Cum i-a schimbat Dali lui Freud părerea despre suprarealism

Asocierea dintre suprarealism și psihanaliza lui Freud a fost încurajată fervent de Salvador Dali, cel mai vestit reprezentant al acestui curent din arta plastică, care se consideră un adept devotat al lui Sigmund Freud. Nu este de mirare, pe de altă parte, ceea ce gândea inițial părintele psihologiei despre Dali...

Impresiile unuia față de celelalt au consemnate cu prilejul unicei lor întâlniri, în iulie 1938, la locuința lui Freud din Londra. Sigmund Freud avea pe atunci 81 de ani, iar Salvador Dali, numai 34. Amintirile lor despre acest eveniment diferă, oricum, considerabil, sau par cel puțin, total consternante una față de alta.

În orice caz, nu exista nici o posibilitate ca întâlnirea să se ridice la așteptările lui Dali, așa cum putem afla la Muzeul lui Freud din Londra...

Salvador Dali călătorise deja de câteva ori la Viena, dar nu reușise să fie prezentat lui Freud. A scris, ca o compensație, în autobiografia sa, că și-a petrecut timpul acolo având conversații imaginare lungi și atotcuprinzătoare cu "eroul" lui.

Sigmund Freud nu avea cum să tolereze fanteziile ciudate ale lui Dali, însă, ceea ce-și dorea cu ardoare artistul era să-i fie cumva validată opera și, poate chiar propria ființă, de către tăticul psihanalizei.

Paul Gallagher, în cartea "Minți periculoase", scria, "Dali își petrecuse mult timp , din adolescență și de la începutul vârstei sale de 20 de ani citind lucrările lui Freud despre subconștient, sexualitate și interpretare a viselor". Pictorul devenise obsedat de astea. La întâlnirea cu Sigmund Freud din 1938 trebuie să se fi simțit așa cum "un credincios s-ar fi simțit ajuns față în față cu Dumnezeu".

Ceasurile lui Dali - Simbol și semnificație

A adus el, cu această ocazie, cea mai recentă pictură a sa, "Metamorfoza lui Narcis", și un articol de-al lui, publicat, despre paranoia. În special, acesta din urmă, spera să-i câștige respectul venerabilului Freud.

Dali: "Încercând să-l fac interesat, i-am explicat că acesta nu era o diversiune expresionistă, ci că era cu adevărat un ambițios articol științific, și i-am repetat titlul lui, arătându-l, în același timp, cu degetul meu. În fața indiferenței sale imperturbabile, vocea mi-a devenit involuntar mai ascuțită și mai insistentă".

La vederea picturii "Metamorfoza lui Narcis", Freud ar fi spus, "În picturile clasice mă uit după subconștient, însă în picturile tale mă uit după conștient". Comentariul acesta a fost usturător, cu toate că Salvador Dali nu era întru totul sigur ce însemna. A înțeles însă că nu era decât încă o dovadă că întâlnirea sa cu Freud era un eșec. Schițându-l pe Freud în desenul de mai jos, Dali a remarcat, "Craniul lui Freud este un melc! Creierul lui este în formă de spirală. Poate fi extras cu un ac!"

Se poate înțelege de ce Freud era suspicios față de suprarealiști, "care aparent m-au ales drept sfântul lor patron", îi scria lui Stefan Zweig, prietenul comun care i-l prezentase lui Dali. În 1921, poetul și autor al manifestului suprarealismului, Andre Breton, se arătase neinvitat la ușa lui Freud. Nemulțumit de primirea sa, Breton publicase apoi un "atac amar", numindu-l pe Freud "un bătrân fără eleganță" și acuzându-l, mai târziu, că-l plagiase!

În ciuda amintirii sale despre acest lucru și a dezgustului lui Freud față de arta plastică modernă, nu a putut să nu fie impresionat de Dali! "Până acum", i-a scris lui Zweig, "fusesem înclinat să văd suprarealiștii ca o băutură tare (având să zicem 95% ca alcool), drept excentrici. Cu toate astea, tânărul spaniol, cu ochii lui candizi și fanatici, și măiestria lui tehnică de netăgăduit, m-au determinat să îmi reconsider această opinie".

Sursă: Open Culture