Cine ajută dragostea? - Poveste cu tâlc
Odată ca niciodată, toate sentimentele și emoțiile au mers într-o vacanță pe o insulă. Fiecare dintre ele s-a simțit bine potrivit preferințelor și naturii sale. La un moment dat, s-a vestit sosirea unei furtuni extrem de puternice, nimicitoare, și li s-a cerut tuturor să evacueze de urgență insula.
Anunțul a creat o panică de nedescris. Toate au fugit degrabă la ambarcațiunile lor. Chiar și bărcile stricate, avariate, au fost reparate și pregătite în pripă pentru a fi lansate la apă.
Cu toate astea, Dragostea nu dorea să-și ia rapid tălpășița. Mai avea atâtea de făcut! Când, însă, norii au întunecat cerul, și-a dat seama că nu-și mai putea amâna plecarea. Dar, vai, nu mai era nici o barcă disponibilă! Dragostea s-a uitat în jur plină de speranța...
Chiar atunci, a trecut prin dreptul ei, într-un iaht luxos, Prosperitatea. Dragostea i-a strigat, "Prosperitate, poți să mă iei pe nava ta?"
"Nu", i-a răspuns Prosperitatea, "iahtul meu este încărcat peste poate cu bogații, lucruri prețioase, aur și argint. Nu există loc și pentru tine".
Puțin mai târziu, a apărut și Vanitatea, la bordul unui vas impunător. Din nou, Dragostea a strigat, "Vanitate, mă poți ajuta? Sunt în pericol! Ia-mă, te rog, cu tine!"
Vanitatea i-a replicat cu dispreț, "Nu, nu pot să te iau. Vasul mi se va murdări de la picioarele tale înămolite."
După câtva timp, a navigat pe acolo Durerea. Dragostea a cerut încă o dată să fie ajutată și a fost iarăși refuzată. "Nu, nu am cum să te aduc la bord. Sunt atât de întristată! Vreau să fiu de una singură!"
Peste câteva minute, s-a întâmplat să se ivească prin valuri Fericirea. În zadar i-a cerut sprijinul Dragostea! Fericirea era în al nouălea cer, atât de satisfăcută de ea însăși încât nu băga pe nimeni în seamă!
Dragostea a fost cuprinsă de neliniște, dezolare. Chiat atunci, cineva i s-a adresat din apropiere, "Vino, Dragoste, te voi lua eu cu mine." Dragostea nu-și putea imagina cine era atât de mărinimos, dar a sărit repede pe vas, ușurată că, în sfârșit, găsise o cale de salvare!
Dragoste oarbă | O poveste cu tâlc
După ce a ajuns la țărm și a debarcat, Dragostea a întâlnit Cunoașterea. Nedumerită încă, a întrebat-o, "Cine, cine mi-a dat cu atâta generozitate o mână de ajutor după ce nimeni altcineva nu a făcut-o?"
"Ah, da, a fost Timpul".
"Și de ce Timpul s-ar opri din navigarea sa ca să mă ia cu el și să-mi permită să fi în siguranță?" s-a minunat Dragostea.
Cunoașterea a surâs iar și i-a răspuns, "Pentru că numai Timpul îți cunoaște măreția și de ce ești capabilă. Numai Timpul poate instaura pace și seninătate pe această lume."
Tâlcul acestei povești este că atunci când suntem prosperi, neglijăm dragostea. Când ne simțim foarte importanți, uităm dragostea. Până și când suntem străbătuți de fericire ori durere, uităm de ea. Numai odată cu timpul ne dăm seama de valorile dragostei. De ce așteptăm atât? De ce să nu facem dragostea o parte esențială a vieții noastre chiar de astăzi?
Parabola Dragostei, Averii şi Succesului - Poveste cu tâlc
Anunțul a creat o panică de nedescris. Toate au fugit degrabă la ambarcațiunile lor. Chiar și bărcile stricate, avariate, au fost reparate și pregătite în pripă pentru a fi lansate la apă.
Cu toate astea, Dragostea nu dorea să-și ia rapid tălpășița. Mai avea atâtea de făcut! Când, însă, norii au întunecat cerul, și-a dat seama că nu-și mai putea amâna plecarea. Dar, vai, nu mai era nici o barcă disponibilă! Dragostea s-a uitat în jur plină de speranța...
Chiar atunci, a trecut prin dreptul ei, într-un iaht luxos, Prosperitatea. Dragostea i-a strigat, "Prosperitate, poți să mă iei pe nava ta?"
"Nu", i-a răspuns Prosperitatea, "iahtul meu este încărcat peste poate cu bogații, lucruri prețioase, aur și argint. Nu există loc și pentru tine".
Puțin mai târziu, a apărut și Vanitatea, la bordul unui vas impunător. Din nou, Dragostea a strigat, "Vanitate, mă poți ajuta? Sunt în pericol! Ia-mă, te rog, cu tine!"
Vanitatea i-a replicat cu dispreț, "Nu, nu pot să te iau. Vasul mi se va murdări de la picioarele tale înămolite."
După câtva timp, a navigat pe acolo Durerea. Dragostea a cerut încă o dată să fie ajutată și a fost iarăși refuzată. "Nu, nu am cum să te aduc la bord. Sunt atât de întristată! Vreau să fiu de una singură!"
Peste câteva minute, s-a întâmplat să se ivească prin valuri Fericirea. În zadar i-a cerut sprijinul Dragostea! Fericirea era în al nouălea cer, atât de satisfăcută de ea însăși încât nu băga pe nimeni în seamă!
Dragostea a fost cuprinsă de neliniște, dezolare. Chiat atunci, cineva i s-a adresat din apropiere, "Vino, Dragoste, te voi lua eu cu mine." Dragostea nu-și putea imagina cine era atât de mărinimos, dar a sărit repede pe vas, ușurată că, în sfârșit, găsise o cale de salvare!
Dragoste oarbă | O poveste cu tâlc
După ce a ajuns la țărm și a debarcat, Dragostea a întâlnit Cunoașterea. Nedumerită încă, a întrebat-o, "Cine, cine mi-a dat cu atâta generozitate o mână de ajutor după ce nimeni altcineva nu a făcut-o?"
"Ah, da, a fost Timpul".
"Și de ce Timpul s-ar opri din navigarea sa ca să mă ia cu el și să-mi permită să fi în siguranță?" s-a minunat Dragostea.
Cunoașterea a surâs iar și i-a răspuns, "Pentru că numai Timpul îți cunoaște măreția și de ce ești capabilă. Numai Timpul poate instaura pace și seninătate pe această lume."
Tâlcul acestei povești este că atunci când suntem prosperi, neglijăm dragostea. Când ne simțim foarte importanți, uităm dragostea. Până și când suntem străbătuți de fericire ori durere, uităm de ea. Numai odată cu timpul ne dăm seama de valorile dragostei. De ce așteptăm atât? De ce să nu facem dragostea o parte esențială a vieții noastre chiar de astăzi?
Parabola Dragostei, Averii şi Succesului - Poveste cu tâlc
Cine ajută dragostea? - Poveste cu tâlc
Reviewed by Diana Popescu
on
mai 03, 2019
Rating:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu