Logodna în superstiții și tradiții
Unul din ritualurile cele mai importante din ciclul existenței, premergător nunții, logodna a fost și a rămas asociată cu numeroase superstiții, tradiții, obiceiuri. În rândurile de mai jos, poți găsi unele din cele mai incitante, interesante și ciudate dintre ele!
Se spune că atunci când o femeie logodită scapă din greșeală pe podea un cuțit, este un semn că logodnicul său o va vizita în curând.
Într-o tradiție indiană, respectată îndeosebi în statul, regiunea Punjab, viitoarei mirese i se dă un cuțit sau un alt obiect ascuțit pe care trebuie să-l poarte la ea din ziua logodnei până în în cea a căsătoriei sale, astfel încât să fie protejată de rău și/ori de spirite malefice.
Dacă un flăcău, un bărbat se întâlnește cu un șarpe pe drum când se duce să se logodească sau să ceară mâna femeii iubite, i se vestește că va fi urmărit de ghinion. Drept urmare, i se recomandă să se întoarcă acasă și să-și amâne pe o altă zi acest demers crucial!
În China, o propunere de logodnă este luată în considerare vreme de trei zile. Dacă în acest răstimp se petrece ceva nefericit, cum ar fi spargerea unui bol, negocierile despre logodnă sunt amânate.
În zona muntoasă din nordul Irlandei, ceremonia logodnei presupunea lingerea reciprocă a policarelor celor pe cale să se căsătorească!
La turci, ritualul logodnei era extrem de elaborat, întrucât implica ocrotirea față de ochiul rău / deochi.
La englezi, în jurul anilor 1700, exista obiceiul ca un bărbat să semnaleze că se logodeste cu o fată trimițându-i acesteia un buchet cu flori.
În folclorul românesc, se zice că nu este bine să se facă o logodnă în zilele de marți, miercuri și vineri. Cele mai norocoase zile pentru acest eveniment erau considerate joia și duminica.
Ploaia căzută cu ocazia logodnei prevestea că viitoarea soție va plânge adeseori. Pe de altă parte, dacă în acea zi era rouă, pâclă, ceață ori promoroacă, însemna că se va bucura de belșug, bunăstare în viața de familie!
După logodna unei fete, atât ea, cât și mama ei, și celelalte femei din casa sa, nu mai torceau până la nuntă, ca să nu se "întoarcă" logodna!
În zona Tecuciului, se spunea că părinții trebuie să le dea băieților ce le făgăduiseră pentru logodnă, în caz contrar urmând să le meargă rău atât lor, cât și feciorilor lor.
Prin Argeș, când se întâlneau două fete logodite, era bine să să schimbe între ele flori, un ac ori un inel, astfel încât să izgoneasc ădin preajma lor moartea!
La bucovineni, spargerea unui pahar în decursul petrecerii de logodnă dădea de înțeles că unul dintre logodnici va muri...
În România, se pare că unele cupluri preferă încă să-și consfințească logodna din punct de vedere religios. Viitorilor soți li se face de către popă o slujba de logodnă în biserică, în naos, în fața unei mese pe care este așezată Sfânta Evanghelie, bărbatul stând în dreapta acesteia, iar femeia în stânga, ca semn al inferiorității ei!
În cadrul ceremoniei, la care participă nașii, partenerii de cuplu își pun pe inelarul mâinii drepte inelele de logodnă (tradițional, din argint). Urmează apoi ospățul, petrecerea de logodnă, cu o îmbelșugare ce semnifică fertilitatea și prosperitatea ce vor binecuvânta căsătoria celor doi.
Sărbătoarea Dragobetelui juca un rol special în unirea destinelor tinerilor. Numită și "logodna păsărilor", presupunea atât formarea perechilor inaripatelor, cât și găsirea ori confirmarea unui viitor soț /unei viitoare neveste. În zorii zilei de 24 februarie, fetele culegeau flori de primăvară, tămâioare și viorele, ce aveau să fie aruncate într-o apă curgătoare de Sânziene, pe 24 iunie. Cele care nu respectau acest rit erau sortite să rămână nelogodite timp de un an.
Tot cu prilejul Dragobetelui, în jurul prânzului, fetele alergau din pădure către sat, într-o tradiție numită "zburătorit". Băieții le urmărea și cele care erau sau se lăsau prinse de ei ii sărutau, pecetluind astfel o logodnă simbolică, putând deveni reală, pentru o perioadă de cel puțin un an!
Vezi și: Inelul de logodnă în simboluri, superstiții și tradiții
Se spune că atunci când o femeie logodită scapă din greșeală pe podea un cuțit, este un semn că logodnicul său o va vizita în curând.
Într-o tradiție indiană, respectată îndeosebi în statul, regiunea Punjab, viitoarei mirese i se dă un cuțit sau un alt obiect ascuțit pe care trebuie să-l poarte la ea din ziua logodnei până în în cea a căsătoriei sale, astfel încât să fie protejată de rău și/ori de spirite malefice.
Dacă un flăcău, un bărbat se întâlnește cu un șarpe pe drum când se duce să se logodească sau să ceară mâna femeii iubite, i se vestește că va fi urmărit de ghinion. Drept urmare, i se recomandă să se întoarcă acasă și să-și amâne pe o altă zi acest demers crucial!
În China, o propunere de logodnă este luată în considerare vreme de trei zile. Dacă în acest răstimp se petrece ceva nefericit, cum ar fi spargerea unui bol, negocierile despre logodnă sunt amânate.
În zona muntoasă din nordul Irlandei, ceremonia logodnei presupunea lingerea reciprocă a policarelor celor pe cale să se căsătorească!
La turci, ritualul logodnei era extrem de elaborat, întrucât implica ocrotirea față de ochiul rău / deochi.
La englezi, în jurul anilor 1700, exista obiceiul ca un bărbat să semnaleze că se logodeste cu o fată trimițându-i acesteia un buchet cu flori.
Superstiții și tradiții despre logodnă la români
În folclorul românesc, se zice că nu este bine să se facă o logodnă în zilele de marți, miercuri și vineri. Cele mai norocoase zile pentru acest eveniment erau considerate joia și duminica.
Ploaia căzută cu ocazia logodnei prevestea că viitoarea soție va plânge adeseori. Pe de altă parte, dacă în acea zi era rouă, pâclă, ceață ori promoroacă, însemna că se va bucura de belșug, bunăstare în viața de familie!
După logodna unei fete, atât ea, cât și mama ei, și celelalte femei din casa sa, nu mai torceau până la nuntă, ca să nu se "întoarcă" logodna!
În zona Tecuciului, se spunea că părinții trebuie să le dea băieților ce le făgăduiseră pentru logodnă, în caz contrar urmând să le meargă rău atât lor, cât și feciorilor lor.
Prin Argeș, când se întâlneau două fete logodite, era bine să să schimbe între ele flori, un ac ori un inel, astfel încât să izgoneasc ădin preajma lor moartea!
La bucovineni, spargerea unui pahar în decursul petrecerii de logodnă dădea de înțeles că unul dintre logodnici va muri...
În România, se pare că unele cupluri preferă încă să-și consfințească logodna din punct de vedere religios. Viitorilor soți li se face de către popă o slujba de logodnă în biserică, în naos, în fața unei mese pe care este așezată Sfânta Evanghelie, bărbatul stând în dreapta acesteia, iar femeia în stânga, ca semn al inferiorității ei!
În cadrul ceremoniei, la care participă nașii, partenerii de cuplu își pun pe inelarul mâinii drepte inelele de logodnă (tradițional, din argint). Urmează apoi ospățul, petrecerea de logodnă, cu o îmbelșugare ce semnifică fertilitatea și prosperitatea ce vor binecuvânta căsătoria celor doi.
Sărbătoarea Dragobetelui juca un rol special în unirea destinelor tinerilor. Numită și "logodna păsărilor", presupunea atât formarea perechilor inaripatelor, cât și găsirea ori confirmarea unui viitor soț /unei viitoare neveste. În zorii zilei de 24 februarie, fetele culegeau flori de primăvară, tămâioare și viorele, ce aveau să fie aruncate într-o apă curgătoare de Sânziene, pe 24 iunie. Cele care nu respectau acest rit erau sortite să rămână nelogodite timp de un an.
Tot cu prilejul Dragobetelui, în jurul prânzului, fetele alergau din pădure către sat, într-o tradiție numită "zburătorit". Băieții le urmărea și cele care erau sau se lăsau prinse de ei ii sărutau, pecetluind astfel o logodnă simbolică, putând deveni reală, pentru o perioadă de cel puțin un an!
Vezi și: Inelul de logodnă în simboluri, superstiții și tradiții
Logodna în superstiții și tradiții
Reviewed by Diana Popescu
on
februarie 12, 2019
Rating:
Reviewed by Diana Popescu
on
februarie 12, 2019
Rating:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu