Curcubeul în simboluri, superstiții și legende

Ca simbol al vieții, speranței, făgăduinței, armoniei, creației, conexiunii și înălțării spirituale, curcubeul are un loc aparte în superstițiile și legendele lumii. El semnifică adeseori și unitatea ori unificarea, în special dintre pământ și cer, dintre uman și suprauman.

În Grecia antică, era un simbol al zeiței Iris, una a vindecării și care le aducea vești muritorilor într-un veștmânt multicolor.

Pentru romanii din antichitate, era o cale folosită de Mercur, mesagerul zeilor. Polinizienii îl considerau și ei un traseu de-a lungul căruia se deplasau divinitățile.

În cultura creștină și cea ebraică, curcubeul este un simbol al pactului lui Dumnezeu cu oamenii, după potopul căruia îi supraviețuise Noe și ai lui. În Vechiul Testament, Geneza, 9:13, se spune, "curcubeul Meu, pe care l-am aşezat în nor, el va sluji ca semn al legământului dintre Mine şi pământ." 

Mayasii aveau și ei credința că lumea fusese distrusă de zei, dar nu prin apă, ci prin foc. Cei care reușiseră să scape de această catastrofă au înțeles curcubeul din ceruri drept un semn  că zeii nu își mai îndreptau mânia împotriva lor.
Cu toate astea, În Boemia, era statuat că orice ploaie apărută în timp ce un curcubeu se afla pe cer nimicea, prăpădea toată vegetația peste care cădea.

În unele legende, curcubeul era coasa tunetului, care secera creaturile semidivine ce încercau să le facă rău oamenilor.

Un obicei englezesc de a atrage norocul către tine la ivirea unui curcubeu, era să trasezi pe pământ o cruce și să scuipi înspre cele patru extremități ale sale. De asemeni, la vederea unuia, pentru a-ți materializa o năzuință, se recomanda să dai glas următoarei incantațîi: "Curcubeu, curcubeu, un culorile tale de nuanțe diferite / Dorința mea este să ... , drag curcubeu, fă-o să se împlinească."

Potrivit folclorului din unele zone din Africa, curcubeul era, de fapt, un cerc complet, din care se putea zări numai jumătate, un cerc care separa pământul de cer.

Pentru hinduși, întruchipa arcul zeului lor al războiului, pe cere și-l folosea pentru a trimite săgeți ucigătoare spre demonii care amenințau oamenii și terenurile lor.

Străvechii arabi considerau că un curcubeu este o tapiserie țesută de vântul de sud.

În Peru, era privit cu respect și teamă, în așa măsură încât oamenii se fereau să scoată vreo vorbă în timpul cât persista pe cer.

Într-o legendă bulgărească, dar și în Anglia, Franța și Grecia, se spunea că dacă umbli pe sub un curcubeu îți schimbi genul, te preschimbi din femeie în bărbat, și viceversa!

În numeroase culturi, se credea că un curcubeu constituia un pod multicolor dintre pământ și ceruri.

Chinezii și-l închipuiau ca un pod sub forma unui dragon cu două capete. Cu unul din ele recepta gândurile și rugăciunile oamenilor, ce erau trimise celuilalt cap, mai înalt, pentru a le transmite divinităților. În legendele chinezești, curcubeul era și un simbol al lui Yin și Yang, întrucât armonia culorilor sale reprezentau un echilibru perfect.

În mitologia norvegiană, curcubeul era o punte numită Bifrost, ce unea pământul cu Asgard, tărâmul zeilor. Această punte putea fi utilizată nu numai de ei, ci și de oștenii uciși în bătălii.

Unii creștini aveau și ei, convingerea că un curcubeu era un pod către cer, ce apărea acolo în zilele mărețe când Sfântul Petru deschidea porțile paradisului pentru noi suflete.

De asemeni, unii dintre americanii nativi concepeau curcubeul ca pe o punte între lumea omenească și cea divină, sau ca pe o cale străbătută de zei între cele două regiuni. Alții și-l închipuiau ca pe o fântână din apa căreia se infruptau sufletele din ceruri.

Indieni Cherokee îl interpretau ca un tiv al hainei zeului soarelui.

Cei din tribul Navaho îl descriau ca pe un șarpe multicolor, ce putea fi călărit de tinerii viteji, permițându-le să călătorească în lumea spiritelor.

Unii buddhiști asociau cele șapte culori ale curcubeului cu cele 7 regiuni ale pământului. Vederea lui era pentru ei cea mai înaltă stare accesibilă înainte de atingerea Nirvanei, unde conștiința și dorințele dispăreau întru totul.

În Islam, se spunea că un curcubeau are numai patru culori (albastru, verde, roșu și galben), fiecare dintre ele corespunzând unuia dintre cele patru elemente (pământ, apă, vânt și foc).

Conform unui mit german, curcubeul a fost vasul folosit de Dumnezeu în timpul creării culorilor lumii.

Într-o legendă irlandeză, se povestește că la capătul curcubeului s-ar afla o comoară, o oală plină cu aur. Polonezii aveau o credință asemănătoare, în care se zicea că aurul de la capătul curcubeului era un dar al îngerilor.

Superstiția despre această oală pare să-și aibă originea la vechii celți. Unii pretind că deoarece atât ea, cât și curcubeul constituiau puternice simboluri feminine, aurul ar fi simbolizat copilul căruia femeia îi da naștere.

Superstiții despre stele căzătoare

Totodată, în folclorul celtic, exista legendă că o femeie care făcea dragoste sub un curcubeu și rămânea gravidă, își ducea cu bine la sfârșit sarcina!

În câteva tradiții, curcubeul are o semnificație negativă. De exemplu, în Honduras și Nicaragua, a fost consacrat ca un simbol al diavolului, iar atunci când se ivea pe cer, oamenii se ascundeau în case pentru a nu cade vreun blestem pe capetele lor.

În occident, unul arcuit peste o casă semnala moartea curândăa cuiva din ea. Pe de altă parte, se zicea că este de rău augur să arăți cu degetul spre un curcubeu.

Birmanezii, finlandezii și mexicanii aveau superstiția că un curcubeu ar fi un monstru real, în stare să soarbă toate izvoarele!

Într-o anumită perioadă, în Japonia era un semn rău, fiindcă amintea de șerpi, viețuitoare considerate, în general, rele.

În mitologia slavă, un muritor ce atingea curcubeul era transformat într-o creatură demonică de către zeul fulgerului.

În culturile amazoniene, curcubeul a fost corelat multă vreme cu spirite maligne, care provocau necazuri, precum pierderea sarcinii femeilor și boli ale pielii.

Curcubeul în superstițiile și legendele românești

Printre suceveni, care-l numeau "brâul lui Dumnezeu", există superstiția că atunci când zărești curcubeul, trebuie să iei două cofe cu apă și să le porți mișcându-te în coate și în genunchi până în locul unde bea apă el, pentru a găsi acolo o comoară. Alții credeau că un flăcău care soarbe apă din același loc ca și curcubeul se va preface în fată. Aidoma, o fată ce făcea acest lucru se metamorfoza într-un flăcău!

Tot în Suceava, era superstiția că o fată care bea apă din "coada curcubeului" urma să aibă o piele foarte albă și netedă, lucie.

Teleormănenii și bucovinenii constaseră că atunci când apărea pe cer curcubeul sau "brâul popii", era un indiciu că ploaia va înceta.

În Dâmbovița, dacă un curcubeu era roșiatic, însemna că se va face o grămadă de vin; dacă era verzui, se anunță o recoltă fabuloasă de grâu; dacă era albăstriu, vestea o mulțime de foamete, secetă și moarte.

Tecucenii erau încredințați că un curcubeu are menirea de a suge apa, ca o pompă, dintr-un rău, pârâu, de la una din extremitățile sale, pentru a o trimite spre cealaltă extremitate a sa. O teorie năstrușnică, nu-i așa? Din această perspectivă, Prutul era "adăpătorul" curcubeului de la est, iar Siretul al celui dinspre vest!

Surse principale:
- Cora Linn Daniels, C. M. Stevans: Encyclopedia of Superstitions, Folklore, and the Occult Sciences  of the World
- Diagram Group: Superstitions
- Charles Raymond Dillon: Superstitions and Folk Remedies
- Artur Gorovei: Credințele și superstițiile poporului român

Superstiții despre ploaie