Necesitatea și lăcomia: Poveste cu tâlc de Sri Ramakrishna
Despre ceea ce se întâmplă în această poveste cu tâlc, numită și "parabola frizerului și a celor șapte ulcioare ale lăcomiei", Sri Ramakrishna Paramahamsa (1836–1886), mistic proeminent din India secolului al XIX-lea, le spunea discipolilor săi, "Aceasta este starea unor oameni în împărăția cerurilor. Cei care nu înțeleg diferența dintre adevărata cheltuială și adevăratul venit pierd tot ce au".
Necesitatea și lăcomia sau Parabola frizerului și a celor șapte ulcioare ale lăcomiei
Un frizer, care trecea odată pe lângă un copac bântuit, a auzit o voce misterioasă, "Vrei să ai șapte ulcioare pline cu aur?"
Omul s-a uitat în privit său, dar nu a putut zări pe nimeni. Oferta de a primi atâta bogăție i-a stârnit, însă, lăcomia, așa că a strigat din toate puterile, "Da, vreau să am cele șapte ulcioare cu aur!"
Răspunsul glasului a venit de îndată, "Mergi acasă. Ți le-am dus deja în locuința ta."
Frizerul a alergat cu sârg, fără oprire, până la casa lui pentru a verifica adevărul acestor spuse. Când i-a pășit pragul, ulcioarele erau chiar în fața sa. S-a uitat în ele și a descoperit că toate erau pline cu aur cu excepția unuia, care era umplut numai pe jumătate.
În mintea sa s-a iscat dorința fierbinte de a-l umple și pe cel de-al șaptelea, simțind că, dacă nu ar face asta, fericirea lui nu ar fi întreagă.
Frizerul și-a preschimbat în monede de aur toate bijuteriile și le-a pus în ulcior, însă ciudatul vas a rămas la fel de gol ca și mai înainte.
Apoi, i-a cerut regelui să-i mărească salariul, zicându-i că venitul lui nu îi era îndeajuns pentru a se întreține. Era un favorit al regelui, așa că acesta i-a dublat curând plata.
A transformat toți acești bani în aur pe care l-a așezat în ulcior, dar lacomul recipient nu a dat nici un semn că s-ar umple.
În cele din urmă, a început să cerșească din ușă în ușă, iar salariul său și tot ce a primit de pomană s-au dus prin gura nesătula a straniului ulcior.
S-au scurs astfel luni întregi, iar traiul frizerului nenorocit a devenit mai rău cu fiecare zi. Observând în ce hal ajunsese, la un moment dat, regele i-a spus, "Când te plăteam pe jumătate față de acum, erai fericit, vesel și satisfăcut. Dar, de când ți-am mărit salariul, te văd morocănos, ros de griji și întristat. Ce se petrece cu tine? Nu cumva ai primit cele șapte ulcioare?"
Frizerul a fost luat prin surprindere de această întrebare și a replicat, "Maiestatea ta, cine te-a informat despre asta?"
Regele i-a zis, "Nu știi că acestea sunt semnele unei persoane căreia Yaksha, duhul copacului bântuit, i-a încredințat cele șapte ulcioare? A vrut să mi le ofere și mie, însă l-am întrebat dacă aurul sau poate să fie cheltuit sau poate fi doar ținut la păstrare. Nci nu am apucat să-i spun asta și Yaksha a luat-o la goană fără să-mi dea vreun răspuns. Nu știai că nimeni nu poate cheltui acei bani? Nu fac decât să stârnească dorința de a aduna și mai mulți. Du-te de îndată și dă-i înapoi."
Cuvintelui înțeleptului rege l-au determinat pe frizer să-și recapete luciditatea. S-a întors la copacul bântuit și a spus, "Ia-ți îndărăt aurul, Yaksha!"
Yaksha i-a replicat, "Bine". Când frizerul a revenit acasă, a văzut că cele șapte ulcioare dispăruseră la fel de misterios precum apăruseră, luându-i și toate economiile lui de o viață.
Sri Ramakrishna Paramahamsa a declarat odată, "Apa de ploaie nu rămâne niciodată pe pământul înalt, ci curge spre cel mai jos nivel al său. La fel, binecuvântarea lui Dumnezeu rămâne în inimile celor mai umili, însă se scurge din inimile celor înfumurați, orgolioși."
Sri Ramakrishna: 4 poveşti cu tâlc
Necesitatea și lăcomia sau Parabola frizerului și a celor șapte ulcioare ale lăcomiei
Un frizer, care trecea odată pe lângă un copac bântuit, a auzit o voce misterioasă, "Vrei să ai șapte ulcioare pline cu aur?"
Omul s-a uitat în privit său, dar nu a putut zări pe nimeni. Oferta de a primi atâta bogăție i-a stârnit, însă, lăcomia, așa că a strigat din toate puterile, "Da, vreau să am cele șapte ulcioare cu aur!"
Răspunsul glasului a venit de îndată, "Mergi acasă. Ți le-am dus deja în locuința ta."
Frizerul a alergat cu sârg, fără oprire, până la casa lui pentru a verifica adevărul acestor spuse. Când i-a pășit pragul, ulcioarele erau chiar în fața sa. S-a uitat în ele și a descoperit că toate erau pline cu aur cu excepția unuia, care era umplut numai pe jumătate.
În mintea sa s-a iscat dorința fierbinte de a-l umple și pe cel de-al șaptelea, simțind că, dacă nu ar face asta, fericirea lui nu ar fi întreagă.
Frizerul și-a preschimbat în monede de aur toate bijuteriile și le-a pus în ulcior, însă ciudatul vas a rămas la fel de gol ca și mai înainte.
Apoi, i-a cerut regelui să-i mărească salariul, zicându-i că venitul lui nu îi era îndeajuns pentru a se întreține. Era un favorit al regelui, așa că acesta i-a dublat curând plata.
A transformat toți acești bani în aur pe care l-a așezat în ulcior, dar lacomul recipient nu a dat nici un semn că s-ar umple.
În cele din urmă, a început să cerșească din ușă în ușă, iar salariul său și tot ce a primit de pomană s-au dus prin gura nesătula a straniului ulcior.
S-au scurs astfel luni întregi, iar traiul frizerului nenorocit a devenit mai rău cu fiecare zi. Observând în ce hal ajunsese, la un moment dat, regele i-a spus, "Când te plăteam pe jumătate față de acum, erai fericit, vesel și satisfăcut. Dar, de când ți-am mărit salariul, te văd morocănos, ros de griji și întristat. Ce se petrece cu tine? Nu cumva ai primit cele șapte ulcioare?"
Frizerul a fost luat prin surprindere de această întrebare și a replicat, "Maiestatea ta, cine te-a informat despre asta?"
Regele i-a zis, "Nu știi că acestea sunt semnele unei persoane căreia Yaksha, duhul copacului bântuit, i-a încredințat cele șapte ulcioare? A vrut să mi le ofere și mie, însă l-am întrebat dacă aurul sau poate să fie cheltuit sau poate fi doar ținut la păstrare. Nci nu am apucat să-i spun asta și Yaksha a luat-o la goană fără să-mi dea vreun răspuns. Nu știai că nimeni nu poate cheltui acei bani? Nu fac decât să stârnească dorința de a aduna și mai mulți. Du-te de îndată și dă-i înapoi."
Cuvintelui înțeleptului rege l-au determinat pe frizer să-și recapete luciditatea. S-a întors la copacul bântuit și a spus, "Ia-ți îndărăt aurul, Yaksha!"
Yaksha i-a replicat, "Bine". Când frizerul a revenit acasă, a văzut că cele șapte ulcioare dispăruseră la fel de misterios precum apăruseră, luându-i și toate economiile lui de o viață.
Sri Ramakrishna Paramahamsa a declarat odată, "Apa de ploaie nu rămâne niciodată pe pământul înalt, ci curge spre cel mai jos nivel al său. La fel, binecuvântarea lui Dumnezeu rămâne în inimile celor mai umili, însă se scurge din inimile celor înfumurați, orgolioși."
Sri Ramakrishna: 4 poveşti cu tâlc
Necesitatea și lăcomia: Poveste cu tâlc de Sri Ramakrishna
Reviewed by Diana Popescu
on
aprilie 26, 2020
Rating:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu