Dumnezeu a adus răul pe lume?: Poveste cu tâlc

Întrebarea fundamentală despre originea existenței răului pe pământ și asocierea lui Dumnezeu cu acest aspect al existenței i-a provocat pe mulți scriitori (inclusiv pe Dostoievski) și filosofi să îi afle un răspuns. Vă ofer în această poveste cu tâlc o soluționare aparent simplă a acestei probleme...

Un profesor universitar și-a întrebat odată studenții:

"Tot ce există pe această lumea a fost creat de Dumnezeu?"

Un student i-a răspuns cu cutezanță:

"Da, a fost creat de Dumnezeu!"

"Așadar, Dumnezeu a făurit totul?" a repetat profesorul.

"Da, domnule", și-a întărit afirmația studentul.

Profesorul a continuat:

"Dacă Dumnezeu a creat totul, asta înseamnă că El a creat și Răul, întrucât acesta există. Și, dacă ducem mai departe acest pricipiu, înseamnă că Dumnezeu este rău!"

Studentul a rămas tăcut la auzul acestor cuvinte. Profesorul jubila, foarte mulțumit de el însuși. S-a lăudat, apoi, auditoriului, că demonstrase încă o dată că Dumnezeu este un mit.

Un alt student a ridicat mâna, și a spus:

"Pot să vă întreb ceva, domnule profesor?"

"Desigur", i-a răspuns acesta.

Cum te ajută Dumnezeu?: Poveste cu tâlc

Studentul s-a ridicat în picioare și a zis:

"Domnule profesor, există răceală?"

"Cum să nu, nu ai fost niciodată răcit?"

Cei din jur au pufnit în hohote de râs, dar studentul a luat iar cuvântul:

"Domnule, de fapt, nu există răceală. Potrivit legilor fizicii, ceea ce considerăm noi răceală, frig, nu este nimic altceva decât absența căldurii. Putem studia o persoană sau un lucru conform abilității sale de a transmite, transfera căldură. Temperatura absolută de zero grade Kelvin (corespunzatoarei celei de -273,15 grade Celsius, și celei de -459,68 Fahrenheit) reprezintă absența totală a căldurii. Orice substanță devine inertă și incapabilă să reacționeze la această temperatura. Răceala, frigul, nu există . Acest cuvânt a fost inventat pentru a descrie ce simțim în absența căldurii".

Apoi, studentul a întrebat:

"Domnule profesor, există întuneric?"

"Desigur că există!"

"Greșiți din nou, domnule! Întunericul, de asemeni, nu există! Întunericul este, de fapt, absența luminii. Putem studia lumina, dar nu și întunericul. Putem folosi prisma lui Newton pentru a dispersa lumina albă în multe culori, studiind lungimea de undă a fiecărei culori. Nu putem măsura, însă, întunecimea. O simplă rază de lumină ivită în întuneric îl iluminează, îl desființează. Cum poți determina cât de întunecat este un anumit spațiu? Măsori cantitatea de lumina. Nu-i așa? Întunericul este utilizat de oameni pentru a descrie ceva ce se petrece în absența luminii."

În fine, tânărul și-a chestionat profesorul:

"Domnule, răul există?"

Profesorul i-a replicat cumva timid:

"Desigur, am menționat deja despre asta. Îl vedem în fiecare zi. În cruzimea dintre oameni, într-o mulțime de crime și violențe din toată lumea. Acestea nu sunt altceva decât manifestări ale răului."

Studentul l-a contrazis:

"Răul nu există, domnule. Cel puțin, nu există prin el însuși. Răul nu este altceva decât absența lui Dumnezeu. E asemănător întunericului și frigului, acest cuvânt fiind inventat pentru a descrie absența lui Dumnezeu. Dumnezeu nu a creat răul. Răul nu este credință sau dragoste ce există aidoma luminii și căldurii. Răul este rezultatul absenței iubirii lui Dumnezeu în inima umană. Este precum răceală apărută când nu e căldură, ori precum întunericul ce apare când nu este lumină."

Aceste ultime cuvinte l-au amuțit pe profesor!

Poveşti cu tâlc despre Dumnezeu