Simptomele și cauzele maladiilor spirituale (și cum te vindeci de ele?)

Multe boli, maladii își au rădăcinile în zona noastră spirituală. O îmbolnăvire spirituală ne afectează și fizic dar, pentru a o trata, a o vindeca, trebuie să ne îndreptăm atenția spre starea noastră spirituală.

Din punct de vedere spiritual, o boală provine din dezechilibrul din existența noastră. Poate fi, adeseori, rezultatul unor credințe nesănătoase pe care le-am adoptat despre lume, despre noi înșine și ceilalți oameni. Pentru a ajunge la o adevărată vindecare nu ne putem, pur și simplu, suprima simptomele, ci e nevoie să ne concentrăm pe cauze.

Iată principalele simptome și cauze ale îmbolnăvirii spirituale:

Frica și anxietatea

Frica și anxietatea sunt semne obișnuite ale unei boli spirituale. Nu suntem atacați de ele dacă trăim în armonie cu lumea din jurul nostru și avem încredere în univers, ne simțim încrezători și în siguranță.

Dacă ești traversat de teamă și anxietate, înseamnă că este nevoie să-ți iei în considerare credințele. Putem cu ușurință să ne agățăm de crezuri păguboase, cum ar fi cel că lumea este un loc periculos ori că nu trebuie să ne încredem în oameni. Examinarea credințelor noastre și crearea altora noi ne oferă șansa de a ne recupera sănătatea spirituală.

Resentimentele, mânia și învinovățirea altora

Dacă îi învinovățim pe alții pentru ceea ce ni se întâmplă în viață, ne eliminăm, de fapt, puterea de a face schimbări în aceasta. Când ești însuflețit de o grămadă de mânie și resentimente, ți se pune în vedere că ești acaparat de o maladie spirituală. Nu putem acționa pentru a da tot ce avem mai bun în noi dacă refuzăm să ne acceptăm responsabilitatea pentru starea vieților noastre.

Desigur, dacă am fost puși în fața unor experiențe negative, putem fi înclinați să ne dedăm furiei, resentimentelor. Cu toate astea, avem întotdeauna oportunitatea de a alege cum reacționăm înaintea unei conjuncturi supărătoare, iar o perspectivă pozitivă ne ferește de o îmbolnăvire spirituală.

Vina, rușinea și remușcarea

Putem fi cutremurați de remușcări și un simțământ ardent de vină atunci când i-a rănit pe alții. Este indicat, totuși, să ne iertăm, în cele din urmă pe noi înșine și să le cerem iertare celor cărora le-am greșit. Odată ce ne-am îndreptat greșelile, putem să le lăsăm în urmă. Nu suntem perfecți și nu trebuie să ne așteptăm să trecem prin viață fără a face vreo eroare!

Rușinea și sentimentul de vină pot apare și în urma modului cum am crescut de copii și a mediului nostru înconjurător. Când ne este rușine de trupurile noastre, comportamentul nostru, credințele noastre putem fi deteriorati emoțional și spiritual. Dacă alții s-au folosit de rușinea noastră pentru a ne controla în vreun fel, trebuie să ne debarasăm cât mai curând de acest simțământ pentru a evolua în plan personal.

Autoacceptarea reprezintă o parte esențială în bunăstarea noastră spirituală.

Iritabilitatea și negativitatea cronică

Dacă suntem mereu stăpâniți de negativism, cu siguranță suntem bolnavi spiritual. Frecvent, negativismul nostru este generat de o slăbită putere personală. Ducerea unei vieți fericite și semnificative ne poate părea de neconceput în anumite împrejurări. Deși vrem să facem schimbări în această privință, ele par să ne fie irealizabile.

Adesea, negativismul ne poate fi adâncit de presiuni sociale cum ar fi necesitatea de a câștiga mai mulți bani, expunerea la informații, vești de rău augur, și temerea irațională că nu am fi acceptați de alții.

Evitarea surselor de negativitate poate fi un prim pas în regăsirea sănătății noastre. Putem, de asemeni, să ne călăuzim gândirea în direcții pozitive fiind recunoscători pentru tot ceea ce avem deja.

Comportamentul de dependență

Toate comportamentele adictive sunt ancorate în starea noastră emoțională și spirituală. Dependențele pot fi folosite pentru a ne masca, deghiza sentimentele și a ne ține departe de dureri.

În cele din urmă, pentru a ni le înfrânge, este necesar să ne dezvăluim cauzele lor și să ne confruntăm cu problemele pe care încercăm să le trecem cu vederea.

Logica spiritului | O poveste cu tâlc

Apatia și indiferența

O maladie spirituală se manifestă de multe ori prin apatie, pasivitate. Un simțământ de oboseală constantă, lipsa de energie, entuziasm, ne pot conduce către senzația că nimic nu are sens. Este foarte dificil să învingi ori să dai o altă turnură acestor sentimente.

Soluția ar fi să ne dedicăm unor schimbări foarte mici, dar constante, stabile. Astfel de acțiuni ne pot invigora simțământul că ne ținem viața în propriile mâini. Un micuț obicei nou precum cel de a merge mai mult pe jos sau a medita pentru cinci minute ne poate grăbi ieșirea din acest lanț al slăbiciunilor.

Simptomele fizice

O boală spirituală poate fi asociată frecvent cu simptome precum dureri de cap, deranjamente stomacale, tensionarea mușchilor și istovire. Dacă astfel de semnale sunt persistente este important să căutăm un ajutor specializat, medical. Oricum, conștientizarea nevoilor noastre fizice și emoționale, însă și spirituale, ar trebui să ne imbunătățească traiul cotidian.

E necesar să ne ascultăm gândurile, instinctele, și trupul nostru va fi ghidat de ceea ce descoperim în acest fel. Să ne odihnim când suntem obosiți, să mâncăm când ne este foame, să practicăm o bună grijă față de noi înșine, și să fim cât mai lucizi de modul în care gândurile, emoțiile ne afecteză din punct de vedere fizic.

Imobilitatea emoțională

O îmbolnăvire spirituală ne îngrădește să formăm atașamente emoționale sănătoase. Dacă nu ne putem iubi și accepta pe noi înșine, ne poate fi imposibil să credem că alții ne pot iubi ori accepta. Putem sfârși prin a ne pune o mască pe față în lume și să nu ne mai deschidem vreodată spre alții.

A învăța să ne acceptăm și apreciem pe noi înșine nu este totdeauna ușor, însă focalizarea pe punctele noastre forte și realizările noastre importante ne poate sprijini într-o măsură sporită să ne recunoaștem autenticul sine.

Melancolia și absența bucuriei

Depresia a atins proporții epidemice în societatea occidentală din diverse motive. Oricum, maladia spirituală constitue un factor însemnat. Când circumstanțele economice, politice sau sociale ne forțează către o viață nesemnificativă cădem lesne pradă melancoliei.

Rezervarea zilnică a măcar câtorva minute pentru a face ceea ce ne bucură ne poate ajuta să pornim într-o călătorie către sănătatea noastră spirituală.

Pierderea sufletului

În multe culturi, boala este înțeleasă ca un semn al pierderii sufletului. Așa-zisa pierdere a sufletului se poate petrece din cauza unei experiențe traumatice, precum moartea cuiva drag, un abuz fizic, psihic, sau un război. Poate fi, totuși, și o consecință a neacceptării sinelui și sentimentelor de rușine și lipsă de valoare.

Încercăm câteodată să ascundem părți ale sinelui ce sunt considerate inadmisibile de către familie ori societate, ceea ce poate crea o dedublare a sinelui.

Pentru a-l reîntregi, trebuie să învățăm să ne recunoaștem toate dimensiunile personale și să ne dăruim unei iubiri necondiționate. Asta nu înseamnă să renunțăm să devenim mai buni, ci să ne înlocuim în suflete frica sau rușinea, cu dragostea.

10 reguli pentru a fi om