Cele 4 neveste ale unui om: Poveste cu tâlc

Odată, într-un sătuc din Orient, trăia un om care avea patru neveste. O iubea la nebunie pe cea de-a patra, așa că era gata oricând să-i cumpere cele mai frumoase rochii și bijuterii, să-și petreacă în compania ei toată ziua. El o iubea, ea îl iubea!

Își iubea, de asemeni, și cea de-a treia soție. La rândul său, ea îl îndrăgea și îl îndruma cum să facă cele mai bune alegeri, cum să ia cele mai importante decizii, în traiul de zi cu zi.

O iubea, totodată, pe cea de-a doua sa nevasta. Avea încredere în ea și îi împărtășea cu inima deschisă ce-l frământă.

Nu era, totuși, prea atașat, de prima soție, cu toate că aceasta era mai mereu în preajma lui, umilă, supusă, dornică să-i îndeplinească orice dorință...

Într-o zi, omul s-a îmbolnăvit grav și, pe patul de moarte, și-a chemat, pe rând, toate nevestele, ca să le spună, "Frumoasa mea, nu vreau să mor de unul singur. Vrei să mergi pe lumea cealaltă împreună cu mine?"

S-a adresat celei de-a patra neveste, "Tu ești cea mai dragă inimii mele. Te-am iubit dintotdeauna, ți-am dăruit ce-i mai bun din toate iar, acum, sunt pe cale să mă prăpădesc. Ai dori să vii cu mine?" Soția i-a răspuns scurt, răspicat, "Nu!", i-a întors spatele și a plecat din cameră. Inima lui s-a făcut fărâme!

Insultă moartea! | Poveste de Paulo Coehlo

Întristat, a trimis după a treia nevasta. I-a zis, "Sunt în pragul morții! Ai vrea să mi te alături?" Ea i-a replicat, "În nici un caz! Imediat după ce vei da ortul popii, îmi voi găsi un alt bărbat! Apoi, l-a părăsit fără să se mai uite înapoi.

A sosit, după aceea, a doua soție. I-a pus aceeași întrebare, iar ea i-a spus,"Îmi pare rău că-ți vei da sufletul, dar îți promit că voi veni zilnic la cimitir, la mormântul tău!"

Chiar atunci, dintr-un ungher umbrit al odăii, s-a auzit o voce, "Voi veni eu cu tine!" Bărbatul și-a îndreptat privirea într-acolo și și-a zărit cea dintâi nevastă. I-a mărturisit, cu lacrimi în ochi, "Draga mea, te-am neglijat mereu. Dacă aș fi știut că tu mă iubești cel mai mult! Regret că nu te-am apreciat la adevărata ta valoare!" Apoi, și-a dat ultima suflare...

În această poveste, a patra nevastă reprezintă trupul și ispitele, tânjelile sale, pe care-l pierdem când murim. A treia simbolizează averea, pe care o obțin alții după moartea noastră. A doua semnifică prietenii și familia, care ne însoțesc numai până la mormânt. Cea dintâi întruchipează sufletul, care trece mai tot timpul neobservat, cea mai importantă și mai dragă parte a noastră, ce este ignorată, de obicei, până spre sfârșitul vieții noastre!

Moartea vorbeşte - Poveste cu tâlc

Ți-e frică să te duci de unul singur pe lumea cealaltă?