Ucenicul nedornic sau nedorit: Poveste cu tâlc

Uneori, în pofida năzuinței noastre de a ne transcede realitatea, a ne înălța deasupra condiției noastre spirituale, nu suntem îndeajuns de pregătiți pentru a face  pas important din viața noastră. Despre asta este vorba în această poveste cu tâlc...

Ucenicul nedorit sau nedornic: Poveste cu talc

"Nu avem porți la mănăstirea noastră, oricine este liber să între în ea, însă și să o părăsească", i-a zis un călugăr unui vizitator sosit acolo în căutarea cunoașterii.

"Și cum procedați cu oamenii nesimțiți care vă disturbă liniștea, meditația?", i-a spus vizitatorul.

"Îi ignorăm, și ei pleacă", i-a replicat călugărul.                   

"Sunt un om învățat, venit aici pentru a-mi perfecționa cunoașterea", a insistat străinul. "Dar cum puteți face asta cu oamenii proști? Îi ignorați, pur și simplu, până își iau tălpășița? Cât de bună este această metodă?"

Călugărul nu i-a răspuns. Vizitatorul și-a repetat întrebările de mai multe ori dar, constatând că nu i se răspunde, s-a hotărât să plece și să-și afle un alt învățător, cu mult mai focalizat pe ceea ce făcea.

"Ai constatat cât de bună este metoda noastră?", i-a spus, zâmbind, călugărul.

Elevul care își depășește sau nu profesorul: Poveste cu tâlc