29 mai: Ziua biscuiților
Ziua de 29 mai este rezervată sărbătoririi umililor pentru unii, extraordinarilor pentru alții, biscuiți! Se spune că acest eveniment este legat de regele Charles / Carol I al Angliei (19 noiembrie 1600 - 30 ianuarie 1649). În vremea domniei sale , când ceaiul se importa masiv în Anglia, și cetățenii acestei țări deveniseră aproape dependenți de această băutură, care era musai să fie însoțită și de biscuiți, ar fi interzis, la un moment dat, ceainăriile. S-a confruntat însă cu o revoltă atât de mare a englezilor încât nu a durat prea mult timp până să și-o revoce. Oricum, nu a sfârșit prin a fi decapitat din această pricină!
Mulți dintre voi, cititori fideli ai blogului meu, ați putea fi surprinși că biscuiții nu sunt o invenție modernă! Ei au apărut în lumea antică! Negustorii și militarii din imperiul egiptean, cel grecesc și și cel roman petreceau o grămadă de timp pe mari, călătorind pe corăbii spre ținuturi îndepărtate.
De-a lungul voiajelor lor, hrana proaspătă ieșea din discuție, nu avea cum să fie asigurată, păstrată, așa că au recurs la una uscată, deshidratată, inclusiv la înaintașii biscuiților de astăzi!
Biscuiții au jucat un rol important și în istoria timpurie a medicinii. Mulți doctori, vraci de altădată erau convinși că problemele din trup își aveau originea în stomac. Ei au ajuns, la un moment dat (în mod contrar medicilor de azi), să vadă biscuiții drept un remediu la tot felul de boli, inclusiv cele digestive!
În vechime, biscuiții erau preparați din cereale integrale și fără zahăr. Și-au menținut popularitatea și în Evul Mediu. În secolul al XVI-lea, în Marina regală britanică, se furnizau zilnic navigatorilor câte 1 pound (circa jumătate de kilogram) de biscuiți și un galon (aproape 4 litri) de bere astfel încât să fie vajnici în lupta cu armada spaniolă!
Concepția modernă a biscuiților ca delicatese dulci nu s-a născut decât în secolul al VII-lea. În acea vreme, persanii au început să facă niște experimente cu ei! În loc să-i pregătească numai o pastă din făină cu apă, s-au gândit să incorporeze în aceasta ouă, unt, miere și alune. Probabil au realizat primele prăjiturele din lume!
Biscuiții au ajus în Europa la sfârșitul secolului al X-lea. Conform legendei, un călugăr armean care călătorise prin Asia Centrală ar fi adus în Franța o rețetă a acestora, pe care o învățase în Caucaz.
Cu toate astea, biscuiții, așa cum ii știm în prezent nu erau accesibili oricui, deoarece zahărul era încă o raritate.
Abia în secolul al XVIII-lea, când producția de zahăr a prins aripi, biscuiții au devenit la indemâna tuturor claselor sociale!
În această zi putem avea o scuză pentru a ne înfrupta cu câți biscuiți dorim ori ne putem ocupa, în propria bucătărie, să ne facem unii cât mai originali și mai gustoși!
Eu am avut recent o revelație cu unii din comerț (nu spun numele firmei!), cu semințe și bace (seeds and berries)!
28 mai: Ziua organizației Amnesty International
Istoria zilei biscuiților de pe 29 mai
Mulți dintre voi, cititori fideli ai blogului meu, ați putea fi surprinși că biscuiții nu sunt o invenție modernă! Ei au apărut în lumea antică! Negustorii și militarii din imperiul egiptean, cel grecesc și și cel roman petreceau o grămadă de timp pe mari, călătorind pe corăbii spre ținuturi îndepărtate.
De-a lungul voiajelor lor, hrana proaspătă ieșea din discuție, nu avea cum să fie asigurată, păstrată, așa că au recurs la una uscată, deshidratată, inclusiv la înaintașii biscuiților de astăzi!
Biscuiții au jucat un rol important și în istoria timpurie a medicinii. Mulți doctori, vraci de altădată erau convinși că problemele din trup își aveau originea în stomac. Ei au ajuns, la un moment dat (în mod contrar medicilor de azi), să vadă biscuiții drept un remediu la tot felul de boli, inclusiv cele digestive!
În vechime, biscuiții erau preparați din cereale integrale și fără zahăr. Și-au menținut popularitatea și în Evul Mediu. În secolul al XVI-lea, în Marina regală britanică, se furnizau zilnic navigatorilor câte 1 pound (circa jumătate de kilogram) de biscuiți și un galon (aproape 4 litri) de bere astfel încât să fie vajnici în lupta cu armada spaniolă!
Concepția modernă a biscuiților ca delicatese dulci nu s-a născut decât în secolul al VII-lea. În acea vreme, persanii au început să facă niște experimente cu ei! În loc să-i pregătească numai o pastă din făină cu apă, s-au gândit să incorporeze în aceasta ouă, unt, miere și alune. Probabil au realizat primele prăjiturele din lume!
Biscuiții au ajus în Europa la sfârșitul secolului al X-lea. Conform legendei, un călugăr armean care călătorise prin Asia Centrală ar fi adus în Franța o rețetă a acestora, pe care o învățase în Caucaz.
Cu toate astea, biscuiții, așa cum ii știm în prezent nu erau accesibili oricui, deoarece zahărul era încă o raritate.
Abia în secolul al XVIII-lea, când producția de zahăr a prins aripi, biscuiții au devenit la indemâna tuturor claselor sociale!
Cum celebrăm 29 mai, ziua biscuiților
În această zi putem avea o scuză pentru a ne înfrupta cu câți biscuiți dorim ori ne putem ocupa, în propria bucătărie, să ne facem unii cât mai originali și mai gustoși!
Eu am avut recent o revelație cu unii din comerț (nu spun numele firmei!), cu semințe și bace (seeds and berries)!
28 mai: Ziua organizației Amnesty International
29 mai: Ziua biscuiților
Reviewed by Diana Popescu
on
mai 28, 2020
Rating:
Reviewed by Diana Popescu
on
mai 28, 2020
Rating:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu