Un fir din mustața tigrului: Poveste cu tâlc

Această poveste cu tâlc, inspirată de o fabulă coreeană, ne învață despre valoarea curajului, răbdării și perseverenței în interacțiunea cu oamenii îndrăgiți, în abordarea unor sarcini aparent imposibile.

Odată, o tânără femeie pe nume Yun Ok a ajuns la capătul răbdării. Soțul ei îi fusesese mereu un suflet pereche, iubitor, tandru, până să plece la război. La întoarcerea acasă, era însă mai tot timpul mânios, pus pe ceartă, imprevizibil în comportament. Lui Yun Ok îi era aproape frică să mai trăiască împreună cu el. Numai în răstimpuri foarte scurte putea să mai întrezărească o umbră a bărbatului pe care obișnuise să-l cunoască și să-l îndrăgească.

Când o boală îi lovea pe oamenii din satul ei, aceștia se grăbeau adeseori să afle o vindecare la un pustnic ce locuia în creierii munților. De obicei, Yun Ok era încrezătoare că se poate însănătoși de una singură, că-și putea rezolva ea însăși problemele. De această dată, era, însă, ceva cu totul diferit. Era disperată!

Pe când se apropia de coliba pustincului, ea a zărit că ușa acesteia era deschisă. A intrat, iar bătrânul călugăr i-a spus, cu spatele la ea, "Te aud. Care este necazul tău?"

Femeia i-a explicat situația dificilă prin care trecea. Întors, în continuare, cu spatele la ea, sihastrul a remarcat, "Ah, da, de multe ori ostașii revin de la război în halul ăsta. Ce aștepți de la mine să fac în această privință?"

"Fă-mi o poțiune!", a strigat tânăra femeie, "sau o amuletă, orice este necesar ca bărbatul meu să fie iarăși cum era odinioară!"   

Călugărul a privit-o în față, "Femeie, ce dorești de la mine nu intră în aceeași categorie ca un os rupt sau o infecție a urechii."

"Știu asta", i-a răspuns Yun Ok.

"Bine, îmi va lua trei zile să mă gândesc la problema ta. Vino la mine după scurgerea lor."

Cele trei zile au trecut tare greu pentru femeie și, la finalul lor, a sosit din nou la coliba pustnicului. Acesta a întâmpinat-o cu un surâs, zicându-i, "Am vești bune pentru tine. Există o poțiune care-l poate determina pe soțul tău să fie ca mai înainte. Dar, pentru a o prepara, am nevoie de un fir de păr din mustața unui tigru în viață!"

"Ce?", a exclamat ea. "Un astfel de lucru este imposibil!"

"Nu pot face nimic fără asta!" i-a replicat cu tărie sihastrul. Apoi, i-a întors spatele. "Nu mai am nimic de spus. După cum vezi, sunt foarte ocupat."

În acea noapte, Yun Ok s-a zvârcolit, s-a tot răsucit în pat de-o parte și de alta. Cum putea obține un fir de păr din mustața unui tigru în viață?

A doua zi, în zori, a ieșit din casă cu un bol cu orez amestecat cu sos de carne. S-a dus până la o peșteră de pe panta unui munte, unde știa că-și duce traiul un tigru. Și-a strâns ușor limba între dinți pe când se furișa în grotă, cu inima bătându-i cu putere, și a pus cu grijă pe iarbă bolul. Apoi, străduindu-se să facă cât mai puțin zgomot, a plecat de acolo.

În ziua următoare, înainte de răsăritul soarelui, a purtat până la peșteră un alt bol cu orez îmbibat cu sos de carne. S-a apropiat de același loc, a zărit bolul anterior gol, l-a înlocuit cu cel plin, cu mâncare proaspătă, și a ieșit din peșteră cu precauție, atentă să nu calce peste ramuri și frunze uscate, să nu facă nimic din ce ar fi putut provoca tigrul să iasă la iveală.

A procedat astfel zi de zi, în decursul câtorva luni. Nu a dat cu ochii de tigru ("Slavă Domnului pentru asta", se gândea ea), deși îi observase urmele labelor pe pământ și, potrivit lor, nu era deloc un animal mic. Într-o zi, pe când se apropia, a zărit capul tigrului ieșit în afară din intrarea în peșteră. Cu privirea îndreptată în jos, a pășit către același loc ca de obicei, încercând să nu iște vreun sunet, și a așezat acolo bolul cu mâncare.

După câteva săptămâni, a băgat de seamă că tigrul ieșea din grotă ori de câte ori îi auzea pașii, cu toate că rămânea la distanță de ea. Știa că, în cele din urmă, va trebui să fie mai aproape de el pentru a-și smulge un fir din mustăți!

A trecut, astfel, o lună, iar tigrul a început să o aștepte lângă bolul gol, pe când îi ajungea la urechi că sosea. În timp ce lua bolul vechi și îl schimbă cu cel nou, simțea mirosul animalului și, în mod sigur, el i-l adulmeca pe al ei.

"De fapt," a reflectat Yun Ok, observându-i privirea felină, "este mai degrabă un animal prietenos când reușești să-l cunoști mai bine". Data următoare când l-a vizitat, a remarcat la tigru o dungă frumoasă ce se întindea de la o sprânceană la alta.

În mai puțîn de o săptămâna, tigrul i-a îngăduit să-i mângâie ușor capul, a tors și și-a întins corpul la fel ca o pisică.

Și-a dat seama că venise vremea! În a doua dimineață, foarte hotărâtă, a adus cu ea un mic cuțit. După ce i-a dat bolul cu hrană și animalul a lăsat-o să-i scarpine capul, a spus, cu o voce scăzută, "Ah, tigrul meu, pot să-ți iau doar un fir dintr-o mustață?" În timp ce alinta tigrul cu o mână, cu cealaltă a apucat un fir din mustața lui de la rădăcină și, apoi, cu o mișcare rapidă, i l-a tăiat. A rămas pe loc, mulțumindu-i în șoaptă animalului și, după aceea, a plecat fără să mai revină acolo vreodată.

Splendoarea vieții | Parabolă Zen despre o căpșună!

Următoarea dimineață părea să dureze la nesfârșit. Cel puțin, soțul ei plecase la câmpul de orez. A alergat cu sufletul la gură la coliba pustnicului, strângând într-o mână prețiosul fir de par. Dând năvală înăuntru, i-a strigat călugărului, "Iată! Îl am. Am firul din mustața tigrului!"

"Zău așa?" i-a replicat acesta. "De la un tigru viu?"

"Da", i-a spus femeia.

"Spune-mi", a rostit interesat sihastrul, "cum ai făcut asta?"

Yun Ok i-a povestit cum, într-o perioadă de șase luni, a câștigat încrederea tigrului și, până la urmă, acesta a lăsat-o să-i taie un fir din mustață. Plină de mândrie, i l-a înmânat.

Pustnicul l-a examinat, satisfăcut că provenea într-adevăr de la un tigru în viață, și apoi l-a aruncat în foc, unde a sfârâit și a ars într-o clipă.

"Yun Ok", i-a glăsuit cu blândețe călugărul, nu mai ai nevoie de acest fir de păr. Spune-mi, un om poate fi mai înspăimântător decât un tigru? Dacă o fiară sălbatică periculoasă îți este treptat recunoscătoare pentru răbdarea ta și grija ta tot mai mare, crezi că un om ar fi mai puțin înclinat să facă asta?"

Yun Ok a rămas mută de uimire. După aceea, s-a îndreptat spre casă, aducându-și în minte, pe rând, imaginea tigrului și cea a bărbatului ei. Știa ce are de făcut!

Încurajarea: Poveste cu tâlc