Parabola prințului cocoș

Prințul cocoș nu este o (doar) o poveste pentru copii, ci una cu tâlc, o parabolă atribuită rabinului Nachman din Breslov (1772 - 1810), fondator al mișcării Breslov a iudaismului hasidic, care a împletit componentele mistice din Cabala cu studiile despre Torah. Povestea aceasta a circulat mai întâi pe cale orală, și a fost apoi publicată de Nathan din Breslov în "Sippurei Ma'asiot", o culegere de povestiri ale rabinului Nachman. 

A fost odată un prinț care a înebunit și s-a crezut a fi cocoș. Se așeza sub masă, complet dezbrăcat, strigă "cucurigu" din toate puterile și se străduia să-și ciugulească hrana de pe podea. Regele a încercat aproape totul ca să-l vindece. A chemat la curtea sa nenumărați medici și vraci, dar nici unul dintre ei nu a fost în stare să-i aducă mințile la cap. Regele era disperat și se întreba cum va putea vreodată fiul lui să-i moștenească și stăpânească regatul.

Într-o zi a sosit la palat un om înțelept, care a afirmat că o să-l însănătoșească pe prinț. Aproape resemnat, regele i-a spus, "Bine, încearcă, fie ce-o fi! Sunt gata de orice..."

Așadar, înțeleptul și-a scos hainele și s-a așezat sub masă, pentru a arăta că este și el un cocoș. Regele a rămas cu gura căscată. Fără nici o îndoială, se aștepta ca înțeleptul să-l contrazică pe prinț și să încerce să-i demonstreze că era, de fapt, om. Înțeleptul știa, însă, ce face. A rămas, o vreme, sub masă, și a ajuns să-l cunoască bine pe prinț.

După aceea, a cerut o pereche de pantaloni și a început să-i îmbrace. Prințului cocoș nu i-a plăcut asta și i-a zis, "Ce faci? De ce-ți pui pantaloni? Ești cocoș, iar cocoșii nu poartă pantaloni!"

"Cine spune că un cocoș nu poate avea pantaloni?" i-a răspuns înțeleptul. "De ce să nu-mi fie și mie cald și să mă simt confortabil? De ce ar trebui ca numai oamenii să aibă toate lucrurile bune?"

Prințul a cugetat la asta un timp. Podeaua de sub masă era foarte rece și inconfortabilă. A cerut, drept urmare, și el o pereche de pantaloni, și i-a îmbrăcat.

A doua zi, înțeleptul le-a spus servitorilor să-i aducă o cămașă și a început să și-o pună pe el. Din nou, prințul cocoș nu a fost de acord și i-a reproșat, "De ce faci lucrul ăsta? Ești cocoș, și cocoșii nu poartă cămăși!"

Orbul și șchiopul | O poveste cu tâlc

"Cine zice asta?", i-a replicat înțeleptul. "De ce să nu am și eu o cămașă bună? De ce ar trebui să tremur de frig doar pentru că sunt cocoș?"

Prințul cocoș a meditat la asta o vreme, și-a dat seama că-i era și lui frig, așa că și-a îmbrăcat și el una. La fel s-a întâmplat și cu ciorapii, pantofii, o curea, o pălărie... Curând, prințul vorbea normal, mânca cu o furculița și un cuțit, dintr-o farfurie, șezând așa cum se cuvine la masă. Pe scurt, se purta iarăși ca o ființă umană. Puțin timp mai târziu, a fost declarat a fi complet vindecat.

Principala interpretare a acestei parabole este că prințul reprezintă un simplu evreu care și-a uitat adevăratul sine, iar înțeleptul întruchipează un rabin care are leac pentru sufletul său. În loc să condamne evreul pentru că s-a abătut de la religie, rabinul "se coboară" la nivelul lui ca să-l întâlnească acolo unde este el și ca să-i arate cum să se întoarcă la Dumnezeu, pas cu pas, într-un fel pe care acesta îl poate acceptă. Unii sunt de părere că "înțeleptul" din poveste este însuși rabinul Nachman.

În general, povestea Prințului cocoș ne îndrumă cum să acumulăm o mai mare cunoaștere de sine și invigorare a ființei noastre individuale prin recunoașterea a ceea ce suntem cu adevărat și a potențialului nostru neexploatat!

Hainele noi ale împăratului | O parabolă machiavelică?