Arborele de bambus: Poveste cu tâlc
În această poveste cu tâlc, bambusul întruchipează ambiția de a-ți materializa obiectivele sfidând greutățile și piedicile ce-ți sunt puse în drum, realizările cele importante ale tale condiționate de răbdarea de a le pune baze solide. De asemeni, această povestire scurtă te poate instiga să conștientizezi dacă năzuințele tale esențiale sunt aidoma unei ferigi, sau a unui bambus...
Un om ajunsese să se simtă crunt nedreptățit de soartă. În ciuda eforturilor sale constante, a muncii sale grele, neîncetate, era urmărit tot timpul de eșecuri. Având senzația că fusese înfrânt de viață, a lăsat baltă totul și s-a însingurat într-o pădure. Acolo, a întâlnit un pustnic, căruia i-a împărtășit necazurile sale și apoi l-a întrebat, "Îmi poți da vreun motiv bun pentru a-mi continua existența, a nu renunța la idealurile mele înalte?"
"Privește", i-a răspuns eremitul, arătând către două plante. "Vezi feriga și bambusul de acolo?"
"Da", a încuviințat omul.
"După ce am plantat semințele ferigei și bambusului, am avut mereu grijă de ele. Le-am dat apă, lumină și îngrășăminte. Într-un scurt răstimp, feriga a crescut rapid din pământ", i-a povestit sihastrul.
"Însă, în pofidă că sămânța de bambus a fost udată și nutrită câțiva ani, din ea nu s-a înălțat decât o mlădiță de vreo doi centimetri și jumătate. De fapt, nu s-a întâmplat nimic cu aceasta în primul an.
Nu apărea nici un semn de creștere! Cu toate astea, nu am încetat să-i dăruiesc apă și hrană. Abia în cele de-al cincelea an, s-a ivit din pământ o mlădiță subțire, firavă. Și, în decurs de șase luni, bambusul s-a ridicat până la 30 de metri!
Așadar, de ce arborele de bambus a zăcut în adormire vreme de patru ani, pentru a crește nemaipomenit de repede în al cincelea?", l-a chestionat pustnicul.
Cum te ajută Dumnezeu?: Poveste cu tâlc
Derutat de întrebare, omul a rămas tăcut.
"Răspunsul este cât se poate de limpede!", i-a zis eremitul. "Micul arbore s-a dezvoltat mai întâi sub pământ, creându-și o rețea de rădăcini îndeajuns de puternică pentru a-i susține creșterea de deasupra solului în cel de-al cincelea an și în cei următori. Dacă nu și-ar fi clădit o fundație solidă, nu ar fi putut să evolueze atât de impetuos ulterior.
Ar trebui să știi că în tot acel timp în care te-ai străduit, te-ai luptat cu adversitățile, nu ai făcut altceva decât să îți dezvolți rădăcini viguroase", a remarcat pustnicul.
Omul a înțeles lecția de viață din acea zi. A învățat despre valoarea persistenței și a muncii sale asidue. Feriga și bambusul i-au rămas mai mereu în minte pe când și-a reluat existența și a perseverat în împlinirea visurilor sale.
Un om însetat aproape de un râu | Poveste cu tâlc de Rumi
Un om ajunsese să se simtă crunt nedreptățit de soartă. În ciuda eforturilor sale constante, a muncii sale grele, neîncetate, era urmărit tot timpul de eșecuri. Având senzația că fusese înfrânt de viață, a lăsat baltă totul și s-a însingurat într-o pădure. Acolo, a întâlnit un pustnic, căruia i-a împărtășit necazurile sale și apoi l-a întrebat, "Îmi poți da vreun motiv bun pentru a-mi continua existența, a nu renunța la idealurile mele înalte?"
"Privește", i-a răspuns eremitul, arătând către două plante. "Vezi feriga și bambusul de acolo?"
"Da", a încuviințat omul.
"După ce am plantat semințele ferigei și bambusului, am avut mereu grijă de ele. Le-am dat apă, lumină și îngrășăminte. Într-un scurt răstimp, feriga a crescut rapid din pământ", i-a povestit sihastrul.
"Însă, în pofidă că sămânța de bambus a fost udată și nutrită câțiva ani, din ea nu s-a înălțat decât o mlădiță de vreo doi centimetri și jumătate. De fapt, nu s-a întâmplat nimic cu aceasta în primul an.
Nu apărea nici un semn de creștere! Cu toate astea, nu am încetat să-i dăruiesc apă și hrană. Abia în cele de-al cincelea an, s-a ivit din pământ o mlădiță subțire, firavă. Și, în decurs de șase luni, bambusul s-a ridicat până la 30 de metri!
Așadar, de ce arborele de bambus a zăcut în adormire vreme de patru ani, pentru a crește nemaipomenit de repede în al cincelea?", l-a chestionat pustnicul.
Cum te ajută Dumnezeu?: Poveste cu tâlc
Derutat de întrebare, omul a rămas tăcut.
"Răspunsul este cât se poate de limpede!", i-a zis eremitul. "Micul arbore s-a dezvoltat mai întâi sub pământ, creându-și o rețea de rădăcini îndeajuns de puternică pentru a-i susține creșterea de deasupra solului în cel de-al cincelea an și în cei următori. Dacă nu și-ar fi clădit o fundație solidă, nu ar fi putut să evolueze atât de impetuos ulterior.
Ar trebui să știi că în tot acel timp în care te-ai străduit, te-ai luptat cu adversitățile, nu ai făcut altceva decât să îți dezvolți rădăcini viguroase", a remarcat pustnicul.
Omul a înțeles lecția de viață din acea zi. A învățat despre valoarea persistenței și a muncii sale asidue. Feriga și bambusul i-au rămas mai mereu în minte pe când și-a reluat existența și a perseverat în împlinirea visurilor sale.
Un om însetat aproape de un râu | Poveste cu tâlc de Rumi
Arborele de bambus: Poveste cu tâlc
Reviewed by Diana Popescu
on
decembrie 02, 2019
Rating:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu