Misterul manuscrisului Voynich

Originar din Europa Centrală din secolul al XIII-lea, al XIV-lea, al XV-lea sau din decursul secolului al XVI-lea, considerat unul din cele mai misterioase din lume, manuscrisul Voynich este descris ca un text magic ori științific, ce a rezistat până în zilele noastre numeroaselor tentative de a fi tradus în întregime. Este întocmit cifrat, într-o limba necunoscută, nerecunoscută încă de nimeni!

A fost descoperit în anul 1912, de anticarul și colecționarul polonezo-american Wilfrid M. Voynich (de la care și-a luat și numele) într-o colecție veche de manuscrise din vila Mondragone, din localitatea Frascati (în apropiere de Roma), într-un colegiu iezuit.

Atribuit frecvent lui Roger Bacon, acest artefact medieval conține și bulversante imagini colorate impresionant reprezentând plante adesea neidentificate (alăturate unor presupuse rețete medicinale), micuțe femei dezbrăcate desfătându-se în căzi de baie conectate cu un sistem complicat de țevi arătând mai degrabă ca părți anatomice decât că tubulaturi. Mai cuprinde imagini, diagrame, pline de mister (interpretate ba drept corpuri cerești, văzute printr-un telescop, ba ca celule vii zărite printr-un microscop), scheme ale unui calendar astrologic straniu, populate cu oameni dezgoliți instalați într-un fel de pubele de gunoi!

Scurtă istorie

Manuscrisul a apărut pentru întâia oară la curtea lui Rudolf al II-lea al Bavariei, unul din cei mai excentrici monarhi ai Europei, înconjurat de astrologi, fascinat de ocultism, alchimie, jocuri enigmatice și muzică. Cartea i-a fost vândută regelui de către un necunoscut contra a 3.000 de ducați de aur,  o sumă fabuloasă în acea vreme!

Într-o scrisoare ce acompania manuscrisul se menționa că era opera englezului Roger Bacon, un apreciat astronom precopernican.

Cartea a ajuns cumva în posesia lui Jacobus de Tepenecz, conducătorul grădinilor botanice ale lui Rudolf.

În 1622, manuscrisul a fost deținut de o persoană neidentificată, care l-a lăsat moștenire lui Johannes Marcus Marci, rector al Universității din Praga. Acesta l-a trimis în 1666, alături de o epistolă, lui Athanasius Kircher, un învățat iezuit. Din acel an și până în 1912 (când a fost găsit de Voynich) manuscrisul a fost depozitat ori uitat într-o bibliotecă, până când a fost, în fine, mutat la colegiul iezuit din vila Mondragone.

Cartea a fost cumpărată de H. P. Kraus (un anticar din New York) în 1961 pentru suma de 24.500 de dolari. Acesta a evaluat-o ulterior la 160.000 de dolari dar, negăsind un cumpărător, a donat-o Universității Yale în 1969, unde a rămas până în prezent la Biblioteca cărților rare Beinecke.

Teorii despre manuscris

Codul manuscrisului pare să fie de nedescifrat. Analizele pe calculator ale textului nu au făcut decât să-i adâncească misterul! Potrivit unora, în carte există două limbaje sau dialecte, numite Voynich 1 și Voynich 2.

Când a fost arătat pentru prima dată unor experți în criptologie, ei au crezut că îl pot "rezolva" ușor, întrucât era compus din "cuvinte", dintre care unii erau mai frecvente și se iveau în anumite combinații. Ei bine, nu a fost deloc așa!

O soluție inițială a fost anunțatăîn 1919 de către William Romaine Newbold, care a provocat senzație pretinzând că manuscrisul era cu adevărat opera lui Roger Bacon și că Bacon ar fi știut să folosească un telescop complex și microscopul, și ar fi văzut astfel structura de spirală a galaxiei Andromeda (vizibilă numai cu telescoapele moderne) și structuri ale celulelor necunoscute în secolul al XIII-lea.

Calea naturii | Poveste de Paulo Coehlo

Ceea ce descoperise Newbold era uimitor, îndeajuns de mult pentru a atrage atenția comunității științifice. Unele desene "biologice" din manuscris erau descrise drept tuburi seminifere, celule microscopice, asigurând elaborarea spermatozoizilor. Printre imaginile "astronomice" erau ilustrate nebule spiralate, o eclipsă coronală și o cometă din 1723! Unul din cele mai năucitoare lucruri era că multe din corpurile astrale și plantele din desene păreau să fie inventate, sau nu aveau cum să fie știute în vremea lui Bacon. Nu era nici o îndoială că, dacă Roger Bacon era autorul acestui text, el ar fi trebuit să aibă la dispoziție anumite căi sofisticate de a obține astfel de informații!

De exemplu, în traducerea lui Newbold a legendei de lângă imaginea nebuloasei Andromeda, ea era localizată în acest fel: "Într-o oglindă concavă, am zărit o stea sub formă unui melc... între buricul lui Pegas, brâul Andromedei și capul Casiopeei".

În 1944, Hugh O'Neill, un renumit botanist de la Universitatea Catolică din Washington, a identificat diferitele plante înfățișate în manuscris ca specii din Lumea Nouă, în particular floarea soarelui și ardeiul iute roșu din America. Asta însemna că datarea manuscrisului trebuia să fie mutată după 1493, când Columb a adus primele semințe de floarea soarelui în Europa! Oricum, identificarea nu era clară. Ardeiul roșu era colorat în verde în carte, iar floarea soarelui din desene nu se asemăna clar cu o reală floare a soarelui...

Alți oameni implicați în studierea manuscrisului au fost criptologi eminenți, precum W. Friedman și J. Tiltman, care au ajuns independent unul de altul la ipoteza că manuscrisul era scris într-un limbaj artificial, născocit.

În anii 1970, Prescott Currier, bazându-se pe proprietățile statistice ale textului, a arătat că manuscrisul era scris în 2 limbaje distincte. Drept urmare, a concluzionat că acesta avea cel puțin doi autori.

Din 1990, un grup multidisciplinar de o mărime variabilă, în general, între 100 și 200 de oameni, dispersați pe tot globul și conectați pe internet, au menținut un forum focalizat pe descifrarea misterului manuscrisului Voynich!

Cartea: Simbol și semnificație