Pisica care-ți dă peste cap viața: Poveste cu tâlc

Drumurile noastre spre năzuințele, idealurile noastre cele mai înalte, mai ales din plan spiritual, pot fi înfrânate, împiedicate de lucruri mici, nesemnificative. Poate chiar de o pisică! Despre așa ceva este vorba în această poveste cu tâlc...

Odată, un om sfânt, aflat pe patul de moarte, și-a chemat ucenicul și i-a spus, "Amintește-ți un singur lucru de la mine. Nu permite niciodată ca o pisică să-și facă loc în viața ta!"

Imediat după ce i-a dat această îndrumare, sfântul și-a dat duhul. Discipolul său era derutat, nedumerit despre sensul acestor ultime cuvinte. S-a întrebat, "De ce i-aș îngădui unei pisici să interefereze cu viața mea? Ce reprezintă asta? Cum aș putea descoperi ce înseamnă?"

Un bătrân înțelept i-a urmat acelui sfânt. Într-o zi, a întâlnit ucenicul, și a început să discute cu el.

Discipolul i-a vorbit despre ultimele cuvinte ale sfântului. Bătrânul și-a dat seama de îndată de semnificația lor, și i-a zis, "Nu înțelegi ce înseamnă aceste vorbe pentru că nu știi întreaga poveste..."

Înțeleptul a pornit apoi să i-o relateze... 

Pe vremuri, un tânăr a renunțat la viața sa de plăceri lumeșți și a mers pe un munte pentru a duce un trăi izolat asemeni unui sfânt. Obișnuia să rătăcească prin acel loc în căutare de apă și hrană.

Exista un sat apropiat de acel munte, și oamenii de acolo au aflat despre acel sfânt. A devenit respectați de ei, așa că, peste puțin timp, i-au clădit o mică colibă. Sfântul le-a mulțumit și s-a adăpostit în ea. 

Nu avea însă decât două straie, nimic altceva. Curând a dat de necaz pentru că un șoarece i-a intrat în colibă și a început să-i ronțăie hainele. 

Sătenilor le-a ajuns la urechi ceea ce se întâmplase. I-au adus o pisică și i-au spus, "Dacă o păstrezi pe lângă tine, nu vei mai avea niciodată de ce să te temi de șoareci."

Omul sfânt le-a acceptat darul. Într-adevăr, nu a mai fost deranjat de rozătoare, dar s-a confruntat cu o altă problemă. Avea nevoie de lapte pentru a-și hrăni pisica!

Floarea și piatra - Poveste cu tâlc despre dragoste

Trebuia să meargă mai mereu în sat în acest scop. Oamenii s-au hotărât și de această dată să-l sprijine...

Au pus bani mână de la mână, și i-au cumpărat o vacă. Pisica lui avea acum lapte din belșug, însă sfântul trebuia să facă iarăși drumuri dese către sat pentru a face rost de iarbă, nutreț, pentru vaca sa!

Sătenii nu suportau să-l vadă cum se chinuie în acest fel, și au căutat pe cineva care să aibă grijă de treburile lui zilnice.

Au găsit, în cele din urmă, o văduvă de care au trebuit să se roage mult timp pentru a o convinge să-l ajute pe sfânt.

Cu timpul, tânărul ascet și văduva s-au plăcut tot mai mult unul pe altul, și dragostea a început să înflorească între ei. Înainte să realizeze ce i se petrecuse, sfântul era însurat cu acea femeie și avea copii cu ea!

La un moment dat, s-a gândit, "Doamne, în ce hal am ajuns! Am vrut să renunț la lume și iată ce mi s-a întâmplat!"

Bătrânul înțelept a concluzionat, "Din cauza unei pisici, lucrurile de care voia sfântul să se desprindă au revenit întru totul în existența sa! De aceea ți-a spus să nu-i permiți vreo unei pisici să-și facă loc în viața ta... El ți vorbea despre ceea ce i se petrecuse chiar lui!"

Din nou despre PUTEREA GÂNDULUI | Poveste cu tâlc