Caprifoiul sau floarea Mâna Maicii Domnului: Simbol, legendă și superstiții

Apărută în luna mai, floarea caprifoiului sau Mâna Maicii Domnului, cu denumirea științifică Lonicera caprifolium, dată de botanistul renascentist Adam Lonicer (din familia Caprifoliaceae), poreclită la români și palma Sfintei Mării, palma Maicii Domnului ori palma pământului, numită de alții coronița de lemn italiană, caprifoiul perfoliat, frunza de caprifoi a caprei, caprifoiul italian, este asociată cu un mare număr de simboluri, legende și superstiții ale lumii.

Într-o legendă creștină, se spune că în vreme ce Maica Domnului, purtându-l în brațe pe pruncul Iisus,  încerca să se ascundă de prigonitorii ostași ai lui Irod, ar fi găsit adăpost sub un caprifoi. În semn de mulțumire, Maica Domnului l-ar fi binecuvântat, dăruindu-i numeroase puteri vindecătoare pentru oameni.

Într-o altă legendă, din Grecia antică, iubiții Chloe și Daphnis puteau fi împreună numai când înflorea caprifoiul. Daphins i-a cerut lui Eros, zeul dragostei, să facă ceva pentru ca perioada de înflorire a acestei plante să fie cât mai lungă. Din această cauză, se spunea că floarea Mâna Maicii Domnului persistă atât timp cât vremea este caldă.

În tradiția unor indieni din America, din tribul Oneida, o fată pe nume Aliquispo s-ar fi sacrificat pentru a-și ajuta semenii să își înfrângă dușmanii lor cei mai vajnici, cei din tribul Mingo. Ca să o răsplătească și să îi onoreze amintirea, Marele Spirit i-ar fi preschimbat părul și trupul într-un vrej de caprifoi. 

Este o plantă agățătoare, cu flori albe inițial, ce își schimbă după câteva zile culorile în galben-roșcat sau roșu și emană un parfum dulceag, puternic, aproape îmbătător.

Se spune că este un simbol semnificând "Uniți prin dragoste","Te iubesc", "Devoțiunea", "Fidelitatea", "Culoarea destinului meu".

Printre druizi întruchipa una din literele alfabetului Ogham, și reprezenta sârguința de a rămâne pe adevăratul drum al vieții tale, dar și dulceața, deliciile existenței.

Unii cred că atrage norocul și banii când o ai în grădina, îmbunătățește abilitatea percepției extrasenzoriale, parapshologice, și are o funcție protectoare specială!

Scoțienii aveau credința că floarea Mâna Maicii Domnului le apără casele de spirite rele, atrag bunăstarea când sunt aduse în locuințe. Tot ei puneau ghirlande din florile caprifoiului la gâtul vitelor și deasupra grajdurilor lor pentru a le proteja de vrăji, descântece malefice.

În unele regiuni ale Germaniei, era numită "albranke", cu semnificația de "capcana vrăjitoarelor".

În epoca victoriană, curtezanii dăruiau iubitelor flori de caprifoi ca semn al autenticității dragostei lor. De altfel, în limba franceză poartă numele de "chèvrefeuille", de la "cherfeu", adică "flacăra iubirii", tocmai pentru că era oferită de bărbații cuprinși de un amor arzător persoanelor lor iubite.

În medicina tradițională japoneză și chinezească, floarea Mâna Maicii Domnului era utilizată pentru tratarea unei largi game de boli incluzând infecții respiratorii, afecțiuni inflamatorii ale pielii, laringite, febră, gripă, tumori și dizenterie.

În medicina occidentală, această plantă a fost confirmată a avea proprietăți antibacterieni și antivirale, și de scădere a nivelului colesterolului.

Gălbenelele: Simbol, legendă, superstiții și proprietăți medicinale