Mormântul gol al Maicii Domnului

La poalele Muntelui Măslinilor, în valea lui Iosifat, se află un mormânt gol în care, potrivit tradiției, se spune că a fost așezată, după moarte, Maica Domnului. Există cel puțin două versiuni despre viața Sfintei Fecioare Maria, una din Biblie, și o alta din străvechea carte evreiască numită Toledot Yeshu. Deși ce sunt unele diferențe între cele două texte, ambele afirmă că Maria (sau Miriam) a fost mama lui Iisus Hristos. 

Conform legendelor, Maica Domnului ar fi murit din cauze naturale. Nu se știe ce vârstă avea când și-a dat ultima suflare. Oricum, se crede că a înviat, asemeni Fiului său, după trei zile, fiind apoi înălțată la cer cu trupul și sufletul. Mormântul ei ar fi fost descoperit a fi gol după acest scurt răstimp.

Unii s-au îndoit că mormântul din Ierusalim ar fi cu adevărat al Maicii Domnului. Contrar acestor păreri, în secolul al VI-lea d. Hr., Chiril din Schitopolis a consemnat în Euthymiaca Historia că împăratul Marcian și soția lui, Pulcheria, au cerut să li se aducă moaștele Maicii Domnului, iar patriarhul Ierusalimului le-a răspuns că nu există așa ceva, întrucât aceasta își părăsise mormântul la trei zile după înmormântarea sa.

Chiar din perioada timpurie a creștinismului, mormântul Maicii Domnului din Ierusalim a fost considerat unul sacru. Acesta a fost excavat în 1972 de Bellarmino Bagatti, arheolog și călugăr franciscan. El credea că în acest site ar fi fost un cimitir străvechi, datând din secolul I d.Hr., ce ar fi putut include morminte ale unor eroi biblici.

Echipa de cercetători a explorat cele 3 camere funerare de aici, și Bagatti a ajuns la concluzia că mormântul trebuie să fie cel descris de surse creștine ca fiind  al Maicii Domnului.             

În secolul al V-lea a fost clădită o mică biserica lângă mormânt, dar a fost distrusă în anul 614 de către persani.

Totuși, acesta a continuat să fie văzut ca un loc sfânt în decursul stăpânirii musulmanilor, care aveau credința că aici fusese îngropată mama profetului Isa's (Iisus).

În 1130 d.Hr., când cruciații au sosit în Ierusalim, au reînălțat biserica și această a fost preluată de benedectini. Biserica era era construită în stilul gotic timpuri și ar fi putut fi una din cele mai frumoase din Orașul Sfânt dacă nu ar fi fost dărâmată de Saladin în anul 1187.

Cu toate astea cripta rămas neatinsă. Biserica a fost reclădită în a doua jumătate a secolului al XIV-lea, când a devenit o mănăstire a călugărilor franciscani. Franciscanii ao părăsit-o oficial în 1757, dar aceasta a rămas din nou intactă în decursul bătăliilor otomane din Ierusalim.

În prezent conține capelele Sfântului Iosif, Sfantului Ioachim și Sfintei Ana (părinții Maicii Domnului) și mormântului reginei Melisanda din Ierusalim.  Cripta este încă foarte misterioasă deoarece nu există dovezi fizice care să-i adeverească legenda. Este, totuși, posibil să fi găzduit trupul Maicii Domnului de-a lungul a trei zile!

Mai mult decât atât, datarea camerelor criptei este încă nesigură. Este dificil să se identifice perioada creării structurii originale a mormântului. Pe de altă parte, este foarte asemantor cu altele, din vremea biblică.

Maica Domnului rămâne o imagine emblematică a istoriei străvechi, cea mai vestită femeie din timpurile sale și cea mai importantă din creștinism. Nu este, așadar, surprinzător că presupusul ei mormânt continuă să atragă o grămadă de turiști și pelerini.

Sfânta Maria Mare în superstiţii şi tradiţii româneşti