Faci ce fac alții? Îți place ce le place altor? E nașpa!

Contaminarea, molipsirea socială este, în psihologie, un fenomen negativ, ce tinde să ne anihilize personalitatea, originalitatea, autenticitatea gândirii! Mama îmi spunea, "Dacă o prietenă de a ta se aruncă în gol, într-o prăpastie, la fel vei face și tu?" Desigur, eram în vremea adolescenței, când o băteam la cap pe maică-mea cu solicitări de genul, "Toți ceilalți copiii poartă nu știu ce, vreau si eu!", "Mama celei mai bune mele prietene o lasă să facă asta și asta!". Mama mea nu se lasă impresionată de aceste pretenții ale mele... 

Avea dreptate! Poate chiar m-aș fi aruncat într-o prăpastie dacă asta era trendul când eram adolescență! Mi-a deschis ochii asupra a ceea ce sunt cu adevărat, și m-a ajutat să scap de tendința de a fi aidoma altora din preajma mea, mai ales când o astfel de tendință nu mă reprezenta!

Ne poate place să ne vedem ca individualități, oameni cu o personalitate aparte, liberi să ne urmăm propriile idei și imbolduri sufletești, atunci când cei din preajma noastră fac ceva cu care nu prea suntem de acord. Studiile psihologice arată, însă, că acest lucru este mai degrabă o iluzie, decât o realitate. Ceea ce face cineva din imediata noastră apropiere ne ispitește mai mult decât am fi dispuși să credem!

Psihologii din domeniul social numesc răspândirea de informații, atitudini și comportamente printre amici, rude și persoane din comunitatea noastră, "contaminare socială"! Există numeroase cercetări din psihologie ce confirmă că oamenii tind să facă aproape tot ceea ce fac cei din mediul lor înconjurător.

 Copiii doresc adeseori să se îmbrace sau să se poarte "exact" ca noii lor buni prieteni. În căutarea identității lor, adolescenții încep prin a fi cât mai "diferiți" de părinții lor. În mod ironic, ei încearcă asta adoptând stilul de a se îmbrăca, a vorbi și a se comporta asemeni grupului lor de prieteni. Se alătură unor asocieri, își dezvoltă interese, și chiar se dedau unor experimente riscante pe care le află  în grupul lor social!

Oamenii care cred că sunt foarte deștepți sunt proști sadea?

Contaminarea socială nu se finalizează la maturitate. Studiile unor psihologi sociali și ale unora comportamentali arată că suntem predispuși să "ne luăm după mulțime". Nu este neobișnuit ca amicii să se căsătorească și să își întemeieze o familie cam în aceeași perioadă. Prietenii se aliniază frecvent aceluiași nivel de educație ori împărtășesc aceleași convingeri politice. Într-o cercetare psihologică pe scară mare din America, s-a constatat că oamenii sunt înclinați cu 75% mai mult să divorțeze atunci când un amic de-al lor face asta!

De ce are loc contaminarea socială?

Suntem creaturi sociale. Vrem să ne integrăm, să fim acceptați, să fim văzuți ca "unul dintre noi", și nu "unul dintre ceilalți". Chiar și pe plan conștient, adoptăm idei, atitudini, comportamente și îmbrăcăminți ce aduc cu cele ale oamenilor cu care dorim să ne asociem. Experiențele de viață împărtășite ne măresc intimitatea și sprijinul din cadrul unui grup social.

Acest tip de a ne alătura altora ne determina să ne simțim mai bine decât atunci când suntem singuratici, deosebiți de alții. Când cineva din preajma noastră se căsătorește, se duce la o sală de gimnastică, la un curs de dans, își ia o mașină nouă, este pe cale să aibă un copil, sau chiar divorțează, suntem deseori îmboldiți să facem același lucru!

Ceea ce ne este familiar are o influență foarte puternică asupra noastră. Suntem înclinați să ne alegem prieteni asemeni celor de care suntem apropiați, chiar dacă acest lucru nu ne este tocmai pe plac. Aproape fiecare dintre noi știe pe cineva care tinde să își caute mereu același tip de partener de cuplu, chiar dacă acesta arată cumva diferit. Este foarte probabil ca orice persoană nouă din viața noastră să fie asemănătoare cu cele cu care ne-am unit anterior destinele. Drept urmare, ce se întâmplă? Noile persoane din existența noastră se încadrează tot mai mult în aceleași tipare!

O parte pozitivă a acestui fenomen este că cei care sunt însuflețiți de optimism sunt în stare să-l răspândească în grupul lor. Dacă ne întovărășim cu persoane optimiste, care au o abordare pozitivă, de rezolvare a oricăror probleme ale lor, ni se sporește încrederea în noi înșine. În loc să pice alături de noi în disperare când ajungem într-un impas, astfel de oameni ne ascultă cu compasiune, ne dau un ajutor practic, sfaturi și sprijin pentru a merge mai departe.

Din punct de vedere psihologic, empatia poate fi un alt factor major. Când suntem empatici față de pozitivitatea ori negativitatea unui prieten, ajungem să gândim pozitiv sau negativ despre propria noastră situație. Când auzim de povestea de dragoste a cuiva din imediata noastră apropiere, putem năzui să trecem prin același lucru. Plângerile unui amic despre partenerul sau de viață ne poate focaliza asupra problemelor din propria noastră legătură de cuplu. Atât fericirea, cât și necazul par să își caute companie!

Contaminarea socială nu este, totuși, o forță irezistibilă, mai cu seamă dacă o conștientizăm. Nu suntem roboți, mărșăluind pas cu pas cu persoanele de care suntem foarte apropiați. Impulsul de a ne menține individualitatea poate fi, și el, foarte puternic. Cum să facem față tensiunii dintre cei doi poli, dintre a fi asemenea altora și diferiți de aceștia, dintre a fi noi înșine și a ne anula personalitatea pentru a fi pe placul altora? Este o întrebare al cărui răspuns depinde de fiecare dintre noi, de capacitatea de ne adapta cu cerințele unei colectivități, păstrându-ne, totuși, independența, autenticul sine!

Oscar Wilde spunea, "Cea mai mare greșeală a mea, eroarea pe care nu pot să mi-o iert, este că, într-o zi, am pus capăt căutării încăpățânate a propriei mele individualități". 

Psihologia norocului | Superstiţiile care te ajută în viaţă!