Strania poveste de dragoste a unui maestru Zen
Pe când era un tânăr călugăr în Vietnam, maestrul buddhist Zen Thich Nhat Hanh s-a îndrăgostit de o călugăriță. O iubire interzisă!
"Ca și călugăr, se presupune că nu trebuie să te îndrăgostești", scrie el, "dar uneori dragostea este mai puternică decât voința".
Thich Nhat Hanh și-a descris povestea de iubire în "Cultivating the Mind of Love" ("Cultivând spiritul dragostei"), o carte stranie întrucât face tranziția de la o idilă amoroasă la învățăturile buddhiste.
Cartea poate dezamăgi cititorii pasionați de povești de dragoste siropoase, însă are țelul de a ne desprinde de o astfel de dezamăgire, sugerându-ne că iubirea nu are cum să se sfârșească vreodată...
Maestrul Zen tratează deschis, cu onestitate, un subiect tabu în buddhism. Își portretizează relația de dragoste ca una castă. A existat numai o ocazie când el și persoana iubită s-au atins, într-o scurtă îmbrățișare înainte ca drumurile lor să se despartă.
Dragostea pe care Thich Nhat Hanh o simte pentru călugărița fără nume se împletește, de fapt, cu cea pentru viziunea lor spirituală comună, pentru un tip de buddhism mai orientat către ajutorarea oamenilor, așa cum dădea să se nască în anii 1950 în Vietnam.
"Ea reprezenta tot ce iubeam, idealul meu de compasiune, bunăstare iubitoare, aducerea buddhismului în societate, realizarea păcii și reconcilierii. Această năzuință din mine era atât de puternică încât orice, precum ținerea ei de mână sau sărutarea ei pe frunte ar fi fost un fel de violare. Ea reprezenta tot ce era mai important în viața mea, și cum mi-aș fi putut permite să distrug acest sentiment?"
Maestru Zen descrie, totodată, o noapte în care nu a mai putut dormi după ce discutase ore în șir cu iubita sa călugăriță.
"Eram încă treaz și am simțit o dorință copleșitoare să fiu cu iar ea, să stau lângă ea, să-i ascult cuvintele... În multe clipe din acea noapte am avut dorința de a merge și a bate la ușa ei, și a o invita să stăm pe hol pentru a ne continua discuția."
Nu s-a dus însă să-i bată în ușă, o altă dezamăgire pentru fanii romanelor de dragoste, obișnuiți ca îndrăgostiții să depășească orice piedică, interioară ori exterioară, ce stă în calea uniunii lor.
În loc de asta, Thich Nhat Hanh și-a rezervat un răgaz de meditație, în cursul căruia și-a recunoscut simțămintele de atașament față de călugăriță, și-a conștientizat amenințarea pe care acestea o constituiau pentru amândoi, pentru jurămintele lor religioase și, prin intermediul învățăturilor lui Buddha, și-a transformat dragostea pentru călugăriță într-o iubire pentru toate ființele, pentru întreaga existență.
Putem înțelege o astfel de dragoste atotcuprinzătoare?
"Când ești senin, surâzător, inspirând și expirând conștient, cu atenție, știu că o poți înțelege", ne explică Thich Nhat Hanh. "Dar când ești blocat în noțiunea eului, a unei persoane, a unei ființe trăitoare sau a duratei vieții, nu poți înțelege natura dragostei mele autentice, care înseamnă respect, încredere și credință."
Un maestru Zen despre buna folosire a talentelor, abilităţilor umane
Maestrul Zen, anticipează, în același timp, că am vrea să știm ce s-a întâmplat mai departe cu el, cu iubita lui, cu povestea lor de dragoste:
"Dacă te întrebi ce s-a petrecut după aceea, uiți că sinele este alcătuit din elemente ale non-sinelui."
De fapt, el se aliniază în acest mod doctrinei din buddhismul Mahayana, potrivit căruia sinele nu are o existență intrinsecă.
Thich Nhat Hanh ne arată că iubirea pentru un altul este un fragment al iubirii universale, că orice fel de dragoste trăim (precum puternica iubire dintâi) "nu are nici început, nici sfârșit, este mereu în transformare."
Un alt exemplu grăitor, concludent, despre cum vede Maestru Zen o astfel de dragoste îl găsim în următorul pasaj din cartea sa:
"La șapte ani după moartea mamei mele, m-am trezit brusc într-o noapte, am mers afară și am zărit luna strălucitoare. La ora două sau trei dimineața, luna exprimă întotdeauna ceva adânc, calm și sensibil, asemeni iubirii unei mame pentru copilul său. M-am simțit îmbăiat în dragostea ei, și mi-am dat seama că mama mea este încă în viață și că va rămâne mereu în viață."
Ti se pare stranie sau nu această poveste de dragoste a unui maestru Zen?
Cum să iubeşti - Învăţăturile maestrului Zen Thich Nhat Hanh
"Ca și călugăr, se presupune că nu trebuie să te îndrăgostești", scrie el, "dar uneori dragostea este mai puternică decât voința".
Thich Nhat Hanh și-a descris povestea de iubire în "Cultivating the Mind of Love" ("Cultivând spiritul dragostei"), o carte stranie întrucât face tranziția de la o idilă amoroasă la învățăturile buddhiste.
Cartea poate dezamăgi cititorii pasionați de povești de dragoste siropoase, însă are țelul de a ne desprinde de o astfel de dezamăgire, sugerându-ne că iubirea nu are cum să se sfârșească vreodată...
Maestrul Zen tratează deschis, cu onestitate, un subiect tabu în buddhism. Își portretizează relația de dragoste ca una castă. A existat numai o ocazie când el și persoana iubită s-au atins, într-o scurtă îmbrățișare înainte ca drumurile lor să se despartă.
Dragostea pe care Thich Nhat Hanh o simte pentru călugărița fără nume se împletește, de fapt, cu cea pentru viziunea lor spirituală comună, pentru un tip de buddhism mai orientat către ajutorarea oamenilor, așa cum dădea să se nască în anii 1950 în Vietnam.
"Ea reprezenta tot ce iubeam, idealul meu de compasiune, bunăstare iubitoare, aducerea buddhismului în societate, realizarea păcii și reconcilierii. Această năzuință din mine era atât de puternică încât orice, precum ținerea ei de mână sau sărutarea ei pe frunte ar fi fost un fel de violare. Ea reprezenta tot ce era mai important în viața mea, și cum mi-aș fi putut permite să distrug acest sentiment?"
Maestru Zen descrie, totodată, o noapte în care nu a mai putut dormi după ce discutase ore în șir cu iubita sa călugăriță.
"Eram încă treaz și am simțit o dorință copleșitoare să fiu cu iar ea, să stau lângă ea, să-i ascult cuvintele... În multe clipe din acea noapte am avut dorința de a merge și a bate la ușa ei, și a o invita să stăm pe hol pentru a ne continua discuția."
Nu s-a dus însă să-i bată în ușă, o altă dezamăgire pentru fanii romanelor de dragoste, obișnuiți ca îndrăgostiții să depășească orice piedică, interioară ori exterioară, ce stă în calea uniunii lor.
În loc de asta, Thich Nhat Hanh și-a rezervat un răgaz de meditație, în cursul căruia și-a recunoscut simțămintele de atașament față de călugăriță, și-a conștientizat amenințarea pe care acestea o constituiau pentru amândoi, pentru jurămintele lor religioase și, prin intermediul învățăturilor lui Buddha, și-a transformat dragostea pentru călugăriță într-o iubire pentru toate ființele, pentru întreaga existență.
Putem înțelege o astfel de dragoste atotcuprinzătoare?
"Când ești senin, surâzător, inspirând și expirând conștient, cu atenție, știu că o poți înțelege", ne explică Thich Nhat Hanh. "Dar când ești blocat în noțiunea eului, a unei persoane, a unei ființe trăitoare sau a duratei vieții, nu poți înțelege natura dragostei mele autentice, care înseamnă respect, încredere și credință."
Un maestru Zen despre buna folosire a talentelor, abilităţilor umane
Maestrul Zen, anticipează, în același timp, că am vrea să știm ce s-a întâmplat mai departe cu el, cu iubita lui, cu povestea lor de dragoste:
"Dacă te întrebi ce s-a petrecut după aceea, uiți că sinele este alcătuit din elemente ale non-sinelui."
De fapt, el se aliniază în acest mod doctrinei din buddhismul Mahayana, potrivit căruia sinele nu are o existență intrinsecă.
Thich Nhat Hanh ne arată că iubirea pentru un altul este un fragment al iubirii universale, că orice fel de dragoste trăim (precum puternica iubire dintâi) "nu are nici început, nici sfârșit, este mereu în transformare."
Un alt exemplu grăitor, concludent, despre cum vede Maestru Zen o astfel de dragoste îl găsim în următorul pasaj din cartea sa:
"La șapte ani după moartea mamei mele, m-am trezit brusc într-o noapte, am mers afară și am zărit luna strălucitoare. La ora două sau trei dimineața, luna exprimă întotdeauna ceva adânc, calm și sensibil, asemeni iubirii unei mame pentru copilul său. M-am simțit îmbăiat în dragostea ei, și mi-am dat seama că mama mea este încă în viață și că va rămâne mereu în viață."
Ti se pare stranie sau nu această poveste de dragoste a unui maestru Zen?
Cum să iubeşti - Învăţăturile maestrului Zen Thich Nhat Hanh
Strania poveste de dragoste a unui maestru Zen
Reviewed by Diana Popescu
on
noiembrie 01, 2019
Rating:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu