Sfântul și scorpionul: Poveste cu tâlc

De-a lungul vieții noastre întâlnim oameni care ne pot face rău voit sau nevoit. Potrivit acestei povești cu tâlc, nu trebuie să permitem niciodată ca acțiunile, gândurile și cuvintele noastre să fie afectate de negativismul altora. Este necesar să continuăm să ne îndeplinim datoria noastră esențială față de lume cu dragoste și onestitate, chiar dacă unii nu fac același lucru în privința noastră, nu ne răspund cu aceeași monedă. 

Întunericului din inimile altora nu trebuie să i se îngăduie să pătrundă în lumina din inimile noastre. 

Sfântul și scorpionul: Poveste cu tâlc

Într-o zi, un om sfânt a mers la un râu pentru a se îmbăia. În apropierea sa a zărit un scorpion zbătându-se în apă. Scorpionii nu pot să înoate și sfântul știa că dacă nu-l salva, urma să se înece.

De aceea, l-a luat cu grijă din ape dar, chiar când era pe punctul să-l pună pe pământ, scorpionul l-a mușcat de un deget.

Durerea ascuțită a mușcăturii l-a făcut pe sfânt să-și scuture instinctiv mâna, iar scorpionul a zburat înapoi în apă. De îndată ce și-a recăpătat stăpânirea de sine, omul a încercat iarăși să salveze creatura aflată la necaz. Însă, din nou, scorpionul l-a înțepat înainte să-l așeze pe mal, în siguranță.

Acest lucru s-a repetat de mai multe ori. Sfântul și-a continuat străduințele de a izbăvi scorpionul, iar acesta l-a atacat pe salvatorul său de fiecare dată. 

Ucenicii sfântului, care urmăreau de o vreme ce se întâmpla, au ajuns să se îngrijoreze pentru învățătorul lor, ce se clătina pe picioare din pricina durerii. Ei i-au cerut să lase viețuitoarea în voia sorții. Sfântul i-a ignorat și și-a dus mai departe tentativele de a o salva până când, în cele din urmă, a reușit!

Ucenicii și-au purtat învățătorul incapabil să mai meargă până la coliba sa, i-au oblojit  rănile, i-au dat un antidot pentru otrava scorpionului, și au așteptat ca el să se facă bine. După ce și-a revenit în simțiri, unul din ucenici l-a întrebat de ce, în ciuda faptului că fusese atacat constant de scorpion, nu încetase să-l ajute.

Sfântul i-a răspuns, "Dragul meu, scorpionul nu m-a mușcat din răutate sau cu o intenție voită. Așa cum este natură apei să ude lucrurile și natura focului să le ardă, natura scorpionului este să muște. Viețuitoarea ignorantă nu s-a oprit să mă rănească pentru că înțelegerea sa nu era atât de mare încât să-și fi dat seama că voiam să o salvez.

Dar, așa cum este natura sa să muște, natura mea este să salvez. Dacă el nu a renunțat la natura lui, de ce aș fi renunțat eu la a mea? Este datoria mea să dau sprijin oricărui suflet ajuns într-un impas. A trebuit să nu las înțepăturile scorpionului să mă împiedice să-mi îndeplinesc datoria de salvator.

Lumina şi întunericul din tine | Poveste cu tâlc