O parabolă despre Crăciun
Potrivit unei parabole despre nașterea lui Iisus, despre Crăciun, odată, de mult, toți îngerii au fost chemați în fața tronului lui Dumneze pentru o întrevedere.
Lucrurile mergeau din ce în ce mai prost pe pământ, iar Domnul era teribil de îngrijorat de halul în care ajunsese Creația Sa: războaiele, vărsările de sânge cuprinsesera întreaga lume.
"Am încercat aproape tot!" a declarat Dumnezeu. "M-am adresat unor oameni cu cele mai frumoase cuvinte pe care ar fi sperat vreodată să le audă. Gândiți-vă la psalmii, imnurile și pasajele poetice din Scriptură. Le place să citească despre pace și bunăvoință, dar nu sunt în stare să trăiasca conform lor".
Domnul a continuat, "Apoi, am trimis prooroci, profeți precum Isaia. L-au iubit pe Isaia, au îndrăgit făgăduințele eliberării lor de suferințe, libertatea în locul exilului. I-au ascultat însă oamenii pe prooroci? Au pus mai presus de orice dreptatea și credința? Nu îndeajuns de mult!"
Îngerii erau încremeniți în tăcere. Mulți dintre ei, precum Gavril și Mihail, fuseseră pe pământ cu multe ocazii. Văzuseră cu ochii lor motivele durerii, supărării lui Dumnezeu, și îi împărtășeau îngrijorarea.
Parabola firului de ceapă | Dostoievski - Fraţii Karamazov
Dumnezeu a zis, "Cred că singurul lucru care se mai poate face este ca unul dintre voi, un membru al curții cerești, să meargă pe pământ. Să trăiască împreună cu oamenii, nu doar câteva clipe, ci zi de zi. Numai astfel vor constata diferența uriașă dintre modul cum își duc traiul și cel în care au fost creați. Doar atunci vor fi capabili să-și dea seama i-am făcut Eu să fie".
Tăcerea îngerilor a devenit și mai încordată. Fuseseră în lume pentru a transmite mesaje din partea Domnului sau să se ocupe de intervenții în treburile oamenilor. Nu-și doreau să se înscrie voluntari pentru o misiune pe termen lung într-un loc atât de păcătos, periculos. Muțenia lor a durat parcă o eternitate.
În cele din urmă, Dumnezeu a luat iar cuvântul. Liniștit, senin, cu hotărâre, fără nici o urmă de resemnare sau amărăciune, Dumnezeu a spus, "Bine, în cazul ăsta, voi merge Eu însumi!"
Sunetele pădurii - Parabolă chinezească despre un bun conducător
Lucrurile mergeau din ce în ce mai prost pe pământ, iar Domnul era teribil de îngrijorat de halul în care ajunsese Creația Sa: războaiele, vărsările de sânge cuprinsesera întreaga lume.
"Am încercat aproape tot!" a declarat Dumnezeu. "M-am adresat unor oameni cu cele mai frumoase cuvinte pe care ar fi sperat vreodată să le audă. Gândiți-vă la psalmii, imnurile și pasajele poetice din Scriptură. Le place să citească despre pace și bunăvoință, dar nu sunt în stare să trăiasca conform lor".
Domnul a continuat, "Apoi, am trimis prooroci, profeți precum Isaia. L-au iubit pe Isaia, au îndrăgit făgăduințele eliberării lor de suferințe, libertatea în locul exilului. I-au ascultat însă oamenii pe prooroci? Au pus mai presus de orice dreptatea și credința? Nu îndeajuns de mult!"
Îngerii erau încremeniți în tăcere. Mulți dintre ei, precum Gavril și Mihail, fuseseră pe pământ cu multe ocazii. Văzuseră cu ochii lor motivele durerii, supărării lui Dumnezeu, și îi împărtășeau îngrijorarea.
Parabola firului de ceapă | Dostoievski - Fraţii Karamazov
Dumnezeu a zis, "Cred că singurul lucru care se mai poate face este ca unul dintre voi, un membru al curții cerești, să meargă pe pământ. Să trăiască împreună cu oamenii, nu doar câteva clipe, ci zi de zi. Numai astfel vor constata diferența uriașă dintre modul cum își duc traiul și cel în care au fost creați. Doar atunci vor fi capabili să-și dea seama i-am făcut Eu să fie".
Tăcerea îngerilor a devenit și mai încordată. Fuseseră în lume pentru a transmite mesaje din partea Domnului sau să se ocupe de intervenții în treburile oamenilor. Nu-și doreau să se înscrie voluntari pentru o misiune pe termen lung într-un loc atât de păcătos, periculos. Muțenia lor a durat parcă o eternitate.
În cele din urmă, Dumnezeu a luat iar cuvântul. Liniștit, senin, cu hotărâre, fără nici o urmă de resemnare sau amărăciune, Dumnezeu a spus, "Bine, în cazul ăsta, voi merge Eu însumi!"
Sunetele pădurii - Parabolă chinezească despre un bun conducător
O parabolă despre Crăciun
Reviewed by Diana Popescu
on
decembrie 21, 2018
Rating:
Niciun comentariu: