Sacrumul: Osul sacru din corpul uman

Scheletul omenesc cuprinde circa două sute de oase, dar numai a fost considerat sfânt: sacrum sau osul sacral. Cuvântul "sacrum" înseamnă "sacru" în limba latină, și desemnează în anatomie cel mai mare os de la baza coloanei vertebrale, unul triunghiular care, împreună cu oasele pelviene, formează bazinul. 

Romanii îl numeau "os sacrum", cu semnificația literală de "os sfânt", iar grecii îi spuneau "hieros osteon", "hieros" însemnând "os" dar și "templu", iar "osteon", "os"

În unele limbi ale indienilor mezoamericani se face referire la acest os folosindu-se cuvinte corelate cu sacralitatea, divinitatea. Straniu, astfel de civilizații au ajuns în mod independent la acest concept, fără a avea vreun contact cu europenii!   

Să ne amintim, coloana vertebrală are cinci regiuni: cervicală (gâtul), cu 7 vertebre, toracică, cu 12 vertebre, lombară, cu 5 vertebre, sacrală, cu 5 vertebre și coccigiană, cu 4-5 vertebre.

Sacrumul feminin este mai larg și mai puțin curbat decât cel masculin, o particularitate dezvoltată din necesitatea de a purta copii.

De ce este sacrumul sfânt? Există mai multe explicații, inclusiv următoarele:

Templu

Pornind de la termenul "hiestos", sacrumul poate reprezenta un templu întrucât la femeie, în această concavitate osoasă, se află ovarele și uterul, organele sacre ale procreatiei.

Viața de apoi

Din cauza mărimii sale, sacrumul este de obicei ultimul os al unui corp îngropat care putrezește. Din acest motiv, anticii credeau că este elementul esențial, pornind de la care un corp poate fi refăcut în viața de apoi.

În Egiptul străvechi, era osul sacru al lui Osiris, o cheie a învierii, fiindcă adăpostea "sămânța" masculină.

Totodată, într-o veche superstiție, era văzut drept locașul sufletului.

Vas de sacrificiu

Unele cercetări arheologice au sprijinit ipoteza că sacrum era folosit ca vas de sacrificii în riturile sacre din antichitate.

Simbol al fetei, mamei și femeii înțelepte

În hinduism, chakra sacrală este guvernată de zeița Parvati. Devotată soțului ei, Shiva, este divinitatea puterii, fertilității și fidelității. Toate acele trei aspecte ale zeiței sunt înglobate în acest centru energetic asociat cu dezvoltarea vieții. De la fată, la mamă și femeie înțeleaptă, Parvati întruchipează atributele chakrei sacrale de creativitate, dragoste și plăcere.

Simbolul lui Kundalini

În practicile spiritual indiene, zona din jurul sacrumului este sălașul lui Kundalini. Cuvântul "kundalini" provine din cel sanscrit "kundal", adică "încolăcit". Kundalini este gândit ca energie primordială latentă prezentă la baza șirei spinării în sacrum, înfățișat adeseori ca un șarpe încolăcit. Unul din țelurile principale din yoga tradițională este descolăcirea (eliberarea) acestei energii, de tip feminin, pentru a călători în sus către canalul energetic central (susumna)  și a se uni cu energia masculină a Tatălui Divin (Shiva / Shakta, sau universul) în cea de-a șaptea coroană sau chakra.

Sacrumul în Orientul îndepărtat

În tradițiile orientale, regiunea sacrală este asociată cu inferiorul Tan Tien (Dan Tian în chineză, Tanden în japoneză), tradus drept "câmpul elixirului' sau "hara" omului. Cuvântul elixir este conectat cu aceeași energie Kundalini. În practici precum Qigong, yoga Taoistă și Zen, nu se insistă pe trezirea acestei energii și înălțarea sa pe coloana vertebrală, ci pe echilibrarea energiilor ascendente și descendente (yin și yang) prin învățarea felului cum să fie mișcate în sus pe spatele corpului și în jos în fața lui, într-un cerc complet (șarpele muscandu-și coada), pe o orbită microcosmică.