Rechinii indispensabili din viața noastră - Poveste cu tâlc

Viața devine monotonă, cenușie, când trăim prea ușor, când nu suntem atacați de rechinii unor adversități, ai unor provocări, încercări, teste. În această poveste cu tâlc este vorba despre provocări, lupte care ne ajută să ne dezvoltăm, să evoluăm, dau sens și efervescență trăirii. Ar trebui, așadar, să ne considerăm problemele și dezideratele noi drept factori ce ne motivează să avansăm în viață. Fără provocări, puneri la încercare, riscăm să ne complacem în inerție, autosuficiență, să avem o existență plictisitoare, insipidă și văduvită de țeluri autentice!

Japonezii s-au dat dintotdeauna în vânt după peștele proaspăt. La un moment dat, însă, peștii din apele din apropierea țărmurilor Japoniei s-au împuținat dramatic. Drept urmare, pescarii au trebuit să meargă mai departe în mare pentru a-și încărca plasele, iar vasele lor au devenit din ce în ce mai mari.

Cu cât făceau o cale mai lungă pentru a prinde aceste viețuitoare ale mediului acvatic, cu atât mai mult timp le lua să le aducă la mal. Atunci când ajungeau pe piață, peștii lor nu mai erau proaspeți!

Pentru a elimina acest impediment, și-au instalat congelatoare pe vasele lor. Acestea i-au sprijinit să-și mențină peștii nealterați o vreme îndelungată, dar, prin această metodă, ei își pierdeau prospețimea mult râvnită de japonezi.

Apoi, firmele piscicole au recurs la o altă măsură. Și-au pus pe vase tancuri, bazine cu apă, în care păstrau vii peștii capturați. A apărut, însă, și în acest caz, un efect secundar nedorit. Când ajungeau în bazine, erau agili o scurtă perioadă de timp, după care erau cuprinși de un fel de letargie, nemișcare. Nu mureau, ci erau cumva epuizați, molâi, inerți. Din nefericire, pești molâi, epuizați nu mai aveau gust proaspăt de sălbăticiune!

Cum au rezolvat, până la urmă, japonezii problema? Pentru a păstra peștii vioi și fragezi de-a lungul călătoriei spre casă, au adăugat câte un mic rechin în fiecare bazin. Rechinul mânca câțiva pești, dar cei care reușeau să scape de gura sa hulpavă erau într-o stare de vivacitate rară când erau aduși pe piață. ce să mai zic de prospețimea lor! Rechinul îi punea pe pești în fața unei provocări, a unei lupte decisive pentru a supraviețui, ce-i ținea activi în voiajul vaselor către țărm!

Traista noastră cu necazuri - Poveste cu tâlc de Osho