Prezența lui Dumnezeu și urechea șarpelui - Poveste de Osho
Îmi amintesc de ceva...
Vreme de mii de ani, în India, șarpele a fost venerat. Există descântători de șerpi în intreagă Indie, care cântă o anumită melodie, cu un tip special de fluier, iar șerpii încep să iasă din găurile lor aproape îmbătați de sunete. Ei dansează în față descântătorului de șerpi cântând din fluierul său!
Când britanicii au venit în India pentru prima dată, nu au putut să creadă așa ceva, pentru că aveau concepția - confirmată de știința lor - că șerpii nu au urechi. Ce să înțeleagă însă din ce se petrecea? Deși șerpii nu au urechi - și sigur nu au vreo una - auzeau muzica și, nu numai că o auzeau, dar și dansau în ritmurile ei! Și nu doar un singur șarpe, ci toți șerpii păreau să fie afectați de anumite melodii, și toți dansau în ritmurile lor. Și nu aveau urechi!
Britanicii au transmis un raport în țara mamă, "Cum se poate pretinde că șerpii nu au urechi căci, cu certitudine, aud muzica? Nu doar o aud, ba chiar o și înțeleg; nu numai că o înțeleg, ci se mișcă potrivit ei?!" A fost nevoie de o cercetare îndelungată pentru a se lămuri acest lucru. Oamenii de știință erau bulversați: fără urechi nu poți auzi! Era însă un fapt cert, și se întâmpla în toată India, și nu numai într-un singur loc din această țară!
În India, în fiecare an, există o lună în care vine primăvara; în acea luna este o zi specială, dedicată șarpelui. Este cea mai frumoasă perioadă a anului: florile, aroma și aerul, totul vibrează cu tinerețe, frumusețe, culoare. Și una din zile este consacrată Șarpelui. Nimeni nu omoară șarpele pentru că este văzut ca aproape divin; i se dă lapte, e venerat, și el dansează pe tot cuprinsul țării. În fiecare sat indian se află corturi, adunări de oameni și șerpi dansând!
În cele din urmă, oamenii de știință au descoperit că șarpele nu are urechi, dar că întreaga lui piele este sensibilă la sunete. Nu are un organ anume pentru auz, dar vibrațiile muzicii care îi ating pielea îi dau un tip particular de simțământ, și atunci începe să se miște, dansând, legănându-se. Nu aude pur și simplu, ci, cu alte cuvinte, aude cu tot corpul său.
Osho: 3 feluri de dragoste
E un lucru stupid să spui că șarpele nu poate auzi fiindcă nu are urechi. Realitatea este că noi avem doar niște urechi foarte mici, pe când urechile șarpelui i se întind peste tot trupul. Ar fi mult mai logic, mai științific să spunem: el aude cu întreg corpul său. Desigur, el aude mult mai bine decât noi, mult mai profund decât noi.
Își riscă viața , deoarece ieșirea din gaura sa este primejdioasă dar, cu toate astea, nu îi este frică. Când îl cheamă muzica, nu mai rămâne nici o urmă de teamă în el. Vine în mijlocul oamenilor, dansând; și, ține cont, nu-i e frică, pentru că nu atacă niciodată. Și, în acea zi specială când este sărbătorit, nu s-a auzit ca vreun șarpe să atace pe cineva. Chiar și cobrele, cei mai feroci șerpi, dansează în piețe. Ei sunt sălbatici; dar furia și frica sunt interconectate. Dacă le-ar fi teamă, ar ataca pe dată. Nu se simt însă înspăimântați. Uită de toată frica, furia lor. Sunt într-o stare de uitare de sine, atât de tare sunt îmbătați de muzică încât își riscă viața.
În același fel aude existența. Ea nu are urechi; nu are nici personalitate, nici ochi, nici mâini. De aceea zic că nu există Dumnezeu. Dar nu spun că nu există dumnezeire. De fapt, îl neg pe Dumnezeu pentru a înțelege dumnezeirea. Din cauza lui Dumnezeu, oamenii au uitat cu totul de realitatea dumnezeirii. Este o calitate răspândită peste toată existența. Nu te aștepta ca Dumnezeu să fie propria ta imagine, să aibă urechi, ochi, nas și gură. Nu fi stupid.
Intreagă existență este vie.
Și această viețuire o numesc dumnezeire, divinitate:
Nu o persoană, ci numai o prezență care se revarsă în afara sa.
Sursă: Osho - From Personality to Individuality (De la personalitate la individualitate)
Osho: Infractorii au nevoie de meditaţie, şi nu de puşcărie
Vreme de mii de ani, în India, șarpele a fost venerat. Există descântători de șerpi în intreagă Indie, care cântă o anumită melodie, cu un tip special de fluier, iar șerpii încep să iasă din găurile lor aproape îmbătați de sunete. Ei dansează în față descântătorului de șerpi cântând din fluierul său!
Când britanicii au venit în India pentru prima dată, nu au putut să creadă așa ceva, pentru că aveau concepția - confirmată de știința lor - că șerpii nu au urechi. Ce să înțeleagă însă din ce se petrecea? Deși șerpii nu au urechi - și sigur nu au vreo una - auzeau muzica și, nu numai că o auzeau, dar și dansau în ritmurile ei! Și nu doar un singur șarpe, ci toți șerpii păreau să fie afectați de anumite melodii, și toți dansau în ritmurile lor. Și nu aveau urechi!
Britanicii au transmis un raport în țara mamă, "Cum se poate pretinde că șerpii nu au urechi căci, cu certitudine, aud muzica? Nu doar o aud, ba chiar o și înțeleg; nu numai că o înțeleg, ci se mișcă potrivit ei?!" A fost nevoie de o cercetare îndelungată pentru a se lămuri acest lucru. Oamenii de știință erau bulversați: fără urechi nu poți auzi! Era însă un fapt cert, și se întâmpla în toată India, și nu numai într-un singur loc din această țară!
În India, în fiecare an, există o lună în care vine primăvara; în acea luna este o zi specială, dedicată șarpelui. Este cea mai frumoasă perioadă a anului: florile, aroma și aerul, totul vibrează cu tinerețe, frumusețe, culoare. Și una din zile este consacrată Șarpelui. Nimeni nu omoară șarpele pentru că este văzut ca aproape divin; i se dă lapte, e venerat, și el dansează pe tot cuprinsul țării. În fiecare sat indian se află corturi, adunări de oameni și șerpi dansând!
În cele din urmă, oamenii de știință au descoperit că șarpele nu are urechi, dar că întreaga lui piele este sensibilă la sunete. Nu are un organ anume pentru auz, dar vibrațiile muzicii care îi ating pielea îi dau un tip particular de simțământ, și atunci începe să se miște, dansând, legănându-se. Nu aude pur și simplu, ci, cu alte cuvinte, aude cu tot corpul său.
Osho: 3 feluri de dragoste
E un lucru stupid să spui că șarpele nu poate auzi fiindcă nu are urechi. Realitatea este că noi avem doar niște urechi foarte mici, pe când urechile șarpelui i se întind peste tot trupul. Ar fi mult mai logic, mai științific să spunem: el aude cu întreg corpul său. Desigur, el aude mult mai bine decât noi, mult mai profund decât noi.
Își riscă viața , deoarece ieșirea din gaura sa este primejdioasă dar, cu toate astea, nu îi este frică. Când îl cheamă muzica, nu mai rămâne nici o urmă de teamă în el. Vine în mijlocul oamenilor, dansând; și, ține cont, nu-i e frică, pentru că nu atacă niciodată. Și, în acea zi specială când este sărbătorit, nu s-a auzit ca vreun șarpe să atace pe cineva. Chiar și cobrele, cei mai feroci șerpi, dansează în piețe. Ei sunt sălbatici; dar furia și frica sunt interconectate. Dacă le-ar fi teamă, ar ataca pe dată. Nu se simt însă înspăimântați. Uită de toată frica, furia lor. Sunt într-o stare de uitare de sine, atât de tare sunt îmbătați de muzică încât își riscă viața.
În același fel aude existența. Ea nu are urechi; nu are nici personalitate, nici ochi, nici mâini. De aceea zic că nu există Dumnezeu. Dar nu spun că nu există dumnezeire. De fapt, îl neg pe Dumnezeu pentru a înțelege dumnezeirea. Din cauza lui Dumnezeu, oamenii au uitat cu totul de realitatea dumnezeirii. Este o calitate răspândită peste toată existența. Nu te aștepta ca Dumnezeu să fie propria ta imagine, să aibă urechi, ochi, nas și gură. Nu fi stupid.
Intreagă existență este vie.
Și această viețuire o numesc dumnezeire, divinitate:
Nu o persoană, ci numai o prezență care se revarsă în afara sa.
Sursă: Osho - From Personality to Individuality (De la personalitate la individualitate)
Osho: Infractorii au nevoie de meditaţie, şi nu de puşcărie
Prezența lui Dumnezeu și urechea șarpelui - Poveste de Osho
Reviewed by Diana Popescu
on
decembrie 30, 2018
Rating:
Reviewed by Diana Popescu
on
decembrie 30, 2018
Rating:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu