Superstiții despre scuipat
Deși codul bunelor maniere ne învață că trebuie să ne ferim de acest gest dizgrațios, "țigănesc", ce exprimă vulgar ură și dispreț, scuipatul a fost prețuit din vremuri străvechi în lumea supranaturală, în superstiții și ritualuri având menirea să protejeze ființele umane de spirite rele, deochi, ghinioane, să le înlesnească norocul, succesul în diverse întreprinderi, activități ale lor.
S-a perpetuat, astfel, până în zilele noastre, obiceiul ca oamenii să-și scuipe pe mâini, în palme, înainte de a se apuca de o treabă solicitantă, anevoioasă, din punct de vedere fizic, pentru a căpăta un plus de vigoare și a o duce mai ușor la bun sfârșit.
A supraviețuit, de asemeni, tradiția de a scuipa pe bani găsiți, scăpați pe joc, primiți, puși ca miză într-un pariu, pentru a furniza noroc și a atrage și mai mulți bani în buzunare. Printre persoanele pasionate de poker ori barbut, există în continuare ritualul de a scuipa peste pachetul de cărți de joc / zaruri, înainte de a începe un joc.
Pentru a avea parte de baftă, la începerea unui meci, boxerii scuipă încă peste mănușile lor, iar jucătorii de basseball peste mingea lor.
Așa cum sângele uman era folosit odată pentru încheierea unui târg (inclusiv cu Diavolul), la fel era utilizat scuipatul, într-o modalitate mai puțin dureroasă. Pentru a se asigura că își vor respecta reciproc obligațiile dintr-o înțelegere, oamenii își scuipau în palme înainte de a-și strânge mâinile în vederea punerii la punct a acesteia.
Străvechii pescari aveau credința că saliva reprezenta cumva sufletul. De aceea, la pornirea într-o expediție de capturare a peștilor, scuipau în valuri, ca o ofrandă adusă zeilor sau spiritelor apelor. Pentru ca o călătorie să fie norocoasă peste ape, navigatorii și călătorii scuipau în vânt, astfel încât să nu se confrunte cu furtuni violente, catastrofale.
Evreii obișnuiau să scuipe de trei ori (un număr mistic) atunci când vedeau, auzeau, aflau despre un lucru excepțional de rău, teribil, ca o măsură de a împiedica repetarea, chiar și lor, a unui astfel de eveniment.
Scuipatul era deseori utilizat pentru a izgoni sau a ține departe demonii și spiritele rele. În particular, era un mijloc de apărare față de ochiul rău sau deochi. În multe zone din Europa, pentru a se pune la adăpost de blestemul acestuia, oamenii își scuipau de trei ori în piept. Moașele și mamele scuipau în față un nou născut pentru a-l feri de deochi și a-i aduce noroc în viață! Chiar și Plinius cel Bătrân consemna că un copil, că fie apărat de deochi, doica îl scuipă de trei ori în gură, pe când era adormit, înainte să intre cu el în casa unui străîn. Și în țara noastră, mai poți auzi pe câte cineva, atunci când vede un copilaș frumușel, exclamând, "Ptiu, să nu te deochi!"
Ori de câte ori cineva simțea că a fost îndreptată împotriva sa o magie sau descântecul unei vrăjitoare, i se recomanda să scuipe peste umărul său stâng. Aceeași procedură (repetată de trei ori) era indicată când te trezeai noaptea din cauza unui coșmar, și voiai ca acesta să nu devină realitate. În caz că-l întâlneai pe Satana, pentru a-l face să dispară, trebuia să scuipi între coarnele lui!
Odinioară când apa băii era împărtășită de mai mulți oameni, aceștia scuipau în ea înainte de a se spăla, pentru ca să nu-și transfere ghinionul de la unul la celălalt, sau să nu ajungă să se certe între ei.
Scuipatul peste grâne se spunea că încuraja obținerea unor recolte bogate. Cel peste haine nou-nouțe, înainte de a fi purtate, era cu noroc, iar cel peste pantoful drept era de bun augur la începutul unei călătorii.
Există credința că scuipatul pe unghiile sau șuvițele de păr tocmai tăiate le opreau pe vrăjitoare să le adune și să le întrebuințeze ca să-ți facă rău.
Nu am cum să trec cu vederea puterea miraculoasă a scuipatului lui Iisus Hristos, așa cum este descrisă în Biblie... În Evanghelia după Marcu 7:32-35, se menționează, "I-au adus un surd care vorbea cu anevoie şi L-au rugat să-Şi pună mâinile peste el. El l-a luat la o parte din norod, i-a pus degetele în urechi şi i-a atins limba cu scuipatul Lui. Apoi Şi-a ridicat ochii spre cer, a suspinat şi a zis: „Efata”, adică „Deschide-te!” Îndată i s-au deschis urechile, i s-a dezlegat limba şi a vorbit foarte desluşit."
În Evanghelia după Ioan 9: 1-7, se spune, "Când trecea, Iisus a văzut un orb din naştere. Ucenicii Lui L-au întrebat: „Învăţătorule, cine a păcătuit: omul acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb?” Iisus a răspuns: „N-a păcătuit nici omul acesta, nici părinţii lui, ci s-a născut aşa, ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu. Cât este ziuă, trebuie să lucrez lucrările Celui ce M-a trimis; vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze. Cât sunt în lume, sunt Lumina lumii.” După ce a zis aceste vorbe, a scuipat pe pământ şi a făcut tină din scuipat. Apoi a uns ochii orbului cu tină aceasta şi i-a zis: „Du-te de te spală în scăldătoarea Siloamului” (care, tălmăcit, înseamnă: „Trimis”). El s-a dus, s-a spălat şi s-a întors văzând bine."
Medicii antici și medievali, precum Maimonides, au vorbit despre valoarea pozitivă, vindecătoare a salivei.
Se zicea că un tratament cu aceasta ar fi fost potrivit pentru eliminarea semnelor din naștere, pecinigei, negilor, mușcăturilor insectelor și altor afecțiuni ale pielii. Ce e mai straniu, este că pentru a fi eficient, trebuia folosită saliva unei persoane care postea!
Multe mame recurgeau la saliva lor pentru a lecuia rana, julitura unui copil și a-i grăbi vindecarea.
În Canada, în anii 1800, se pretindea că scuipatul unei broaște râioase putea produce negi unei ființe umane. În Germania, se credea că scuipatul unei broaște râioase era otrăvitor și putea genera unflarea membrelor unei persoane.
În SUA, New England, există superstiția că atunci când un sarpe reușea să scuipe în gura unui om, acesta era sortit morții. În Maine, era credință că cine scuipă în gură unui șarpe îl aduce la o pieire sigură.
Se statua în folclor că nu era bine să se scuipe om pe om, ca nu cumva să ajungă să se lingă unul pe altul pe cealaltă lume! Protecția animalelor are origini vechi la români, dacă ținem seama de credința că cine scuipa un câine, era sortit să-l lingă în lumea cealaltă!
Când un om era cuprins fără vreun motiv aparent de convulsii, tremurături, însemna că îl pomenea dracul. În această eventualitate, era necesar să-și scuipe în sân, ca să îndepărteze necuratul din preajma sa.
Dacă cineva zărea un brotăcel în iarbă, primăvară, ca să fie sigur că nu va fi năpădit de friguri, era nevoie să-i scuipe de trei ori în gură și, după aceea, să-i dea drumul.
În vreme ce cineva ședea înaintea unei sobe, și un tăciune pornea să sfârâie pe neașteptate, nu era de dorit ca acea persoană să scuipe în foc, întrucât era un semn că Dumnezeu se certa cu diavolul, iar scuipatul i-ar face numai pe voia necuratului.
Moldovenii își ziceau că un pai ori o fărâmitură intrată în ochi le ieșea repede de acolo după ce scuipau de trei ori peste brațul drept.
Teleormănenii sfătuiau să îți scuipi în sân ori de câte ori te speriai, ca să nu te îmbolnăvești de frică!
Primul ou al unei găini se lua în mână, se scuipa asupra lui și, după ce era încins în cenușă, se spunea, "Așa să fie găina mea de ouătoare ca cenușă în spor de sporitoare". Sucevenii avea impresia că era de bun augur să scuipe peste ouăle ivite în cuibar în zilele de post.
Când un cerșetor primea primul gologan din zi, îl scuipa de trei ori, și și-l punea în buzunar, astfel încât să atragă mulți alții.
Când treceai un hotar, era indicat să scuipi acolo, ca nu cumva să te pocească ceva.
În Broșteni, Suceava, cine se scuipa fără voie pe haine, urma să primească niște bani de unde sau de la cine se aștepta cel mai puțin!
Ca să scapi de friguri, în Slobozia, Vlașca, când zareai cea dintâi barză primăvară, era musai să rostești, "Frigurile mele, în picioarele și penele tale".
În unele regiuni din Dolj, când te "mirai" de un copil, era bine să-i scuipi în gură, ca să nu se deoache. Tot în rândurile doljenilor se credea că atunci când te lovești cap în cap cu cineva, era nevoie să scuipi degrabă. În caz contrar, ți-ar fi putut muri părinții ori ai fi putut avea mari dureri de cap!
La Tecuci, când vedeai ceva ciudat în fața ta, se impunea să scuipi pe jos și să zici, "Ptiu, ucigă-te toaca, cruce de aur", și să-ți faci cruce ca dracul să moară. Tecucenii aveau, în același timp, superstiția că pot prinde mai mulți pești când scuipau în apă înainte de a se apuca de această îndeletnicire.
În Perieni, Tutova, când copiii pierdeau ceva, scuipau în palmă și dădeau glas acestei incantații, "Scoate, drace, ce-ai furat, că te-oi bate spânzurat. După aia loveau în palmă, și unde se ducea scuipatul lor, acolo urmau să afle lucrul pierdut.
În Covurlui, după botez, scăldătoare, se scuipa în urma copilului, ca să nu se prindă de el diavolul.
Cine îndrăznea să scuipe în foc, era condamnat să aibă bășici pe limbă!
Era interesantă la români și o practică ce ținea de întâlnirea unui preot pe stradă. În acest caz, la vederea lui, trebuia să treci drumul de-a curmezișul, să faci apoi trei pași înapoi, să scuipi de trei ori peste umăr, ba chiar să și arunci peste el cu pietre, țărână, praf!
Imaginea din acest articol este o pictură a lui John Jude Palenc, ce ilustrează cum capul zeului Hun Hunaphu scuipă în mâna zeiței Xquic, făcând-o astfel să fie însărcinată cu doi gemeni eroi, așa cum se spune "Popol Vuh", cartea sacră a mayașilor.
Dacă știi alte superstiții interesante, intrigante, ciudate despre scuipat, te rog să ni le împărtășești în secțiunea "comentarii"...
Surse principale:
- Cora Linn Daniels, C. M. Stevans: Encyclopædia of Superstitions, Folklore, and the Occult Sciences of the World
- Max Cryer: Superstitions: and why we have them
- Richard Webster: The Encyclopedia of Superstitions
- Antoaneta Olteanu: Școala de solomonie
- Artur Gorovei: Credințele și superstițiile poporului român
Superstiții despre fluierat
S-a perpetuat, astfel, până în zilele noastre, obiceiul ca oamenii să-și scuipe pe mâini, în palme, înainte de a se apuca de o treabă solicitantă, anevoioasă, din punct de vedere fizic, pentru a căpăta un plus de vigoare și a o duce mai ușor la bun sfârșit.
A supraviețuit, de asemeni, tradiția de a scuipa pe bani găsiți, scăpați pe joc, primiți, puși ca miză într-un pariu, pentru a furniza noroc și a atrage și mai mulți bani în buzunare. Printre persoanele pasionate de poker ori barbut, există în continuare ritualul de a scuipa peste pachetul de cărți de joc / zaruri, înainte de a începe un joc.
Pentru a avea parte de baftă, la începerea unui meci, boxerii scuipă încă peste mănușile lor, iar jucătorii de basseball peste mingea lor.
Așa cum sângele uman era folosit odată pentru încheierea unui târg (inclusiv cu Diavolul), la fel era utilizat scuipatul, într-o modalitate mai puțin dureroasă. Pentru a se asigura că își vor respecta reciproc obligațiile dintr-o înțelegere, oamenii își scuipau în palme înainte de a-și strânge mâinile în vederea punerii la punct a acesteia.
Străvechii pescari aveau credința că saliva reprezenta cumva sufletul. De aceea, la pornirea într-o expediție de capturare a peștilor, scuipau în valuri, ca o ofrandă adusă zeilor sau spiritelor apelor. Pentru ca o călătorie să fie norocoasă peste ape, navigatorii și călătorii scuipau în vânt, astfel încât să nu se confrunte cu furtuni violente, catastrofale.
Evreii obișnuiau să scuipe de trei ori (un număr mistic) atunci când vedeau, auzeau, aflau despre un lucru excepțional de rău, teribil, ca o măsură de a împiedica repetarea, chiar și lor, a unui astfel de eveniment.
Scuipatul era deseori utilizat pentru a izgoni sau a ține departe demonii și spiritele rele. În particular, era un mijloc de apărare față de ochiul rău sau deochi. În multe zone din Europa, pentru a se pune la adăpost de blestemul acestuia, oamenii își scuipau de trei ori în piept. Moașele și mamele scuipau în față un nou născut pentru a-l feri de deochi și a-i aduce noroc în viață! Chiar și Plinius cel Bătrân consemna că un copil, că fie apărat de deochi, doica îl scuipă de trei ori în gură, pe când era adormit, înainte să intre cu el în casa unui străîn. Și în țara noastră, mai poți auzi pe câte cineva, atunci când vede un copilaș frumușel, exclamând, "Ptiu, să nu te deochi!"
Ori de câte ori cineva simțea că a fost îndreptată împotriva sa o magie sau descântecul unei vrăjitoare, i se recomanda să scuipe peste umărul său stâng. Aceeași procedură (repetată de trei ori) era indicată când te trezeai noaptea din cauza unui coșmar, și voiai ca acesta să nu devină realitate. În caz că-l întâlneai pe Satana, pentru a-l face să dispară, trebuia să scuipi între coarnele lui!
Odinioară când apa băii era împărtășită de mai mulți oameni, aceștia scuipau în ea înainte de a se spăla, pentru ca să nu-și transfere ghinionul de la unul la celălalt, sau să nu ajungă să se certe între ei.
Scuipatul peste grâne se spunea că încuraja obținerea unor recolte bogate. Cel peste haine nou-nouțe, înainte de a fi purtate, era cu noroc, iar cel peste pantoful drept era de bun augur la începutul unei călătorii.
Există credința că scuipatul pe unghiile sau șuvițele de păr tocmai tăiate le opreau pe vrăjitoare să le adune și să le întrebuințeze ca să-ți facă rău.
Nu am cum să trec cu vederea puterea miraculoasă a scuipatului lui Iisus Hristos, așa cum este descrisă în Biblie... În Evanghelia după Marcu 7:32-35, se menționează, "I-au adus un surd care vorbea cu anevoie şi L-au rugat să-Şi pună mâinile peste el. El l-a luat la o parte din norod, i-a pus degetele în urechi şi i-a atins limba cu scuipatul Lui. Apoi Şi-a ridicat ochii spre cer, a suspinat şi a zis: „Efata”, adică „Deschide-te!” Îndată i s-au deschis urechile, i s-a dezlegat limba şi a vorbit foarte desluşit."
În Evanghelia după Ioan 9: 1-7, se spune, "Când trecea, Iisus a văzut un orb din naştere. Ucenicii Lui L-au întrebat: „Învăţătorule, cine a păcătuit: omul acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb?” Iisus a răspuns: „N-a păcătuit nici omul acesta, nici părinţii lui, ci s-a născut aşa, ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu. Cât este ziuă, trebuie să lucrez lucrările Celui ce M-a trimis; vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze. Cât sunt în lume, sunt Lumina lumii.” După ce a zis aceste vorbe, a scuipat pe pământ şi a făcut tină din scuipat. Apoi a uns ochii orbului cu tină aceasta şi i-a zis: „Du-te de te spală în scăldătoarea Siloamului” (care, tălmăcit, înseamnă: „Trimis”). El s-a dus, s-a spălat şi s-a întors văzând bine."
Medicii antici și medievali, precum Maimonides, au vorbit despre valoarea pozitivă, vindecătoare a salivei.
Se zicea că un tratament cu aceasta ar fi fost potrivit pentru eliminarea semnelor din naștere, pecinigei, negilor, mușcăturilor insectelor și altor afecțiuni ale pielii. Ce e mai straniu, este că pentru a fi eficient, trebuia folosită saliva unei persoane care postea!
Multe mame recurgeau la saliva lor pentru a lecuia rana, julitura unui copil și a-i grăbi vindecarea.
Superstiții despre lacrimi și plâns
În Canada, în anii 1800, se pretindea că scuipatul unei broaște râioase putea produce negi unei ființe umane. În Germania, se credea că scuipatul unei broaște râioase era otrăvitor și putea genera unflarea membrelor unei persoane.
În SUA, New England, există superstiția că atunci când un sarpe reușea să scuipe în gura unui om, acesta era sortit morții. În Maine, era credință că cine scuipă în gură unui șarpe îl aduce la o pieire sigură.
Superstii românești despre scuipat
Se statua în folclor că nu era bine să se scuipe om pe om, ca nu cumva să ajungă să se lingă unul pe altul pe cealaltă lume! Protecția animalelor are origini vechi la români, dacă ținem seama de credința că cine scuipa un câine, era sortit să-l lingă în lumea cealaltă!
Când un om era cuprins fără vreun motiv aparent de convulsii, tremurături, însemna că îl pomenea dracul. În această eventualitate, era necesar să-și scuipe în sân, ca să îndepărteze necuratul din preajma sa.
Dacă cineva zărea un brotăcel în iarbă, primăvară, ca să fie sigur că nu va fi năpădit de friguri, era nevoie să-i scuipe de trei ori în gură și, după aceea, să-i dea drumul.
În vreme ce cineva ședea înaintea unei sobe, și un tăciune pornea să sfârâie pe neașteptate, nu era de dorit ca acea persoană să scuipe în foc, întrucât era un semn că Dumnezeu se certa cu diavolul, iar scuipatul i-ar face numai pe voia necuratului.
Moldovenii își ziceau că un pai ori o fărâmitură intrată în ochi le ieșea repede de acolo după ce scuipau de trei ori peste brațul drept.
Teleormănenii sfătuiau să îți scuipi în sân ori de câte ori te speriai, ca să nu te îmbolnăvești de frică!
Primul ou al unei găini se lua în mână, se scuipa asupra lui și, după ce era încins în cenușă, se spunea, "Așa să fie găina mea de ouătoare ca cenușă în spor de sporitoare". Sucevenii avea impresia că era de bun augur să scuipe peste ouăle ivite în cuibar în zilele de post.
Când un cerșetor primea primul gologan din zi, îl scuipa de trei ori, și și-l punea în buzunar, astfel încât să atragă mulți alții.
Când treceai un hotar, era indicat să scuipi acolo, ca nu cumva să te pocească ceva.
În Broșteni, Suceava, cine se scuipa fără voie pe haine, urma să primească niște bani de unde sau de la cine se aștepta cel mai puțin!
Ca să scapi de friguri, în Slobozia, Vlașca, când zareai cea dintâi barză primăvară, era musai să rostești, "Frigurile mele, în picioarele și penele tale".
În unele regiuni din Dolj, când te "mirai" de un copil, era bine să-i scuipi în gură, ca să nu se deoache. Tot în rândurile doljenilor se credea că atunci când te lovești cap în cap cu cineva, era nevoie să scuipi degrabă. În caz contrar, ți-ar fi putut muri părinții ori ai fi putut avea mari dureri de cap!
La Tecuci, când vedeai ceva ciudat în fața ta, se impunea să scuipi pe jos și să zici, "Ptiu, ucigă-te toaca, cruce de aur", și să-ți faci cruce ca dracul să moară. Tecucenii aveau, în același timp, superstiția că pot prinde mai mulți pești când scuipau în apă înainte de a se apuca de această îndeletnicire.
În Perieni, Tutova, când copiii pierdeau ceva, scuipau în palmă și dădeau glas acestei incantații, "Scoate, drace, ce-ai furat, că te-oi bate spânzurat. După aia loveau în palmă, și unde se ducea scuipatul lor, acolo urmau să afle lucrul pierdut.
În Covurlui, după botez, scăldătoare, se scuipa în urma copilului, ca să nu se prindă de el diavolul.
Cine îndrăznea să scuipe în foc, era condamnat să aibă bășici pe limbă!
Era interesantă la români și o practică ce ținea de întâlnirea unui preot pe stradă. În acest caz, la vederea lui, trebuia să treci drumul de-a curmezișul, să faci apoi trei pași înapoi, să scuipi de trei ori peste umăr, ba chiar să și arunci peste el cu pietre, țărână, praf!
Imaginea din acest articol este o pictură a lui John Jude Palenc, ce ilustrează cum capul zeului Hun Hunaphu scuipă în mâna zeiței Xquic, făcând-o astfel să fie însărcinată cu doi gemeni eroi, așa cum se spune "Popol Vuh", cartea sacră a mayașilor.
Dacă știi alte superstiții interesante, intrigante, ciudate despre scuipat, te rog să ni le împărtășești în secțiunea "comentarii"...
Surse principale:
- Cora Linn Daniels, C. M. Stevans: Encyclopædia of Superstitions, Folklore, and the Occult Sciences of the World
- Max Cryer: Superstitions: and why we have them
- Richard Webster: The Encyclopedia of Superstitions
- Antoaneta Olteanu: Școala de solomonie
- Artur Gorovei: Credințele și superstițiile poporului român
Superstiții despre fluierat
Superstiții despre scuipat
Reviewed by Diana Popescu
on
februarie 11, 2020
Rating:
Reviewed by Diana Popescu
on
februarie 11, 2020
Rating:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu