Floarea și piatra - Poveste cu tâlc despre dragoste
"Te-ai întărit, te-ai închistat", a zis floarea, coborându-și petalele către piatra de la rădăcina sa. "Ploile din ultimul timp ar fi trebuit să te frăgezească, să te înmoaie, să te facă mai fertilă, mai receptivă față de semințele câmpului; dar, nu. Nu ai făcut decât să acumulezi pe mai departe minerale și să fii tăcută, tot mai închisă în tine. De ce mai stai aici? De ce te împotrivești izvorului care ne dăruiește apa?"
Piatra nu a spus nimic.
Un șir de nori s-au perindat pe cer, soarele a apus, și noaptea a sosit cu o lună imensă, pistruiată în nuanțe de bronz, plină de cicatrici peste fața sa îmbătrânita, și în acest fel s-a reflectat peste piatra tăcută, care nu picase încă pradă somnului.
Floarea, pe de altă parte, își strânsese petalele și dormea profund. Abia acum a început piatră să-i răspundă...
Floarea cinstei | Poveste de Paulo Coehlo
"Stau aici pentru că rădăcinile tale m-au făcut a ta. Rămân aici fiindcă nu mai sunt legată de simțămintele mele față de pământ, întrucât am ajuns mai degrabă să am menirea să-ți sprijin tulpina astfel încât să reziste vântului și ploii. Totul se schimbă, draga mea floare", a spus piatra, "dar eu rămân aici deoarece dragostea este acel spațiu minuscul dintre picioarele tale pielea mea. Nu vei fi capabilă să-ți dai seama de asta decât dacă destinul ne va despărți".
Luna și-a pierdut strălucirea, lumina stelelor a pălit. Zorile au părut să se caște pe când soarele începea să ardă la orizont, pe buza de jos a unei noi zile. Floarea s-a trezit, și-a întins frumoasele petale. "Bună dimineață", a zis ea, "am visat că tu, piatră, cântai pentru mine! Ce prostie, nu-i așa?"
Dragoste oarbă | O poveste cu tâlc
Piatra nu a spus nimic.
Un șir de nori s-au perindat pe cer, soarele a apus, și noaptea a sosit cu o lună imensă, pistruiată în nuanțe de bronz, plină de cicatrici peste fața sa îmbătrânita, și în acest fel s-a reflectat peste piatra tăcută, care nu picase încă pradă somnului.
Floarea, pe de altă parte, își strânsese petalele și dormea profund. Abia acum a început piatră să-i răspundă...
Floarea cinstei | Poveste de Paulo Coehlo
"Stau aici pentru că rădăcinile tale m-au făcut a ta. Rămân aici fiindcă nu mai sunt legată de simțămintele mele față de pământ, întrucât am ajuns mai degrabă să am menirea să-ți sprijin tulpina astfel încât să reziste vântului și ploii. Totul se schimbă, draga mea floare", a spus piatra, "dar eu rămân aici deoarece dragostea este acel spațiu minuscul dintre picioarele tale pielea mea. Nu vei fi capabilă să-ți dai seama de asta decât dacă destinul ne va despărți".
Luna și-a pierdut strălucirea, lumina stelelor a pălit. Zorile au părut să se caște pe când soarele începea să ardă la orizont, pe buza de jos a unei noi zile. Floarea s-a trezit, și-a întins frumoasele petale. "Bună dimineață", a zis ea, "am visat că tu, piatră, cântai pentru mine! Ce prostie, nu-i așa?"
Dragoste oarbă | O poveste cu tâlc
Floarea și piatra - Poveste cu tâlc despre dragoste
Reviewed by Diana Popescu
on
iunie 16, 2019
Rating:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu