Cei doi frați: Poveste cu tâlc

Potrivit acestei povești cu tâlc, în fiecare zi putem alege să ne izolăm sau să ne deschidem către oameni, să ne îndepărtăm dar și să ne apropiem de oamenii dragi.  Totul depinde numai de noi!

Odată, doi frați care trăiau în ferme alăturate au intrat într-un conflict. Era prima lor ceartă serioasă în decursul celor 40 de ani de când se învecinau. Până atunci, se ajutaseră reciproc fără vreo ezitare cu unelte agricole, grâne și chiar cu muncă.

Totul a început început cu o neînțelegere minoră, escaladată zi de zi într-o dușmănie crâncenă, ajungându-se la cuvinte grele, jignitoare, urmate de câteva săptămâni de muțenie, ignorare a unuia de către celălalt.

Într-o dimineață, cel mai mare din ei a auzit ciocănindu-se în ușa de la intrarea în casă. A deschis-o și a descoperit în prag un om cu o trusă de tâmplar. "Caut ceva de lucru pentru câteva zile", i-a spus acesta. "Poate ai nevoie de mici reparații ici-colo. Am cu ce să te ajut?" 

"Da," i-a răspuns fratele mai vârstnic. "Am ceva treabă pentru tine. Uită-te dincolo de acel șanț adânc la fermă ceva mai departe de el. Acolo e vecinul meu. De fapt, este fratele meu mai mic. Săptămâna trecută era o pajiște între noi, iar el și-a luat excavatorul și a săpat această groapă. Ei bine, o fi făcut-o ca să mă sfideze, însă eu îi voi răspunde cu ceva și mai dur. Vezi stiva aia de cherestea zvântandu-se lângă hambar? Vreau să-mi faci un gard, unul înalt de doi metri și jumătate, astfel încât să nu-i mai văd deloc ferma. Asta va fi ca un duș rece pentru el!"

Tâmplarul a zis, "Cred că înțeleg situația. Dă-mi niște cuie și alte câteva lucruri și voi fi în stare să-ți fac o treabă care-ți va place." Fratele mai mare s-a dus în oraș și a cumpărat cele trebuitoare, astfel încât meseriașul să se apuce degrabă de lucru.

A doua zi, tâmplarul a muncit din greu, a măsurat, a tăiat lemn și a bătut cuie. Înspre seară și-a terminat lucrarea. La văzul acesteia, fermierul a rămas cu gura căscată! În fața lui nu era un gard, ci un pod, întinzându-se deasupra șanțului de la un capăt la altul! O treabă excelență până în cel mai mărunt detaliu.

Chiar atunci, a zărit că fratele său se îndrepta spre pod, cu mâna întinsă. Acesta i-a strigat, "Ești cu adevărat un om destoinic! Ai construit podul ăsta în pofida a tot ce ți-am spus și ți-am făcut!" Cei doi frați s-au întâlnit la mijlocul podului și s-au îmbrățișat.

S-au întors apoi spre tâmplarul care își pusese deja trusa de scule pe un umăr, exclamând într-un glas, "Stai! Așteaptă! Mai avem o mulțime de lucrări pentru tine."

"Mi-ar place să mai stau," le-a răspuns tâmplarul, "dar mai am multe alte poduri de făurit."

Podul bunătății Feng Shui | O poveste cu tâlc