Scurtă istorie a sărutului

În istoria și civilizația omenirii, sărutul nu este un comportament universal. Există, până în zilele noastre, culturi în care nu-și are locul. Acest fapt sugerează că nu este înnăscut, așa cum suntem frecvent tentați să credem.

Este posibil să fie un comportament învățat, evoluat din "hrănirea prin sărut", un proces prin care mamele din anumite zone ale lumii își hrăneau copiii mici prin transmiterea mâncării deja mestecate de la gură la gură. Cu toate astea, sunt cunoscute culturi indigene în cadrul cărora se practica așa-zisa "hrănire prin sărut", dar nu și un sărut social, iubăreț.

Sărutul poate fi, de asemeni, o formă de comportament de îngrijire, de creștere a pruncilor sau, cel puțin, în cazul celui erotic, o reprezentare, un substitut al împreunării.

Oricum, sărutul nu apare numai printre oameni. Primatele, precum maimuțele Bonobo, se sărută adeseori una pe cealaltă. Câinii se ling ori își freacă nasul unul de celălalt, și la fel procedează și pisicile. Până și melcii și unele insecte se angajează într-un "joc amoros" în care-și ating antenele, aducând cu un sărut!

Poate că, de fapt, mai curând decât să se sărute, aceste viețuitoare au grijă în acest mod una de cealaltă, se miros reciproc, se gustă reciproc, ori comunică între ele. Chiar și în această eventualitate, comportamentul lor implică întărirea încrederii și a legăturii dintre ele!

Textele Vedice din India străveche fac referire la sărut, iar Karma Sutra, concepută probabil în secolul al doilea, dedica un întreg capitol modalităților de a săruta.

Unii antropologi sugerează că grecii antici ar fi învățat sărutul erotic de la indieni, atunci când Alexandru cel Mare a invadat India în anul 326 i.Hr. Oricum, asta nu înseamnă că sărutul ar fi originar din India. Homer a relatat că, prin secolul al IX-lea î.Hr., regele Priam i-a sărutat mâna lui Ahile, pentru a-l implora să îi dea cadavrul fiului său.

Istoricul Herodot, în scrierile sale, din secolul al V-lea î.Hr., vorbea despre sărutul dintre persani, care avea loc pe gură în rândul oamenilor de același rang, ori pe obraz, între persoanele cu ranguri diferite. Totodată, el povestea că, întrucât grecii mâncau vaci, animale sacre pentru egipteni, cei din urmă se fereau să-i sărute pe gură pe cei dintâi!

Săruturile sunt prezente și în Vechiul Testament. Deghizat ca Esau, Iacov îl sărută pe orbul lor tată Isaac, furându-i astfel binecuvântarea destinată, de fapt, fratelui sau. În "Cântărea cântărilor", care celebrează dragostea erotică, se zice la un moment dat, " Să mă sărute cu sărutările gurii lui! Căci toate dezmierdările tale sunt mai bune decât vinul..."

Totul despre sărut | Arta și știința sărutului

Sărutările romanilor îndeplineau funcțiuni atât sociale și politice, cât și erotice. Într-o vreme în care analfabetismul era preponderent, sărutările aveau rolul de a pecetlui înțelegerile, contractele. Statutul social al cetățenilor romani determina ce parte din corp a împăratului putea săruta cineva, de la
obraz până la picioare.  Cuplurile își consfințeau căsătoria printr-un sărut în fața familiilor, rudelor lor, o practică transmisă până în prezent.

Semnificația sărutului s-a schimbat odată cu declinul Romei și dominația crescândă a creștinismului. Creștinii timpurii se salutau unul pe celălalt printr-un "sărut sfânt", ce era asociat cu un transfer spiritual. Deși Sfântul Petru a vorbit despre "sărutul miluinței", iar Sfântul Pavel despre "sărutul sfânt", în sectele din crestinsimul timpuriu se evita sărutul în Joia Mare, ziua anului când Iuda îl trădase pe Iisus cu un sărut! În afara bisericii, sărutul era folosit pentru a confirma sau a învigora ordinea, ierarhia socială. De exemplu, supușii, vasalii, trebuiau să sărute veștmântul ori mâna regelui, monarhului.

După căderea Romei, sărutul romantic, amoros, a părut să dispară circa 1.000 de ani, pentru a reapare la sfârșitul secolului al XI-lea, odată cu dragostea curtezanilor. Sărutul lui Romeo cu Julieta a fost emblematic pentru această orientare, prin care se încerca înlăturarea controlului familiei și societății asupra îndrăgostiților, și se celebra iubirea romantică drept o forță eliberatoare, autonomă, și chiar una subversivă!

Soarta iubiților ce ignoră sau sfidează conformismele sociale s-a dovedit frecvent nefericită, plină de riscuri. Poate că tocmai din acest motiv s-a dezvoltat vampirismul în folclor, legende! Se punea în acest fel în vedere că sărutul putea pune în primejdie sănătatea, reputația, perspectivele și chiar fericirea  oamenilor, îndeosebi a celor tineri!

Sărutul din vis – Simbol și semnificație