Superstiții despre cenușă
Superstițiile despre cenușă de pe tot cuprinsul lumii sunt asociate cu protecția, norocul ori ghinionul, semne bune și de rău augur.
Se spunea că presărarea de cenușă pe acoperișul casei o proteja de fulgere.
Nu era auspicios să se arunce cenușă afară din casă de Crăciun, vinerea, noaptea, și în orice zi după ora 4 după amiază.
Împrăștierea de cenușă cu ocazia sărbătorii solstițiului de vară avea darul - pare-se - să asigure o recoltă bogată de cereale. Cumva sinistru, un efect mai mare ar fi avut aruncarea în vânt de cenușă umană!
Amestecarea de cenușă în hrana vitelor era considerată a face animalele mai puternice și mai sănătoase.
Cine îndrăznea să toarne cenușă peste ape risca să fie blestemat de duhurile rele. Era, de asemeni, cu ghinion, să pui apă peste cenușă sau să te urinezi peste aceasta.
Nu era indicat să pășești peste cenușă ori să sari peste ea, ca nu cumva să rămâi paralizat sau să-l atragi pe diavol în preajma ta.
Totodată, chiar dacă focul nu se stingea în sobă, în vatră, nu era recomandat să dormi pe aproape de cenușă, întrucât se credea că demonii și spiritele rele se zbenguiau în ea.
Evreii din vechime aveau credință că cenușa unei pisici negre avea harul de a te ajuta să vezi demonii.
Superstiții despre pisica neagră
Într-un procedeu de ghicire a viitorului, se netezea cenușa din cămin în Ajunul Anului Nou, urmând a doua zi dimineață să descoperi ce forme se izvodiseră în aceasta. Astfel, urme de păși îndreptate către ușă preziceau o moarte în familie, cele orientate dinspre ușă către interior prevesteau nașterea unui copil, un inel anunța o nuntă, iar un sicriu, decesul cuiva apropiat.
Există de altfel, o formă de divinație constând din examinarea cenușii, numită "spodomanție", ce a fost practicată în numeroase culturi, antice și moderne, de pe tot globul!
În zona Tecuciului, se zicea că dacă azvârli cenușă în bătătură, faci a sărăcie. Tot pe aici, ca să nu faci mătreață, erai sfătuit să nu faci leșie cu cenușă de ciocani, iar împotriva deochiului copiilor, acestora li se făcea un "benchiu" cu cenușă albă. De asemeni, nu era de bun augur să se lase multă cenușă pe vatră, ca să nu fie impregantă cu locul unde stătuseră oalele, astfel încât, la moarte, să nu rămâi cu cohii deschiși și gura căscată. Nu era auspicios nici să scapi săpunul peste cenușă, căci era un semn rău de purici.
În Ialomița există credința că dacă arunci cenușa afară ori o dai cu împrumut, îți mănâncă lupii vitele.
Sucevenii și bucovinenii erau de părere că atunci când aduci afară cenușa din casă în zilele de sec, urmează ca uliul să-ți atace găinile.
În Salbociu, Bihor, primul ou al unei găini se lua în mână, se scuipă de trei ori peste el și, după ce era încins în cenușă, se spunea, "Să fie găina mea de ouătoare ca cenușă în spor de sporitoare".
De asemeni, în Suceava, se consideră că în Ajunul Crăciunului și în cel al Bobotezei, era bine ca femeile să strângă dimineața cenușa din vatră, înainte să bage ceva în gură, pe care să o presare împreună cu gunoiul mai târziu, primăvara, în straturile de legume, spunând, "Cum n-am mâncat eu în diminețile ajunurilor, așa să nu îmi mănânce nici o lighioană roadele".
Prin Dolj, când se semăna, se aruncă cenușă în grâu, ca să nu facă tăciune.
La vâlceni, puricii de pe varză se îndepărtau pe întuneric, mai ales de către o fată în pielea goală, care cernea peste varză cenușă!
În Ialomița, pe 9 martie, ziua de Măcinici, femeile își înconjurau casele cu cenușă, ca să nu le intre vreun șarpe în casă.
Surse principale:
- Diagram Group: Superstitions
- William Carroll: Superstitions: 10,000 You Really Need
- Cora Linn Morrison Daniels, Charles McClellan Stevens: Encyclopaedia of Superstitions, Folklore, and the Occult Sciences of the World: A Comprehensive Library of Human Belief and Practice în the Mysteries of Life ...
- Artur Gorovei: Credinți și superstiții ale poporului român
Superstiţii despre foc
Se spunea că presărarea de cenușă pe acoperișul casei o proteja de fulgere.
Nu era auspicios să se arunce cenușă afară din casă de Crăciun, vinerea, noaptea, și în orice zi după ora 4 după amiază.
Împrăștierea de cenușă cu ocazia sărbătorii solstițiului de vară avea darul - pare-se - să asigure o recoltă bogată de cereale. Cumva sinistru, un efect mai mare ar fi avut aruncarea în vânt de cenușă umană!
Amestecarea de cenușă în hrana vitelor era considerată a face animalele mai puternice și mai sănătoase.
Cine îndrăznea să toarne cenușă peste ape risca să fie blestemat de duhurile rele. Era, de asemeni, cu ghinion, să pui apă peste cenușă sau să te urinezi peste aceasta.
Nu era indicat să pășești peste cenușă ori să sari peste ea, ca nu cumva să rămâi paralizat sau să-l atragi pe diavol în preajma ta.
Totodată, chiar dacă focul nu se stingea în sobă, în vatră, nu era recomandat să dormi pe aproape de cenușă, întrucât se credea că demonii și spiritele rele se zbenguiau în ea.
Evreii din vechime aveau credință că cenușa unei pisici negre avea harul de a te ajuta să vezi demonii.
Superstiții despre pisica neagră
Într-un procedeu de ghicire a viitorului, se netezea cenușa din cămin în Ajunul Anului Nou, urmând a doua zi dimineață să descoperi ce forme se izvodiseră în aceasta. Astfel, urme de păși îndreptate către ușă preziceau o moarte în familie, cele orientate dinspre ușă către interior prevesteau nașterea unui copil, un inel anunța o nuntă, iar un sicriu, decesul cuiva apropiat.
Există de altfel, o formă de divinație constând din examinarea cenușii, numită "spodomanție", ce a fost practicată în numeroase culturi, antice și moderne, de pe tot globul!
Superstiții românești despre cenușă
În zona Tecuciului, se zicea că dacă azvârli cenușă în bătătură, faci a sărăcie. Tot pe aici, ca să nu faci mătreață, erai sfătuit să nu faci leșie cu cenușă de ciocani, iar împotriva deochiului copiilor, acestora li se făcea un "benchiu" cu cenușă albă. De asemeni, nu era de bun augur să se lase multă cenușă pe vatră, ca să nu fie impregantă cu locul unde stătuseră oalele, astfel încât, la moarte, să nu rămâi cu cohii deschiși și gura căscată. Nu era auspicios nici să scapi săpunul peste cenușă, căci era un semn rău de purici.
În Ialomița există credința că dacă arunci cenușa afară ori o dai cu împrumut, îți mănâncă lupii vitele.
Sucevenii și bucovinenii erau de părere că atunci când aduci afară cenușa din casă în zilele de sec, urmează ca uliul să-ți atace găinile.
În Salbociu, Bihor, primul ou al unei găini se lua în mână, se scuipă de trei ori peste el și, după ce era încins în cenușă, se spunea, "Să fie găina mea de ouătoare ca cenușă în spor de sporitoare".
De asemeni, în Suceava, se consideră că în Ajunul Crăciunului și în cel al Bobotezei, era bine ca femeile să strângă dimineața cenușa din vatră, înainte să bage ceva în gură, pe care să o presare împreună cu gunoiul mai târziu, primăvara, în straturile de legume, spunând, "Cum n-am mâncat eu în diminețile ajunurilor, așa să nu îmi mănânce nici o lighioană roadele".
Prin Dolj, când se semăna, se aruncă cenușă în grâu, ca să nu facă tăciune.
La vâlceni, puricii de pe varză se îndepărtau pe întuneric, mai ales de către o fată în pielea goală, care cernea peste varză cenușă!
În Ialomița, pe 9 martie, ziua de Măcinici, femeile își înconjurau casele cu cenușă, ca să nu le intre vreun șarpe în casă.
Surse principale:
- Diagram Group: Superstitions
- William Carroll: Superstitions: 10,000 You Really Need
- Cora Linn Morrison Daniels, Charles McClellan Stevens: Encyclopaedia of Superstitions, Folklore, and the Occult Sciences of the World: A Comprehensive Library of Human Belief and Practice în the Mysteries of Life ...
- Artur Gorovei: Credinți și superstiții ale poporului român
Superstiţii despre foc
Superstiții despre cenușă
Reviewed by Diana Popescu
on
decembrie 15, 2019
Rating:
Reviewed by Diana Popescu
on
decembrie 15, 2019
Rating:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu