Tarhonul în superstiții, medicină și bucătărie
Asociat cu Marte și Focul, avându-și originea în Europa răsăriteană și Asia, tarhonul (Artemisia dracunculus) a avut din timpuri străvechi un loc aparte în superstițiile lumii, în medicina și bucătăria de pe diverse meridiane ale acesteia. A fost utilizat în antichitate de către egipteni și greci, și a început să se răspândească de-a lungul și de-a latul Europei în secolul al XII-lea.
Artemesia dracunculus, denumirea latinească, științifică, a tarhonului înseamnă "micul dragon al lui Artemis". Se pare că este înzestrat cu multe din calitățile zeiței Artemis, atât în forma sa olimpiană (curaj și vigoare) și cât și preolimpiană (pasiune și senzualitate).
Potrivit lui Pliniu cel Bătrân, oricine purta asupra sa o ramură de tarhon nu avea de ce să teamă vreodată de șerpi ori dragoni.
În magie, era utilizat pentru noroc, calmarea, înseninarea mentală, sufletească, păstrarea secretelor, dragoste, împiedicarea hoțiilor, virilitate și inducerea patimei amoroase, indepartea unor vrăji răuvoitoare. Era considerat bun și pentru alungarea unor influențe negative. Aroma emanată de punerea pe foc a acestuia se utiliza când cineva scria pe o hârtie albă ce își dorea să izgonească din viața sa, după care acea hârtie era arsă.
Potrivit unei vechi superstiții, pentru a obține tarhonul, trebuia să pui o sămânță de in într-o rădăcină de ridiche sau ceapă, și să apoi să o așezi în pământ. Când această plantă încolțea, se transforma, miraculos, în tarhon!
Bogat în calciu, fier, potasiu, iod, vitaminele A și C, antiseptic, expectorant, și vermifug, este folosit, de obicei, pentru ameliorarea durerilor de dinți, problemelor digestive, răceală și gripă, și ca diuretic pentru stimularea acțiunii rinichilor. Femeile îl utilizează de multă vreme în scopul înlăturării durerilor menstruale. Este cunoscut, de asemeni, ca un sedativ mediu în tratamentul insomniei.
Mărarul, legendă și sursă de sănătate
Planta are proprietatea magică de a stimula pofta de mâncare, echilibrează sistemul cardiovascular, reducând riscul infarcturilor, atacurilor de cord, datorită antioxidanților săi, susține reconstruirea mușchilor grație creșterii absorbției de creatină în aceștia, contribuie la sănătatea ochilor ca urmare a conținutului său de betacaroten. Este recomandată pentru constipație, balonări și gastrite, boli ale ficatului.
În bucătăria "magică", acest condiment se zice că are abilitatea de a-i face pe oaspeți să se simtă bine, bineveniți. Poate și din cauza harului sau de a crește apetitul, a-i face să înfulece pe nemestecate!
Cu un gust aducând cu anasonul, se potrivește oțeturilor și peștelui (gras), dar are și alte multe întrebuințări în bucătărie. Îmbunătățește aroma mâncărurilor, dar este prea persistent când este folosit în exces!
Dă un plus de savoare cărnii de porc, vită, vânat, racilor, cartofilor, morocovilor, și celor mai multe legume. Merge de minune și cu lămâile și portocalele, și la tot felul de salate, supe și sosuri.
Persoanele care sunt restricționate să consume piper, sare și oțet, îl pot afla că un înlocuitor excelent al unor astfel de condimente.
Busuiocul în legende, superstiții și farmece
Superstiții despre tarhon
Artemesia dracunculus, denumirea latinească, științifică, a tarhonului înseamnă "micul dragon al lui Artemis". Se pare că este înzestrat cu multe din calitățile zeiței Artemis, atât în forma sa olimpiană (curaj și vigoare) și cât și preolimpiană (pasiune și senzualitate).
Potrivit lui Pliniu cel Bătrân, oricine purta asupra sa o ramură de tarhon nu avea de ce să teamă vreodată de șerpi ori dragoni.
În magie, era utilizat pentru noroc, calmarea, înseninarea mentală, sufletească, păstrarea secretelor, dragoste, împiedicarea hoțiilor, virilitate și inducerea patimei amoroase, indepartea unor vrăji răuvoitoare. Era considerat bun și pentru alungarea unor influențe negative. Aroma emanată de punerea pe foc a acestuia se utiliza când cineva scria pe o hârtie albă ce își dorea să izgonească din viața sa, după care acea hârtie era arsă.
Potrivit unei vechi superstiții, pentru a obține tarhonul, trebuia să pui o sămânță de in într-o rădăcină de ridiche sau ceapă, și să apoi să o așezi în pământ. Când această plantă încolțea, se transforma, miraculos, în tarhon!
Tarhonul în medicină
Bogat în calciu, fier, potasiu, iod, vitaminele A și C, antiseptic, expectorant, și vermifug, este folosit, de obicei, pentru ameliorarea durerilor de dinți, problemelor digestive, răceală și gripă, și ca diuretic pentru stimularea acțiunii rinichilor. Femeile îl utilizează de multă vreme în scopul înlăturării durerilor menstruale. Este cunoscut, de asemeni, ca un sedativ mediu în tratamentul insomniei.
Mărarul, legendă și sursă de sănătate
Planta are proprietatea magică de a stimula pofta de mâncare, echilibrează sistemul cardiovascular, reducând riscul infarcturilor, atacurilor de cord, datorită antioxidanților săi, susține reconstruirea mușchilor grație creșterii absorbției de creatină în aceștia, contribuie la sănătatea ochilor ca urmare a conținutului său de betacaroten. Este recomandată pentru constipație, balonări și gastrite, boli ale ficatului.
Tarhonul în bucătărie
În bucătăria "magică", acest condiment se zice că are abilitatea de a-i face pe oaspeți să se simtă bine, bineveniți. Poate și din cauza harului sau de a crește apetitul, a-i face să înfulece pe nemestecate!
Cu un gust aducând cu anasonul, se potrivește oțeturilor și peștelui (gras), dar are și alte multe întrebuințări în bucătărie. Îmbunătățește aroma mâncărurilor, dar este prea persistent când este folosit în exces!
Dă un plus de savoare cărnii de porc, vită, vânat, racilor, cartofilor, morocovilor, și celor mai multe legume. Merge de minune și cu lămâile și portocalele, și la tot felul de salate, supe și sosuri.
Persoanele care sunt restricționate să consume piper, sare și oțet, îl pot afla că un înlocuitor excelent al unor astfel de condimente.
Busuiocul în legende, superstiții și farmece
Tarhonul în superstiții, medicină și bucătărie
Reviewed by Diana Popescu
on
iunie 30, 2019
Rating:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu