Ambrozia între superstiții și realitate

În ciuda proastei sale reputații, a faptului că a ajuns să fie considerată unul din cei mai vajnici inamici ai oamenilor, ambrozia (cu numele științific Ambrosia, din familia Asteraceae) era în perioada Victoriană o floare cu un romantism aparte, un simbol al dragostei reciproce, un semn că iubirii pe care i-o porți cuiva ți se răspunde de acea persoană cu aceleași sentimente. 

În mitologia grecească și cea romană, ambrozia era hrană zeilor, ce conferea nemurire. Potrivit unei superstiții străvechi, oamenii care gustau din ea se transformau în ființe magice, aidoma zânelor.

Întrucât era văzută ca sacră pentru creaturile supranaturale, în Anglia, când o fetiță dispărea în mod misterios, șeful poliției poruncea să se dea foc locului cu ambrozie unde fusese văzută ultima oară! Se zicea că, în acest fel, fata urmă să reapară chiar în acel loc a doua zi dimineață, povestind că fusese răpită de zâne.

În numerologie, această plantă este guvernată de numărul 33, unul ce exprimă abilități de lider, conducător, și oferă inspirație din punct de vedere artistic și existențial.

Numită în România și floarea pustei, iarba de paragină sau iarba parloagelor, reprezenta o plantă medicinală tradițională pentru americanii nativi, inclusiv pentru triburile Cherokee, Lakota, Iroquois, Dakota și Delaware.

A fost utilizată în anii 1800 pentru tratarea febrei și se pretindea, de asemeni, că ar avea un efect diaforetic, antispasmodic, antifugic și expectorant. Totodată, a fost folosită  ca remediu pentru paraziții intestinali, și fruzele sale, în mod particular, pentru reducerea gazelor intestinale.

În prezent, s-a constatat că polenul florii de ambrozie, dus de vânt, generează alergii, polinoze, având și potențialul de a agrava astmul bronșic.

Tarhonul în superstiții, medicină și bucătărie