situație fericită, însă așa pare să lucreze mintea oamenilor. Există, desigur, multe alte aspecte ce pot fi menționate în această privință dar, dacă le-aș fi inclus în acest articol, l-ar fi complicat și, drept urmare, l-ar fi făcut mai puțin agreabil pentru unii cititori!

De ce politicienii sunt și vor fi mereu la baie | Psihologia puterii