Fii indiferent - Poveste cu tâlc
Indiferența, răceala față de cei din preajma ta, este considerată adeseori o carență emoțională, o gravă lipsă de empatie. Totuși, așa cum se ilustrează în această poveste cu tâlc, avem nevoie de o nițică sau o mai mare indiferență pentru a ne menține autenticitatea, individualitatea, și a nu pica în păcatul de a ne anula personalitatea, din exterior către interior, din cauza că ținem prea mult seama de gura lumii, o "gură" ce încearcă să ne forțeze să ne încadrăm în tipare, să ne uniformizeze, să ne integreze într-o masă de oameni cenușii, terni, ușor de manipulat de politică și mass media.
Un bătrân și un tânăr călătoreau alături de un măgar. Când au ajuns în apropierea unui oraș, și-au încrucișat drumul cu o ceată de copii ieșiți de la școală, care au început să chicotească, să râdă de ei, zicând cu glas tare, "Uitați-vă la proștii ăștia! Au un măgar sănătos, voinic, puternic, și, cu toate astea, umblă pe jos. Ar trebui ca cel puțin bătrânul să stea pe măgar!"
Luând aminte la cuvintele copiilor, tânărul s-a gândit, "Ce să facem? Oamenii, până și copiii, fac haz de noi și, curând, vom intra în oraș, așa că e mai mai bine să facem așa cum spun ei". Bătrânul s-a așezat, așadar, pe măgar, iar tânărul i-a urmat.
Au ajuns în dreptul unui alt grup de oameni, iar aceștia au comentat, "Priviți! Bătrânul e călare pe măgar, și bietul tânăr merge pe jos. Este absurd! Bătrânul ar trebui să pășească, iar tânărului să i se permită să stea pe măgar!" Și-au schimbat, drept urmare, rolurile. Băiatul s-a cocoțat pe măgar, și bătrânul a luat-o la pas.
Apoi, au fost apostrofați de alte persoane, "Ce netoți! Tânărul pare să fie nemaipomenit de egoist, nesimțit. Poate că bătrânul este tatăl sau învățătorul său și, cu toate acestea, se chinuie să umble pe jos, în vreme ce băiatul se lăfăiește pe spinarea animalului. E scandalos!"
Alege-ți cu grijă cuvintele! - Poveste cu tâlc
Ce puteau să mai facă? Au decis amândoi că mai aveau o singură posibilitate: să se suie împreună pe măgar. O altă ceată de oameni i-au criticat, "Cât de cruzi, nemiloși sunt ăștia doi! Săracul măgar aproape că-și dă duhul sub povara lor. Ar fi mai potrivit să care ei măgarul!"
Bătrânul și tânărul s-au sfătuit. Nu mai era mult și ajungeau la marginile orașului, așa că și-au zis, "Este necesar să ne purtăm așa cum cred că este de cuvință localnicii, ca să nu ne mai facem de râs". Au legat de picioare măgarul și l-au agățat de un băț de bambus, pe care și l-au pus pe umeri!
Desigur, măgarul a încercat să se revolte, încăpățânat cum sunt toate rubedeniile sale. A încercat să scape pentru că nu credea, pare-se, în regulile societății și nu-i păsa de opiniile altora. Cei doi au reușit să-l potolească, și au ajuns, la un moment dat, cu el pe un pod, unde au dat nas în nas cu o grămadă de oameni. Aceștia au exclamat, "Nu s-au mai pomenit niciodată astfel de nebuni! Măgarul trebuie să fie încălecat, și nu purtat pe umeri. Ăștia au luat-o razna!
Curând, au fost înconjurați de inși ce hohoteau zgomotos și, din această pricină, măgarul a devenit agitat, atât de agitat încât s-a smuls de pe bambus, a căzut în râu și a murit.
După ce au rămas singuri, bătrânul i-a zis băiatului, "Ascultă-mă cu atenție. Asemeni acestui măgar, te vei prăpădi dacă îi asculți prea mult pe cei din jurul tău. Nu trebuie să pui la inimă ce spun alții, fiindcă există milioane de alții, fiecare cu părerile, ideile sale. Fiecare are punctele lui de vedere și, dacă ții cont de toate, vei fi pierdut!
Nu-ți apleca urechea la vorbele nimănui, rămâi tu însuți. Fii indiferent. Dacă asculți ce are de spus toată lumea, toată lumea te va ataca, îți va face rău, într-un fel sau altul. Nu vei fi niciodată capabil să pătrunzi în miezul ființei tale, în centrul interior al sinelui tău!"
Poveste inspirată de o fabulă a lui Esop
Poveste cu tâlc: Pacea minţii
Un bătrân și un tânăr călătoreau alături de un măgar. Când au ajuns în apropierea unui oraș, și-au încrucișat drumul cu o ceată de copii ieșiți de la școală, care au început să chicotească, să râdă de ei, zicând cu glas tare, "Uitați-vă la proștii ăștia! Au un măgar sănătos, voinic, puternic, și, cu toate astea, umblă pe jos. Ar trebui ca cel puțin bătrânul să stea pe măgar!"
Luând aminte la cuvintele copiilor, tânărul s-a gândit, "Ce să facem? Oamenii, până și copiii, fac haz de noi și, curând, vom intra în oraș, așa că e mai mai bine să facem așa cum spun ei". Bătrânul s-a așezat, așadar, pe măgar, iar tânărul i-a urmat.
Au ajuns în dreptul unui alt grup de oameni, iar aceștia au comentat, "Priviți! Bătrânul e călare pe măgar, și bietul tânăr merge pe jos. Este absurd! Bătrânul ar trebui să pășească, iar tânărului să i se permită să stea pe măgar!" Și-au schimbat, drept urmare, rolurile. Băiatul s-a cocoțat pe măgar, și bătrânul a luat-o la pas.
Apoi, au fost apostrofați de alte persoane, "Ce netoți! Tânărul pare să fie nemaipomenit de egoist, nesimțit. Poate că bătrânul este tatăl sau învățătorul său și, cu toate acestea, se chinuie să umble pe jos, în vreme ce băiatul se lăfăiește pe spinarea animalului. E scandalos!"
Alege-ți cu grijă cuvintele! - Poveste cu tâlc
Ce puteau să mai facă? Au decis amândoi că mai aveau o singură posibilitate: să se suie împreună pe măgar. O altă ceată de oameni i-au criticat, "Cât de cruzi, nemiloși sunt ăștia doi! Săracul măgar aproape că-și dă duhul sub povara lor. Ar fi mai potrivit să care ei măgarul!"
Bătrânul și tânărul s-au sfătuit. Nu mai era mult și ajungeau la marginile orașului, așa că și-au zis, "Este necesar să ne purtăm așa cum cred că este de cuvință localnicii, ca să nu ne mai facem de râs". Au legat de picioare măgarul și l-au agățat de un băț de bambus, pe care și l-au pus pe umeri!
Desigur, măgarul a încercat să se revolte, încăpățânat cum sunt toate rubedeniile sale. A încercat să scape pentru că nu credea, pare-se, în regulile societății și nu-i păsa de opiniile altora. Cei doi au reușit să-l potolească, și au ajuns, la un moment dat, cu el pe un pod, unde au dat nas în nas cu o grămadă de oameni. Aceștia au exclamat, "Nu s-au mai pomenit niciodată astfel de nebuni! Măgarul trebuie să fie încălecat, și nu purtat pe umeri. Ăștia au luat-o razna!
Curând, au fost înconjurați de inși ce hohoteau zgomotos și, din această pricină, măgarul a devenit agitat, atât de agitat încât s-a smuls de pe bambus, a căzut în râu și a murit.
După ce au rămas singuri, bătrânul i-a zis băiatului, "Ascultă-mă cu atenție. Asemeni acestui măgar, te vei prăpădi dacă îi asculți prea mult pe cei din jurul tău. Nu trebuie să pui la inimă ce spun alții, fiindcă există milioane de alții, fiecare cu părerile, ideile sale. Fiecare are punctele lui de vedere și, dacă ții cont de toate, vei fi pierdut!
Nu-ți apleca urechea la vorbele nimănui, rămâi tu însuți. Fii indiferent. Dacă asculți ce are de spus toată lumea, toată lumea te va ataca, îți va face rău, într-un fel sau altul. Nu vei fi niciodată capabil să pătrunzi în miezul ființei tale, în centrul interior al sinelui tău!"
Poveste inspirată de o fabulă a lui Esop
Poveste cu tâlc: Pacea minţii
Fii indiferent - Poveste cu tâlc
Reviewed by Diana Popescu
on
noiembrie 08, 2018
Rating:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu