Creierul reptilian și dependența de a-i domina pe alții
Creierul reptilian (unul aflat, rămas latent, conform teoriei evoluționiste, în mintea umană în urma evoluției de la reptile la mamifere) și dependența unor oameni de a-și exercită excesiv puterea asupra celor din jur merg mână în mână. Astfel de persoane sunt stăpânite de emoții, simțăminte primitive, foarte agresive, și o lipsă totală de empatie, singurul lucru important pentru ele fiind plăcerea de a domina și a-și împlini propriile dorințe egoiste.
În anul 1952, Paul D. MacLean și-a prezentat teoria revoluționară despre creierul reptilian pentru a explica procesele emoționale și schimbările lor de-a lungul evoluției umane. Potrivit acestui psihiatru și specialist în neurolopsihologie de renume, oamenii din prezent au continuat să-și mențină trei structuri fundamentale: un creier reptilian, un sistem limbic și un creier mereu mai mare și mai complex responsabil pentru funcțiile sale cele mai înalte, adică neocortexul.
Deși mulți neurologi au fost de acord cu aceste concept despre dezvoltarea biologică a minții noastre, au rămas totuși sceptici față de ideea unei creier "fragmentat" și a lipsei de armonie a acestuia între emisfera dreaptă și cea stângă a lui.
Trebuie să vedem creierul omenesc ca pe un întreg, ce ne îngăduie să ne conectăm în întregime și să ne construim interdependența cu cei din preajma noastră.
Oamenii al căror comportament este direcționat în special de instinctele lor, lăsând pe locul doi echilibrul emoțional și controlul sistemului limbic și al neocortexului sunt, de fapt, influențați major de o latură exclusivă a minții lor: creierul reptilian!
Este limpede că acapararea noastră de către creierul reptilian ne provoacă să ne arogăm un teritoriu, să încercăm să-i controlăm, ba chiar să-i agresăm pe alții. Înseamnă, oare, că toți avem în capul nostru această pornire profundă, înnăscută, atavică?
Conspirația reptilienilor | Cui îi este frică de reptilieni?
Da, experții în psihologie sunt de acord cu acest lucru! Creierul nostru reptilian ne însoțește mereu, și își propaghează funcțiile în sentimentele noastre de bază, în instinctele noastre. De fapt, funcțiuni elementare, precum respirația, setea, foamea sunt sub controlul său, la fel ca și cele mai primitive simțăminte ale noastre, ținând de dorință, sex, putere și chiar violență în scopul de a supraviețui!
Desigur, experții în marketing, publicitate, știu asta! De exemplu, fumătorii care nu renunță la obiceiul lor își cresc riscul de a muri, încântați de publicitate. În acest caz, neocortexul, partea logică a creierului, nu mai are cum să-și mai impună decizia!
Este posibil că un dictator să aibă o o personalitate asemeni celei a unui copil de trei ani? Da, pentru că nu se poate autocontrola aproape deloc în privința emoțiilor sale! David Maclelland, un binecunoscut psiholog motivațional, vestit pentru teoria lui despre nevoi, ne relevă că ființele umane sunt caracterizate de trei țeluri de bază: relaționarea cu alții, realizările și puterea lor.
Fiecare dintre noi are o nevoie aparte, prioritară. Unii apreciază mai mult relațiile, unii aspiră să atingă un țel anume, și alții au doar o obsesie, să-și exercite puterea oriunde și oricum pot.
Oamenii incadrați în cel de-al treilea tip de personalitate sunt energici, în acord, pe aceeași lungime de undă cu lumea lor exterioară, și își stabilesc noi relații sociale cu obstinență, par să fie prietenoși și extrem de deschiși. De fapt, această deschidere a lor ascunde, în realitate, ceva, reprezintă un interes camuflat: să știe, să cunoască pentru a controla, chiar pentru a șantaja, să-și creeze alianțe numai pentru a câștiga cât mai multă putere!
În aparență, sunt mereu defensivi. Dar, când se simt răniți sau trădați, nu ezită să reacționeze agresiv. Tind să-și iasă din fire foarte repede întrucât creierului lor reptilian îi lipsesc filtre și mecanisme de a-și stăpâni furia, iritarea și chiar frica!
Sunt incapabili să fie receptivi ori empatici față de nevoile, năzuințele altora deoarece esența adâncă a creierului lor este văduvită de coerență emoțională, echilibru, nu au îndeajunsă tărie pentru a face diferența dintre instinct și rațiune.
În concluzie, dincolo de cei pe care îi știm evident având acest profil de personalitate, trebuie să reținem un lucru clar: creierul reptilian, fără nici o îndoială, ghidează și numeroase reacții și alegeri ale noastre. Important este să nu-i permitem să ne țină în frâu comportamentul!
Teoria "creierului reptilian" este vitală în înțelegerea universului emoțiilor și sentimentelor noastre, ne conștientizează să ne rezervăm timp și eforturi într-o dezvoltare emoțională autentică a sinelui. Așa cum ne punem la treabă corpul, îl întreținem prin exerciții fizice, și încercăm să evoluăm în intelect zilnic, se impune să facem mai mult în guvernarea acestor porniri, acestor emoții primitive care, vă vine să credeți sau nu, joacă un rol însemnat în viața noastră!
Interviu cu un reptilian
În anul 1952, Paul D. MacLean și-a prezentat teoria revoluționară despre creierul reptilian pentru a explica procesele emoționale și schimbările lor de-a lungul evoluției umane. Potrivit acestui psihiatru și specialist în neurolopsihologie de renume, oamenii din prezent au continuat să-și mențină trei structuri fundamentale: un creier reptilian, un sistem limbic și un creier mereu mai mare și mai complex responsabil pentru funcțiile sale cele mai înalte, adică neocortexul.
Deși mulți neurologi au fost de acord cu aceste concept despre dezvoltarea biologică a minții noastre, au rămas totuși sceptici față de ideea unei creier "fragmentat" și a lipsei de armonie a acestuia între emisfera dreaptă și cea stângă a lui.
Trebuie să vedem creierul omenesc ca pe un întreg, ce ne îngăduie să ne conectăm în întregime și să ne construim interdependența cu cei din preajma noastră.
Oamenii al căror comportament este direcționat în special de instinctele lor, lăsând pe locul doi echilibrul emoțional și controlul sistemului limbic și al neocortexului sunt, de fapt, influențați major de o latură exclusivă a minții lor: creierul reptilian!
Creierul reptilian și deciziile noastre iraționale
Este limpede că acapararea noastră de către creierul reptilian ne provoacă să ne arogăm un teritoriu, să încercăm să-i controlăm, ba chiar să-i agresăm pe alții. Înseamnă, oare, că toți avem în capul nostru această pornire profundă, înnăscută, atavică?
Conspirația reptilienilor | Cui îi este frică de reptilieni?
Da, experții în psihologie sunt de acord cu acest lucru! Creierul nostru reptilian ne însoțește mereu, și își propaghează funcțiile în sentimentele noastre de bază, în instinctele noastre. De fapt, funcțiuni elementare, precum respirația, setea, foamea sunt sub controlul său, la fel ca și cele mai primitive simțăminte ale noastre, ținând de dorință, sex, putere și chiar violență în scopul de a supraviețui!
Desigur, experții în marketing, publicitate, știu asta! De exemplu, fumătorii care nu renunță la obiceiul lor își cresc riscul de a muri, încântați de publicitate. În acest caz, neocortexul, partea logică a creierului, nu mai are cum să-și mai impună decizia!
Dependența de a-ți demonstra puterea și slabul control emoțional
Este posibil că un dictator să aibă o o personalitate asemeni celei a unui copil de trei ani? Da, pentru că nu se poate autocontrola aproape deloc în privința emoțiilor sale! David Maclelland, un binecunoscut psiholog motivațional, vestit pentru teoria lui despre nevoi, ne relevă că ființele umane sunt caracterizate de trei țeluri de bază: relaționarea cu alții, realizările și puterea lor.
Fiecare dintre noi are o nevoie aparte, prioritară. Unii apreciază mai mult relațiile, unii aspiră să atingă un țel anume, și alții au doar o obsesie, să-și exercite puterea oriunde și oricum pot.
Oamenii incadrați în cel de-al treilea tip de personalitate sunt energici, în acord, pe aceeași lungime de undă cu lumea lor exterioară, și își stabilesc noi relații sociale cu obstinență, par să fie prietenoși și extrem de deschiși. De fapt, această deschidere a lor ascunde, în realitate, ceva, reprezintă un interes camuflat: să știe, să cunoască pentru a controla, chiar pentru a șantaja, să-și creeze alianțe numai pentru a câștiga cât mai multă putere!
În aparență, sunt mereu defensivi. Dar, când se simt răniți sau trădați, nu ezită să reacționeze agresiv. Tind să-și iasă din fire foarte repede întrucât creierului lor reptilian îi lipsesc filtre și mecanisme de a-și stăpâni furia, iritarea și chiar frica!
Sunt incapabili să fie receptivi ori empatici față de nevoile, năzuințele altora deoarece esența adâncă a creierului lor este văduvită de coerență emoțională, echilibru, nu au îndeajunsă tărie pentru a face diferența dintre instinct și rațiune.
În concluzie, dincolo de cei pe care îi știm evident având acest profil de personalitate, trebuie să reținem un lucru clar: creierul reptilian, fără nici o îndoială, ghidează și numeroase reacții și alegeri ale noastre. Important este să nu-i permitem să ne țină în frâu comportamentul!
Teoria "creierului reptilian" este vitală în înțelegerea universului emoțiilor și sentimentelor noastre, ne conștientizează să ne rezervăm timp și eforturi într-o dezvoltare emoțională autentică a sinelui. Așa cum ne punem la treabă corpul, îl întreținem prin exerciții fizice, și încercăm să evoluăm în intelect zilnic, se impune să facem mai mult în guvernarea acestor porniri, acestor emoții primitive care, vă vine să credeți sau nu, joacă un rol însemnat în viața noastră!
Interviu cu un reptilian
Creierul reptilian și dependența de a-i domina pe alții
Reviewed by Diana Popescu
on
noiembrie 12, 2019
Rating:
Niciun comentariu: