Șofranul: Istoria și legendele plantei și mirodeniei
Dacă planta, floarea de șofran (cu numele botanic Crocus Sativus) a fost înconjurată de mituri, legende, superstiții, din cele mai vechi timpuri, mirodenia obținută din aceasta a rămas până în prezent una din cele mai scumpe din lume.
Denumirea de șofran derivă din cuvântul latin "safranum" prin intermediul termenului "safran" din franceza veche, din secolul al XII-lea. Limba franceză l-ar fi împrumutat din cuvântul arab "za'faran" și, în cele din urmă, din cel persan "zarparan", care înseamnă literal "frunze aurii".
Termenul latin "crocus" este de proveniență semitică, și a fost adoptat din forma aramaică "kurkema" prin mijlocirea cuvântului arab "kurkua" și al celui grecesc "krokos", având semnificația de "gălbui".
Istoria șofranului începe în Asia Mică, unde lujerele sale erau utilizate pentru vopsirea materialelor textile importate. A fost apoi răspândit de fenicieni în Mediterana. Arabii, de-a lungul cuceririlor lor, l-au adus în alte regiuni, inclusiv în Spania și India.
Romanii îl foloseau în scopuri medicinale, dar și pentru a stropi cu acesta paturile de nuntă, pentru a aduce noroc mirilor.
La curtea regelui sumerian Ghilgalmeș, numai nobilii purtau straie vopsite cu șofran, haine făcând tipic parte din costumația regilor persani.
Din Afganistan, unul din cel mai important centru de cultivare a sa, șofranul era transportat pe vestitul Drum al Mătăsii spre Europa, împreună cu aur și pietre prețioase.
În Egiptul antic, șofranul a fost menționat în "Papirusul Ebers", iar în Cântărea Cântărilor a lui Solomon din Vechiul Testament se zice, "Eşti o grădină închisă, soro mireaso, un izvor închis, o fântână pecetluită. Odraslele tale sunt o grădină de rodii, cu cele mai alese roade, mălini negri şi nard; nard şi şofran, trestie mirositoare şi scorţişoară, cu tot felul de tufari de tămâie, smirnă şi aloe, cu cele mai alese miresme."
Faimosul poet roman Ovidiu povestea o legendă despre marea dragoste dintre nimfa Smilace și un tânăr războinic pe nume Krokus. Iubirii lor li se opunea, totuși, zeii, într-o asemenea măsură încât l-au condus pe Krokus spre sinucidere, ceea ce a făcut-o pe Smilace să înnebunească. Zeii s-au căit apoi pentru asta, permițându-le celor doi să retrăiască sub forma a două plante, nimfa în "Smilax Aspera", cu ramuri spinoase și frunze în formă de inimă, războinicul în "Crocus Sativus", cu mândra să culoare liliachie, dar și cu fel de suflet cald și luminos reprezentat de galbenul pistilelor sale.
Potrivit mitologiei grecești, Zeus dormea pe un pat acoperit cu șofran.
Scorțișoara, mirodenia Crăciunului
Se spunea că imediat după sosirea lui în Cașmir, Alexandru cel Mare ar fi așezat tabăra oștirii sale într-o zonă acoperită cu o iarbă bogată. În zori, și-ar fi descoperit armata într-o mare de flori liliachii, ce înfloriseră peste noapte, chiar și în corturi. Pistilele acestora i-ar fi colorat chiar și hainele în acea nuanță! Ar fi crezut că la mijloc ar fi fost o vrăjitorie și ar fi părăsit de îndată Cașmirul fără să mai poate vreo luptă! Cel puțin, așa ni se relatează într-o legendă.
Șofranul este o plantă erbacee, cu flori liliachii cu șase petale, cu frunze înguste și lungi, și cu bulbi care încolțesc toamna. Înlăuntrul florii există un pistil de un galben deschis, care se divide în trei stigmate roșii dulci, aromate, parfumate. Acestea sunt extrase din floare printr-o muncă asiduă, migăloasă, pentru producerea prețioasei mirodenii uscate, șofranul!
Șofranul nu este întrebuințat numai ca mirodenie, ci și în scopuri farmaceutice, în medicina chinezească și cea Ayurveda. Se zice că ajută sistemul circulator sanguin, îmbunătățește metabolismul și acționează ca antispasmodic. Se crede, de asemeni, că ar avea și efecte afrodisiace și antidepresive.
Pe vremuri, era un sedativ pentru copii. Era prescris chiar și pentru tuse și colici intestinali. Paracelsus afirma că, "favorizează un sânge bun și voios".
Combinația sa (antispasmodică, analgezică și de înălțare a tonusului psihic) este caracteristică unei alte substanțe, foarte speciale. Opiul! Tocmai de aceea, odată era considerat ca un înlocuitor pentru acesta și era denumit "Opiu pentru copii".
O doză de 5 grame de șofran are un efect narcotic, iar una de 12 grame poate provoca chiar moartea! Din această cauza, constitue un autentic drog!
Șofranul se bucură de multă vreme de o popularitate nemăsurată din partea gurmanzilor! Gustul său intens, și totuși delicat, aduce multe preparate culinare la un nivel superior. În plus, le conferă o frumoasă culoare galbenă, una ce stimulează apetitul!
În bucătăria persană și cea afgană este utilizat pentru numeroase mâncăruri și deserturi bazate pe orez. La spanioli este apreciat în special în mâncarea lor specifică, "paella".
Este, totuși, o mirodenie foarte puternică și, din acest motiv, este recomandată în cantități mici, ca să nu facă amare bucatele. În principiu, nu trebuie să fie fiert foarte mult, deoarece aromele sale reprezintă partea sa cea mai volatilă. Este indicat să se adauge foarte puțin la o mâncare aproape preparată. Este un ingredient special, totodată, pentru supe, risotto, tot felul de produse de patiserie și chiar pentru rafinarea lichiorulilor.
Chimenul - Superstiții despre mirodenii
Etimologie
Denumirea de șofran derivă din cuvântul latin "safranum" prin intermediul termenului "safran" din franceza veche, din secolul al XII-lea. Limba franceză l-ar fi împrumutat din cuvântul arab "za'faran" și, în cele din urmă, din cel persan "zarparan", care înseamnă literal "frunze aurii".
Termenul latin "crocus" este de proveniență semitică, și a fost adoptat din forma aramaică "kurkema" prin mijlocirea cuvântului arab "kurkua" și al celui grecesc "krokos", având semnificația de "gălbui".
Istoria șofranului
Istoria șofranului începe în Asia Mică, unde lujerele sale erau utilizate pentru vopsirea materialelor textile importate. A fost apoi răspândit de fenicieni în Mediterana. Arabii, de-a lungul cuceririlor lor, l-au adus în alte regiuni, inclusiv în Spania și India.
Romanii îl foloseau în scopuri medicinale, dar și pentru a stropi cu acesta paturile de nuntă, pentru a aduce noroc mirilor.
La curtea regelui sumerian Ghilgalmeș, numai nobilii purtau straie vopsite cu șofran, haine făcând tipic parte din costumația regilor persani.
Din Afganistan, unul din cel mai important centru de cultivare a sa, șofranul era transportat pe vestitul Drum al Mătăsii spre Europa, împreună cu aur și pietre prețioase.
În Egiptul antic, șofranul a fost menționat în "Papirusul Ebers", iar în Cântărea Cântărilor a lui Solomon din Vechiul Testament se zice, "Eşti o grădină închisă, soro mireaso, un izvor închis, o fântână pecetluită. Odraslele tale sunt o grădină de rodii, cu cele mai alese roade, mălini negri şi nard; nard şi şofran, trestie mirositoare şi scorţişoară, cu tot felul de tufari de tămâie, smirnă şi aloe, cu cele mai alese miresme."
Legendele șofranului
Faimosul poet roman Ovidiu povestea o legendă despre marea dragoste dintre nimfa Smilace și un tânăr războinic pe nume Krokus. Iubirii lor li se opunea, totuși, zeii, într-o asemenea măsură încât l-au condus pe Krokus spre sinucidere, ceea ce a făcut-o pe Smilace să înnebunească. Zeii s-au căit apoi pentru asta, permițându-le celor doi să retrăiască sub forma a două plante, nimfa în "Smilax Aspera", cu ramuri spinoase și frunze în formă de inimă, războinicul în "Crocus Sativus", cu mândra să culoare liliachie, dar și cu fel de suflet cald și luminos reprezentat de galbenul pistilelor sale.
Potrivit mitologiei grecești, Zeus dormea pe un pat acoperit cu șofran.
Scorțișoara, mirodenia Crăciunului
Se spunea că imediat după sosirea lui în Cașmir, Alexandru cel Mare ar fi așezat tabăra oștirii sale într-o zonă acoperită cu o iarbă bogată. În zori, și-ar fi descoperit armata într-o mare de flori liliachii, ce înfloriseră peste noapte, chiar și în corturi. Pistilele acestora i-ar fi colorat chiar și hainele în acea nuanță! Ar fi crezut că la mijloc ar fi fost o vrăjitorie și ar fi părăsit de îndată Cașmirul fără să mai poate vreo luptă! Cel puțin, așa ni se relatează într-o legendă.
Planta de șofran
Șofranul este o plantă erbacee, cu flori liliachii cu șase petale, cu frunze înguste și lungi, și cu bulbi care încolțesc toamna. Înlăuntrul florii există un pistil de un galben deschis, care se divide în trei stigmate roșii dulci, aromate, parfumate. Acestea sunt extrase din floare printr-o muncă asiduă, migăloasă, pentru producerea prețioasei mirodenii uscate, șofranul!
Șofranul, opiu pentru copii?!
Șofranul nu este întrebuințat numai ca mirodenie, ci și în scopuri farmaceutice, în medicina chinezească și cea Ayurveda. Se zice că ajută sistemul circulator sanguin, îmbunătățește metabolismul și acționează ca antispasmodic. Se crede, de asemeni, că ar avea și efecte afrodisiace și antidepresive.
Pe vremuri, era un sedativ pentru copii. Era prescris chiar și pentru tuse și colici intestinali. Paracelsus afirma că, "favorizează un sânge bun și voios".
Combinația sa (antispasmodică, analgezică și de înălțare a tonusului psihic) este caracteristică unei alte substanțe, foarte speciale. Opiul! Tocmai de aceea, odată era considerat ca un înlocuitor pentru acesta și era denumit "Opiu pentru copii".
O doză de 5 grame de șofran are un efect narcotic, iar una de 12 grame poate provoca chiar moartea! Din această cauza, constitue un autentic drog!
Șofranul, mirodenia favorită a gurmanzilor!
Șofranul se bucură de multă vreme de o popularitate nemăsurată din partea gurmanzilor! Gustul său intens, și totuși delicat, aduce multe preparate culinare la un nivel superior. În plus, le conferă o frumoasă culoare galbenă, una ce stimulează apetitul!
În bucătăria persană și cea afgană este utilizat pentru numeroase mâncăruri și deserturi bazate pe orez. La spanioli este apreciat în special în mâncarea lor specifică, "paella".
Este, totuși, o mirodenie foarte puternică și, din acest motiv, este recomandată în cantități mici, ca să nu facă amare bucatele. În principiu, nu trebuie să fie fiert foarte mult, deoarece aromele sale reprezintă partea sa cea mai volatilă. Este indicat să se adauge foarte puțin la o mâncare aproape preparată. Este un ingredient special, totodată, pentru supe, risotto, tot felul de produse de patiserie și chiar pentru rafinarea lichiorulilor.
Chimenul - Superstiții despre mirodenii
Șofranul: Istoria și legendele plantei și mirodeniei
Reviewed by Diana Popescu
on
ianuarie 14, 2020
Rating:
Reviewed by Diana Popescu
on
ianuarie 14, 2020
Rating:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu