Măceșul în simboluri, superstiții și medicină
Măceșul, un arbust originar din Europa, vestul Asiei și nord-vestul Africii, este asociat cu simboluri, superstiții speciale în aceste părți ale lumii, și se remarcă prin proprietăți medicinale ieșite din comun.
Numele său științific, latinesc, Rosa canina (adică "trandafirul câinelui") este considerat a avea o semnificație de discreditare, indicând lipsa sa de valoare în comparație cu trandafirii cultivați în grădini, sau una extrasă din superstiția că rădăcina sa avea darul de a vindeca mușcătura unui câine turbat.
Unii sunt de părere că la sursă acestei denumiri ar fi țepii cu formă de cârlig ai acestei plante, asemănători cu niște canini de câine.
Măceșul este trandafirul stilizat din heraldica medievală europeană, floarea comitatului englez Hampshire și a comitatului irlandez Leitrim, supranumit "Comitatul trandafirului sălbatic", din cauza răspândirii consistente a măceșilor în această regiune.
Cea dintâi semnificație înregistrată istoric a florii datează cu sute de ani în urmă, la Academia de Jocuri Florale (inspirată de sărbătoarea romană Floralia), fondată în 1323, unde poeților li se dăruia o crenguță cu flori de măceș, ca o răsplată pentru talentul lor literar.
Măceșul reprezintă un simbol ambivalent, corelat fie cu durerea, fie cu plăcerea. Referința la durere se spune că derivă din conectarea acestei plante cu mușcăturile câinilor turbați, în vreme ce a doua și-ar avea rădăcinile în așa-zisele "desfătări trupești" din timpurile medievale.
În zilele noastre, măceșul poartă înțelesul de așteptare a primăverii, întrucât este unul dintre primii arbuști care înfloresc odată cu dispariția iernii.
În Evul Mediu, o floare de măceș amplasată la căpătâiul patului unei femei nobile, după ce curtenii cădeau pradă somnului, semnifica interesul amoros al regelui pentru aceasta. De îndată ce femeia primea acest mesaj, era instruită cum să se furiseze în camera regală, astfel încât să nu fie băgată în seamă de vreo cineva.
Odată, se credea că orice plan pus la cale în raza auditivă a unui măceș era condamnat să o ia razna, să nu se îndeplinească.
În decursul lunii iunie când, de obicei, măceșul este înflorit, era de rău augur să-ți apropii prea mult ochii de florile lui, deoarece, potrivit unei superstiții, puteau să-ți provoace orbirea. De asemeni, dacă îți loveai din greșeală o ureche de astfel de flori, riscai să ai o durere cumplită de urechi!
Măceșele sunt extrem de îmbelșugate în vitamina C, și conțin substanțial și vitaminele A, B1, B2, E, K, P. Atât fructele lor, cât și semințele lor sunt utilizate în medicină pentru tratarea mai multor boli, precum afecțiuni ale pielii, inflamatorii, hepatoxicitate, dereglări renale, diaree, dizenterie, hiperlipidemie, gută. Constitue un tonic de bază, potejeaza inima și vasele de sânge, îmbunătățesc imunitatea, sunt eficiente în încetinirea procesului îmbătrânirii.
Numele său științific, latinesc, Rosa canina (adică "trandafirul câinelui") este considerat a avea o semnificație de discreditare, indicând lipsa sa de valoare în comparație cu trandafirii cultivați în grădini, sau una extrasă din superstiția că rădăcina sa avea darul de a vindeca mușcătura unui câine turbat.
Unii sunt de părere că la sursă acestei denumiri ar fi țepii cu formă de cârlig ai acestei plante, asemănători cu niște canini de câine.
Măceșul este trandafirul stilizat din heraldica medievală europeană, floarea comitatului englez Hampshire și a comitatului irlandez Leitrim, supranumit "Comitatul trandafirului sălbatic", din cauza răspândirii consistente a măceșilor în această regiune.
Cea dintâi semnificație înregistrată istoric a florii datează cu sute de ani în urmă, la Academia de Jocuri Florale (inspirată de sărbătoarea romană Floralia), fondată în 1323, unde poeților li se dăruia o crenguță cu flori de măceș, ca o răsplată pentru talentul lor literar.
Măceșul reprezintă un simbol ambivalent, corelat fie cu durerea, fie cu plăcerea. Referința la durere se spune că derivă din conectarea acestei plante cu mușcăturile câinilor turbați, în vreme ce a doua și-ar avea rădăcinile în așa-zisele "desfătări trupești" din timpurile medievale.
În zilele noastre, măceșul poartă înțelesul de așteptare a primăverii, întrucât este unul dintre primii arbuști care înfloresc odată cu dispariția iernii.
În Evul Mediu, o floare de măceș amplasată la căpătâiul patului unei femei nobile, după ce curtenii cădeau pradă somnului, semnifica interesul amoros al regelui pentru aceasta. De îndată ce femeia primea acest mesaj, era instruită cum să se furiseze în camera regală, astfel încât să nu fie băgată în seamă de vreo cineva.
Odată, se credea că orice plan pus la cale în raza auditivă a unui măceș era condamnat să o ia razna, să nu se îndeplinească.
În decursul lunii iunie când, de obicei, măceșul este înflorit, era de rău augur să-ți apropii prea mult ochii de florile lui, deoarece, potrivit unei superstiții, puteau să-ți provoace orbirea. De asemeni, dacă îți loveai din greșeală o ureche de astfel de flori, riscai să ai o durere cumplită de urechi!
Măceșele sunt extrem de îmbelșugate în vitamina C, și conțin substanțial și vitaminele A, B1, B2, E, K, P. Atât fructele lor, cât și semințele lor sunt utilizate în medicină pentru tratarea mai multor boli, precum afecțiuni ale pielii, inflamatorii, hepatoxicitate, dereglări renale, diaree, dizenterie, hiperlipidemie, gută. Constitue un tonic de bază, potejeaza inima și vasele de sânge, îmbunătățesc imunitatea, sunt eficiente în încetinirea procesului îmbătrânirii.
Cicoarea în simboluri, legende, superstiții și medicină populară
Măceșul în simboluri, superstiții și medicină
Reviewed by Diana Popescu
on
august 03, 2020
Rating:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu