Măgarul: Simbol, legendă și superstiții

Luat adeseori în derâdere pe nedrept, folosit pentru a eticheta oamenii nesimțiți, obraznici, ignoranți sau proști, măgarul poartă de fapt un șir de simboluri pozitive, și este înconjurat de o aura de bunăvoință, ba chiar divinitate, în legende și superstiții. 

Istoricii cred că măgarii au fost domesticiți de nubieni cu circa 4.500 de ani în urmă, devenind pentru ei niște animale indispensabile în comunitățile agricole și pastorale. Puteau călători cu ușurință pe distanțe mari și chiar doi dintre primii faraoni egipteni i-au prețuit îndeajuns de mult pentru a le rezerva înmormântări onorabile. Nu este, așadar, o surpriză că semnificația simbolică a măgarului este legată de dezvoltarea civilizației, călătorii, comerț.

În al doilea mileniu î.Hr., măgarul și-a croit drum către Europa. În Grecia era ocrotit de nimeni altcineva decât Dionysus, zeul vinului. De aici, a fost adus în Spania, Franța și Italia. Romanii au continuat să-l răspândească în alte regiuni europene.

Simbolismul măgarului

Chiar dacă în numeroase regiunii ale lumii măgarul este vestit pentru încăpățânarea sa, aceasta reprezintă, de fapt, o calitate. El nu se mișcă atunci când percepe orice fel de pericol. Știe, pare-se, bine ce poate face, și ce nu. Putem învăța din simțul său intuitiv cum să ne ținem departe de necazuri, să ne asumăm prudență.

Urechile măgarului se aseamănă cu niște pâlnii și, de aceea, poate auzi sunete de la o distanță destul de mare. Ar putea, așadar, să ne îndrume să ne ascuțim atenția, clarviziunea și să ne menținem simțurile în alertă pentru a anticipa ce ne așteaptă în fiecare clipă.

Măgarul ca spirit animal poate fi benefic în viața noastră atunci când ne luăm prea multe responsabilități. El este dornic, prin natură sa, să ne ajute, dar când spinarea lui este prea împovărată, poate ceda din punct de vedere fizic. În plan uman, acest lucru se transpune într-o vătămare emoțională și spirituală. A înțelege când să spui "nu" este o artă care ne onorează sinele sufletesc.

Pe de altă parte, măgarul ne poate provoca să fii mult mai responsabili față de noi, alții și o anumită situație. Când încercăm să ne eschivăm, exemplul său ne inspiră să nu ne dăm bătuți, să ne avântam înainte.   

În ciuda unor prejudecăți, măgarul este isteț. Îi place să învețe și ne poate călăuzi către determinare, focalizare și încredere în sine în extinderea cunoașterii noastre.

Din cauza asocierii sale cu Dionysus, ne poate sugera nevoia de a intra mai mult în contact cu latura noastră senzuală.

Spiritul animal al măgarului ne poate determina să ne întrebăm dacă nu dăm prea mare credit opiniilor altora, neglijându-le astfel pe ale noastre, dacă nu cumva îi lăsăm pe alții să ia decizii pentru noi, în loc să ne ghidăm după propriile noastre valori.

El ne încurajează să fim noi inșine, să refuzăm să intrăm în acțiune atunci când știm că poate fi riscantă, să nu ne lăsăm împovărați peste măsură de cei din jurul nostru.

În concluzie, măgarul este un simbol al muncii grele, tăriei de caracter, dedicării, responsabilității,inteligenței, credinței, afirmării sinelui, agățării de valorile și interesele noastre.

În heraldica scoțiană, măgarul simbolizează modestia și răbdarea.

Legende despre măgar

Potrivit unei legende creștine, măgarul care l-a purtat pe Iisus în Ierusalim în duminica Floriilor, l-a urmat și pe drumul patimilor Sale. Înspăimântat la vederea crucii, animalul s-a întors, dar nu a putut pleca de acolo. Se spune că umbra crucii a pogorât peste spatele lui. De atunci, măgarii poartă pe trup această cruce, ca un semn al dragostei și devotamentului lor față de Mântuitor.

Porcul în simboluri, superstiții și tradiții românești

Într-o altă legendă, un țăran sărman din apropierea Ierusalimului avea un măgar prea mic pentru a face orice muncă, așa că a plănuit să-l omoare. Copiii lui l-au rugat să-i cruțe viața, cerându-i, în schimb, să-l lege de un copac pe drumul spre Ierusalim, astfel încât să aibă șansa să fie luat de cineva. Țăranul i-a ascultat și, pe acel drum, s-a întâlnit cu doi oameni care aveau nevoie de un măgar, așa că l-a dăruit lor mulțumit, fără să le ceară vreo ceva în schimb. Se zice că unul din cei doi era chiar Iisus, care a încălecat pe măgărușul ce a căpătat apoi pe spate semnul crucii.

În China de nord măgarul este o reprezentare a pustnicului ascetic determinat și de neclintit în credința
sa. Legendele povestesc că nemuritorul daoist Zhang Guo Lou călărea pe un măgar de hârtie (așa că putea cu ușurință să-l împătureasca și să-l pună în sacul său de călătorie).

Superstiții despre măgar

Este cu noroc să vezi un măgar, chiar și unul mort. Odinioară, măgării morți erau foarte rari la vedere, și se credea că atunci când mai aveau puțin de trăit se ascundeau cu mare grijă. De aceea era auspicios să dai cu ochii peste ei.

Când o femeie gravidă zărește un măgar, copiii ei vor crește înțelepți și bine educați.

Un măgar care nu se oprește să ragă și să-și miște urechile este un semn că va ploua.

Un copil stând pe spatele unui măgar care se rotește de nouă ori se va vindeca de tuse măgărească.

Firele de păr ale măgarului sunt bune pentru convulsii și dureri de dinți.

Copita dreaptă din față a unui măgar protejează împotriva epilepsiei.

Trecerea unui bolnav pe sub burta unui măgar înainte și înapoi îl vindecă de friguri și tuse măgărească.

Călăritul pe un măgar era recomandat pentru prevenirea durerilor de măsele, mușcăturilor de șarpe și pojarului.

Prin părul unui bolnav dat să fie înghițit de un măgar, boala se transfera de la acel om la animal.

Un măgar negru lăsat liber pe câmp împreună cu iepele le împiedica pe acestea să avorteze.

Superstiții românești despre măgar

În Moldova exista credința că dracul nu poate să facă nici un rău unui om, chiar aflat într-un loc primejdios, dacă avea alături un măgar.

De altfel, românii aveau crezul că măgarul era un animal blagoslovit, iubit și plăcut de Dumnezeu și, tocmai de aceea, diavolul nu se putea transforma într-un astfel de animal.

Maramureșenii erau încredințați că măgarul nu poate fi omorât de fiare sălbatice și nu poate să-și dea viața în gospodăria omului, plecând prin coclauri atunci când simțea că i se apropie sfârșitul. Din acest motiv, se zicea că nu se găsesc piei de măgar de vânzare.

Urechile lui lungi ar fi ajuns așa întrucât fusese tras de ele de Dumnezeu pentru că își uitase numele sau din pricina încăpățânării sale care-l făcuse să se laude că știe să cânte mai frumos decât privighetoarea.

În Teleorman, mireasa aflată că nu era fecioară era "dată târgului", era expusă întregului sat călare pe un măgar.

Mielul în simbolurile şi superstiţiile lumii