Invidia: Al doilea din cele 7 păcate capitale
Asemeni lăcomiei, curviei, invidia sau zavistia (de ce oare nu renunță fețele bisericești la termenul de "zavistie", un cuvânt care nu este înțeles de cei mai mulți credincioși?) este un păcat capital caracterizat de o dorință insațiabilă. Poate fi descrisă drept o năzuința întunecată, plină de resentimente de a avea trăsăturile, calitățile sau posesiunile exterioare și mai ales interioare ale altcuiva. Este izvorâtă dintr-o mândrie exacerbată și taie fără vreo ezitare legăturile dintre un om și aproapele său!
Invidia poate fi asociată direct cu cea din urmă porunca din cele zece încredințate lui Moise de către Dumnezeu, în Exodul 20:17: "Să nu pofteşti casa aproapelui tău; să nu pofteşti nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru care este al aproapelui tău.”
Potrivit sfântului Toma de Aquino, frământările stârnite de invidie au trei stadii. În decursul celui dintâi, persoana invidioasă încearcă să coboare reputația altuia. În stadiul al doilea, ea este cuprinsă fie de "bucuria pentru nenorocul altuia" (dacă reușește să o defaimeze), fie de amărăciunea față de prosperitatea altuia (dacă eșuează să o mânjească cu calomnii). Ultimul stadiu implică ura, întrucât "supărarea pricinuiește ură".
Se zice că zavistia a reprezentat motivația lui Cain pentru a-și ucide fratele. Cain nu suporta faptul că Dumnezeu pusese mai presus jertfa lui Abel, și nu pe a lui.
Bertrand Russel avea opinia că invidia este una din cele mai puternice cauze ale nefericirii, presupunând supărarea celui invidios și dându-i imboldul să-i facă să sufere pe alții, mult mai merituoși decât el.
Conform celor mai acceptate puncte de vedere ale învățaților, numai mândria trage mai mult decât invidia sufletul în jos, îl pângărește. La fel ca mândria, invidia este considerată a fi conectată direct cu diavolul. În "Cartea Înțelepciunii" se specifică, "Invidia diavolului a adus moartea în lume"!
Invidia are drept simbol animal câinele, drept culoare specifică verdele și este pedepsită pe vecie în iad prin cufundarea în apă înghețată.
În "Purgatoriul" lui Dante, pedeapsa pentru invidioși este să li se coase pleoapele închise peste ochi, întrucât și-au extras în viața lumească o plăcere din a-i vedea pe alții înjosiți.
În viziunea lui Hieronymus Bosch, invidia este reprezentată (vezi ilustrația din acest articol) de un cuplu ce privește de la ușa de intrare a casei, cu amărăciune, frustrare, la un om înstărit ce ține un șoim pe mână, în vreme ce fiica acestuia flirtează cu un bărbat din fața ferestrei sale, dar cu ochii îndreptați către punga lui de la brâu. Câinii din imagine ilustrează proverbul flamand "Când există doi câini și numai un os, nu are cum să fie înțelegere."
Mândria: Primul din cele 7 păcate capitale
Invidia poate fi asociată direct cu cea din urmă porunca din cele zece încredințate lui Moise de către Dumnezeu, în Exodul 20:17: "Să nu pofteşti casa aproapelui tău; să nu pofteşti nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru care este al aproapelui tău.”
Potrivit sfântului Toma de Aquino, frământările stârnite de invidie au trei stadii. În decursul celui dintâi, persoana invidioasă încearcă să coboare reputația altuia. În stadiul al doilea, ea este cuprinsă fie de "bucuria pentru nenorocul altuia" (dacă reușește să o defaimeze), fie de amărăciunea față de prosperitatea altuia (dacă eșuează să o mânjească cu calomnii). Ultimul stadiu implică ura, întrucât "supărarea pricinuiește ură".
Se zice că zavistia a reprezentat motivația lui Cain pentru a-și ucide fratele. Cain nu suporta faptul că Dumnezeu pusese mai presus jertfa lui Abel, și nu pe a lui.
Bertrand Russel avea opinia că invidia este una din cele mai puternice cauze ale nefericirii, presupunând supărarea celui invidios și dându-i imboldul să-i facă să sufere pe alții, mult mai merituoși decât el.
Conform celor mai acceptate puncte de vedere ale învățaților, numai mândria trage mai mult decât invidia sufletul în jos, îl pângărește. La fel ca mândria, invidia este considerată a fi conectată direct cu diavolul. În "Cartea Înțelepciunii" se specifică, "Invidia diavolului a adus moartea în lume"!
Invidia are drept simbol animal câinele, drept culoare specifică verdele și este pedepsită pe vecie în iad prin cufundarea în apă înghețată.
În "Purgatoriul" lui Dante, pedeapsa pentru invidioși este să li se coase pleoapele închise peste ochi, întrucât și-au extras în viața lumească o plăcere din a-i vedea pe alții înjosiți.
În viziunea lui Hieronymus Bosch, invidia este reprezentată (vezi ilustrația din acest articol) de un cuplu ce privește de la ușa de intrare a casei, cu amărăciune, frustrare, la un om înstărit ce ține un șoim pe mână, în vreme ce fiica acestuia flirtează cu un bărbat din fața ferestrei sale, dar cu ochii îndreptați către punga lui de la brâu. Câinii din imagine ilustrează proverbul flamand "Când există doi câini și numai un os, nu are cum să fie înțelegere."
Mândria: Primul din cele 7 păcate capitale
Invidia: Al doilea din cele 7 păcate capitale
Reviewed by Diana Popescu
on
mai 11, 2019
Rating:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu