Nu există NU, NICIODATĂ, PREA TÂRZIU - Poveste cu tâlc

Creatorul a zămislit oamenii, le-a dăruit cuvinte pentru a gândi și a se înțelege între ei, și i-a dus într-o vale fertilă, la poalele munților, le-a oferit longevitate și, apoi, a început să-i supravegheze cum aspiră să evolueze.

A trecut ceva timp, însă oamenii păreau să nu se dezvolte...

Nu mergeau dincolo de satul lor și nu aveau de gând să se cațere pe munții din preajma lor. Nu se uitau în adâncurile cerurilor și nici în felul cum ar putea ajunge la miezul lucrurilor.

Imbătrâneau fără să facă nimic...

Drept urmare, Creatorul s-a hotărât să descopere ce se petrecea, de fapt, cu ei.

S-a transformat în om și a mers în mijlocul lor sub deghizarea unui călător. Înainte de apusul soarelui, oamenii s-au adunat în piața satului dornici să vorbească cu călătorul.

El le-a descris ce viață îi putea aștepta dincolo de orizont, și i-a întrebat, "Vreți să vă calauzesc încolo și să vedeți cum trăiesc oamenii de pe acele meleaguri?"

Din nou despre PUTEREA GÂNDULUI | Poveste cu tâlc

"Vai", au răspuns ei, "este prea târziu pentru noi, căci suntem atât de bătrâni!"

"Atunci mergeți cu mine pe munți ca să vedeți cum arată lumea din punctul sau cel mai înalt!"

"Vai", au oftat oamenii, "nu mai avem energie..."

"Îndreptați-vă privirea către cer", le-a zis călătorul, "și vă voi povesti despre viața din Regatul Raiului!"

"E prea târziu, suntem obosiți", s-au plâns ei...

Călătorul s-a întristat. Așa că a decis să-i înveselească pe oameni. "Să cântăm ceva", le-a spus el, însă sătenii au băgat de seamă că soarele apunea.

"Este târziu", i-au zis ei, "este vremea să mergem la culcare". S-au îndreptat către casele lor, iar călătorul le-a strigat, "Oameni, când viața este continuă și infinită, nu este niciodată prea târziu pentru orice împlinire, realizare!"

Oamenii nu s-au întors totuși la El. Atunci Creatorul, și-a spus în sinea Lui:

"Voi lua de la oameni toate cuvintele despre limitare, le voi lua pe "târziu", "prea târziu", "nu", "prea departe", "prea sus", "prea greu", "greu de înțeles", și le voi așeza, în schimb, în inimi, bucuria infinitului. Poate doar așa vor reuși să deslușească Legea Mea: nimic nu este târziu, prea târziu, fiindcă nu există sfârșit, ci numai început!"

A făcut întocmai, și a așteptat să apară dimineață. Vor avea oamenii de gând să se schimbe și să se ducă alături de El spre culmile munților? 

Parabola Dragostei, Averii şi Succesului - Poveste cu tâlc