Ciuboțica-cucului: Simbol, legendă, superstiții și leac
O plantă din familia Primulaceae, purtând numele științific de Primula veris, ciuboțica-cucului ne întâmpină în fiecare primăvară, din martie și până în aprilie, cu florile sale de un galben intens, strălucitor. Descoperă în acest articol simbolurile, legendele sale, superstițiile asociate cu ea, și proprietățile sale din medicina populară.
Termenul "primula" este diminutivul feminin latin pentru "primus", însemnând "primul". Cuvântul "veris" este genitivul latinesc pentru "ver" ("primăvară").
În limbajul florilor, ciuboțica-cucului simbolizează drăgălășenia și grația cuceritoare. În Marea Britanie este numită și "cowslip" ori "cow dung" ("bălegarul vacii"), din cauza vechii credințe că apărea adeseori pe pajiștile unde pășteau vitele, deși acestea aveau o aversiune față de ea și refuzau să o mănânce.
În mitologia norvegiană, floarea de Primula veris era un simbol reprezentativ al lui Freyja, zeița frumuseții, dragostei, fertilității și aurului, și se credea că prin intermediul acestei flori se putea ajunge la palatul său plin de bogății. Unii sunt de părere că, odată cu răspândirea creștinismului, atributele lui Freyja au fost transferate Maicii Domnului, planta ajungând să fie supranumită "Cheile Doamnei noastre" ("Our Lady's Keys"). De altfel, în Țara Galilor poartă denumirea de "dagrau Mair", cu semnificația "lacrimile Mariei".
Din cauza asemănării florilor sale cu niște chei, joacă un rol principal într-o legendă foarte populară despre Sfântul Petru, paznicul porților raiului. Se spune că, într-o zi, acesta ar fi auzit că unii oameni se strecoară în paradis printr-o ușă secretă, fără a mai da socoteală pentru păcatele lor. S-a înfuriat atât de tare încât a scăpat din mâini cheile sale, care au căzut pe pământ și au dat naștere, pe dată, ca prin minune, florilor de ciuboțica-cucului.
Într-o altă interesantă legendă englezească Primula veris era extrem de prețuită de zane, și florile sale erau folosite de unii muritori pentru a descoperi comorile ascunse ale acestora. De aici, o altă de numire a sa, "Fairycup" ("cupa zânelor").
În tradițiile din Anglia, florile de ciuboțica-cucului sunt utilizate ca decorațiuni pentru nunți și pentru confecționarea ghirlandelor sărbătorii de Armindeni.
În superstiții, se zicea că trilurile, cântecele privighetorii se puteau auzi mai ales în locurile pline cu flori de ciuboțica-cucului. Tulpinile de Primula veris foarte scurte anunțau o vară secetoasă.
De asemeni, se credea că vremea nu se face cu adevărat caldă decât după uscarea florilor sale și că, în caz că acesteau ieșeau la iveală iarna, erau semn de moarte.
În folclor, anterele roșii din caliciul ciuboticii-cucului erau întrebuințate pentru menținerea și chiar regăsirea frumuseții și tinereții.
Legendele lăcramioarei
Această plantă a fost menționată de Pliniu cel Bătrân pentru calitățile vindecătoare ale florilor sale timpurii. Împreună cu alte specii din genul Primula, a fost pusă la loc de seamă în farmacia druizilor. În Evul Mediu, era la mare căutare de spițerii florentini.
În medicina populară, ceaiul făcut din floarea de ciuboțica-cucului era considerată a fi bun pentru insomnie, dureri de cap și tensiunea nervoasă, dureri de ochi, friguri, gâlci.
În zilele noastre, s-a constatat că este o plantă de leac cu înzestrări antitusive, expectorante, emoliente, fluidifiante, sudorifice, hemostatice, antispatice, depurative, vermifuge, analgezice, anestezice, sedative, cicatrizante, tonifiante, antiseptice.
Infuziile din florile de Primula veris sunt recomandate pentru buna funcționare a aparatului respirator, reumatism, răceală, pneumonie, bronșite, migrene, nevralgii, reglarea ritmului cardiac.
Decoctul din acestea are efecte, se spune, pentru întărirea inimii și eliminarea pietrelor din rinichi, gripă, bronșită, tratarea hemoragiilor externe.
Atenție: Nu apelați la tratamente cu ciuboțica-cucului fără a cere în prealabil sfatul medicului!
Floarea de liliac - Legendă și simbol
Termenul "primula" este diminutivul feminin latin pentru "primus", însemnând "primul". Cuvântul "veris" este genitivul latinesc pentru "ver" ("primăvară").
În limbajul florilor, ciuboțica-cucului simbolizează drăgălășenia și grația cuceritoare. În Marea Britanie este numită și "cowslip" ori "cow dung" ("bălegarul vacii"), din cauza vechii credințe că apărea adeseori pe pajiștile unde pășteau vitele, deși acestea aveau o aversiune față de ea și refuzau să o mănânce.
În mitologia norvegiană, floarea de Primula veris era un simbol reprezentativ al lui Freyja, zeița frumuseții, dragostei, fertilității și aurului, și se credea că prin intermediul acestei flori se putea ajunge la palatul său plin de bogății. Unii sunt de părere că, odată cu răspândirea creștinismului, atributele lui Freyja au fost transferate Maicii Domnului, planta ajungând să fie supranumită "Cheile Doamnei noastre" ("Our Lady's Keys"). De altfel, în Țara Galilor poartă denumirea de "dagrau Mair", cu semnificația "lacrimile Mariei".
Din cauza asemănării florilor sale cu niște chei, joacă un rol principal într-o legendă foarte populară despre Sfântul Petru, paznicul porților raiului. Se spune că, într-o zi, acesta ar fi auzit că unii oameni se strecoară în paradis printr-o ușă secretă, fără a mai da socoteală pentru păcatele lor. S-a înfuriat atât de tare încât a scăpat din mâini cheile sale, care au căzut pe pământ și au dat naștere, pe dată, ca prin minune, florilor de ciuboțica-cucului.
Într-o altă interesantă legendă englezească Primula veris era extrem de prețuită de zane, și florile sale erau folosite de unii muritori pentru a descoperi comorile ascunse ale acestora. De aici, o altă de numire a sa, "Fairycup" ("cupa zânelor").
În tradițiile din Anglia, florile de ciuboțica-cucului sunt utilizate ca decorațiuni pentru nunți și pentru confecționarea ghirlandelor sărbătorii de Armindeni.
În superstiții, se zicea că trilurile, cântecele privighetorii se puteau auzi mai ales în locurile pline cu flori de ciuboțica-cucului. Tulpinile de Primula veris foarte scurte anunțau o vară secetoasă.
De asemeni, se credea că vremea nu se face cu adevărat caldă decât după uscarea florilor sale și că, în caz că acesteau ieșeau la iveală iarna, erau semn de moarte.
În folclor, anterele roșii din caliciul ciuboticii-cucului erau întrebuințate pentru menținerea și chiar regăsirea frumuseții și tinereții.
Legendele lăcramioarei
Această plantă a fost menționată de Pliniu cel Bătrân pentru calitățile vindecătoare ale florilor sale timpurii. Împreună cu alte specii din genul Primula, a fost pusă la loc de seamă în farmacia druizilor. În Evul Mediu, era la mare căutare de spițerii florentini.
În medicina populară, ceaiul făcut din floarea de ciuboțica-cucului era considerată a fi bun pentru insomnie, dureri de cap și tensiunea nervoasă, dureri de ochi, friguri, gâlci.
În zilele noastre, s-a constatat că este o plantă de leac cu înzestrări antitusive, expectorante, emoliente, fluidifiante, sudorifice, hemostatice, antispatice, depurative, vermifuge, analgezice, anestezice, sedative, cicatrizante, tonifiante, antiseptice.
Infuziile din florile de Primula veris sunt recomandate pentru buna funcționare a aparatului respirator, reumatism, răceală, pneumonie, bronșite, migrene, nevralgii, reglarea ritmului cardiac.
Decoctul din acestea are efecte, se spune, pentru întărirea inimii și eliminarea pietrelor din rinichi, gripă, bronșită, tratarea hemoragiilor externe.
Atenție: Nu apelați la tratamente cu ciuboțica-cucului fără a cere în prealabil sfatul medicului!
Floarea de liliac - Legendă și simbol
Ciuboțica-cucului: Simbol, legendă, superstiții și leac
Reviewed by Diana Popescu
on
aprilie 12, 2020
Rating:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu