14 mai: Ziua "Dansează ca o găină"
Hai să ne distrăm pe 14 mai, să ieșim cumva din izolare, lăsându-ne în voia dansului găinii! Chiar dacă tinzi să nu mă crezi, îți confirm cu tărie că pe această dată este de bun augur să dansăm precum o găină, să ne cuibărim eventual ca ea, și, dacă, ne simțim în stare, și avem și niște copii prin preajmă, chiar să cotcodăcim!
Nu întâmplător, dansul găinii există în multe culturi, tradiții, cu ocazia unei nunți. Unii pretind că își are originea într-un cântec de dănțuit nupțial, numit "Der Ententanz" ("dansul raței"), compus prin anii 1950 de acordeonistul elevețian Werner Thomas , din Davos.
Ce nu știu americanii și o grămadă de europeni este că în România s-a perpetuat din vechime la nunți un așa-zis joc al găinii, în care bucătăreasa își face apariția înaintea nașilor, propunându-le să o cumpere, urmând un dans însoțit, intr-o variantă a sa de următoarele cuvinte:
"Zi ţigan cu cetera
Să mă duc cu găina.
Cu găina am pornit
Iar pe cale cum am vinit
Unu-n cale mi-o ieşit
Şi da să mă păcălească
Găina s-o-nceluiască.
Până găina am fript
Doamne mult am pătimit.
Nici unsoare n-am avut
Că am luat împrumut.
C-aşa-i lumea de năcaz
Pun unsoarea pe obraz.
Că şi io mi-am pus pă frunte
Nănaşu să mă sărute.
Naşa nu s-a supăra
Că ea ştie ce-i gluma.
Nănaşule, dragul meu,
Găina să mi-o plăteşți.
Şi să nu mă-nceluieşți
Că asta-i o găină grasă
Chiar de la mine de-acasă.
Că o vară o stat la soare
Şi-o băut apă din mare.
Apă din mare-o băut
Şi-aşa grasă s-o făcut.
Şi s-o făcut grasă tare
De nu stă nici în picioare.
Până la naşi de am ajuns
Doamne mult am petrecut.
Şi atât am avut noroc
Că n-am plătit nicila transport.
Găina mi-i contractată
Şi n-are plată fixată.
De n-oi primi aicea
Eu o-i duce-o la Turda
500 oi lua pă ea.
Da şi dumneata ştii bine
Nu ți-i face de ruşine.
Şi găina mi-i plăti
După cum nici n-oi gândi.
Şi mi-i plăti găina
După cât oi merita.
Dumneata-n oraş trăieşți
Şi ştii să le preţuieşti.
Găina mi-e grasă tare
Şi merită un preţ mare.
Şi ţi-oi zice poftă bună
Dar cu mine împreună."
13 mai: Ziua săriturii broaștei
Nu întâmplător, dansul găinii există în multe culturi, tradiții, cu ocazia unei nunți. Unii pretind că își are originea într-un cântec de dănțuit nupțial, numit "Der Ententanz" ("dansul raței"), compus prin anii 1950 de acordeonistul elevețian Werner Thomas , din Davos.
Ce nu știu americanii și o grămadă de europeni este că în România s-a perpetuat din vechime la nunți un așa-zis joc al găinii, în care bucătăreasa își face apariția înaintea nașilor, propunându-le să o cumpere, urmând un dans însoțit, intr-o variantă a sa de următoarele cuvinte:
"Zi ţigan cu cetera
Să mă duc cu găina.
Cu găina am pornit
Iar pe cale cum am vinit
Unu-n cale mi-o ieşit
Şi da să mă păcălească
Găina s-o-nceluiască.
Până găina am fript
Doamne mult am pătimit.
Nici unsoare n-am avut
Că am luat împrumut.
C-aşa-i lumea de năcaz
Pun unsoarea pe obraz.
Că şi io mi-am pus pă frunte
Nănaşu să mă sărute.
Naşa nu s-a supăra
Că ea ştie ce-i gluma.
Nănaşule, dragul meu,
Găina să mi-o plăteşți.
Şi să nu mă-nceluieşți
Că asta-i o găină grasă
Chiar de la mine de-acasă.
Că o vară o stat la soare
Şi-o băut apă din mare.
Apă din mare-o băut
Şi-aşa grasă s-o făcut.
Şi s-o făcut grasă tare
De nu stă nici în picioare.
Până la naşi de am ajuns
Doamne mult am petrecut.
Şi atât am avut noroc
Că n-am plătit nicila transport.
Găina mi-i contractată
Şi n-are plată fixată.
De n-oi primi aicea
Eu o-i duce-o la Turda
500 oi lua pă ea.
Da şi dumneata ştii bine
Nu ți-i face de ruşine.
Şi găina mi-i plăti
După cum nici n-oi gândi.
Şi mi-i plăti găina
După cât oi merita.
Dumneata-n oraş trăieşți
Şi ştii să le preţuieşti.
Găina mi-e grasă tare
Şi merită un preţ mare.
Şi ţi-oi zice poftă bună
Dar cu mine împreună."
13 mai: Ziua săriturii broaștei
14 mai: Ziua "Dansează ca o găină"
Reviewed by Diana Popescu
on
mai 13, 2020
Rating:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu