Floarea de crăiță: Simbol, legendă, superstiții și proprietăți medicinale

Crăița, crăiasa floriculturii, o floare nativă din Mexic și Guatemala, cu numele științific de Tagetes patula, a fost, de-a lungul timpului, asociată cu numeroase superstiții, legende, legende, chiar și în regiunile unde a fost adoptată, inclusiv în țara noastră.

Tegetes, prima parte a denumirii botanice, derivă din numele zeului etrusc Tages, despre care se spunea că își extrăgea puterea, măreția, din pământul proaspăt arat. Termenul "patula" are semnificația de "răspândire", una din înzestrările caracteristice acestei flori.

În engleză, crăița este numită "french marigold", adică "galbeneaua franțuzească", cuvântul "marigold" ("galbenea") însemnând "aurul Mariei", datorită credinței că Maică Domnului, Fecioara Maria, purta în părul ei astfel de flori.

De ce "gălbeneaua franțuzească"?

Ei bine, în secolul al XVI-lea, semințele crăiței au fost aduse pentru prima oară în Europa de către exploratorii portughezi. Apoi, floarea, strălucitor colorată în galben, portocaliu, roșu închis înspre maro, a căpătat o mare popularitate în Franța!

Oricum, crăița a devenit rapid o plantă ornamentală obișnuită, familiară europenilor, astfel încât, în secolul al XIX-lea era considerată în Anglia o floare de "modă veche".                 

Se crede că era un sacră în cultura aztecă și cea mayasă, fiind folosită pentru a onora zeii. Preoții mayaăi se spălau cu o soluție făcută de crăițe înainte de a invoca spiritele.

În contextul modern, alături de galbenea, este un simbol important al Zilei Morților din Mexic (Los Dias de Los Muertos). Acolo, parfumul ei este considerat încă a avea harul de a atrage sufletele celor decedați, așa că se crează cărări din crăițe pentru a le călăuzi spre casa lor, unde sunt așteptate cu nerăbdare de membrii familiei.

Tot la mexicani, se obișnuiește să se confecționeze pentru câte un suflet o cruce din crăițe, astfel încât când rudele se apropie de altarul bisericii să pășească peste ea, eliberând în acest fel sufletul de vini, păcate.

Există credința că aceste flori, când sunt plantate pe morminte, le oferă acestora protecție.

Pe de altă parte, în limbajul florilor, crăița  nu este auspicioasă, întrucât semnifică gelozia sau dragostea nefericită.

Potrivit unei legende atât despre această floare, cât și despre lăcrămioară, Crăița ar fi fost fiica mult râvnită, avută abia la bătrânețe de un împărat și nevasta sa. Îndrăgostită de flori, ea colindă mai mereu pădurile și șesurile în căutarea lor. Într-o zi, s-a rătăcit în codru și a ajuns, la un moment dat, să fie copleșită de istovire, sete și foame. Zărită de Sfântul Petru, aflat într-o vizită în lume alături de Dumnezeu, sfântul i-a cerut Domnului să o izbăvească de suferință. Drept urmare, lacrimile fetei căzute pe pământ s-au preschimbat în florile micuțe pe care le cunoaștem azi drept lăcrămioare. Corpul fără suflare al fiicei împăratului s-a cufundat în pământ, iar în locul acela s-au ivit flori galben-roșiatice, numite crăițe. Din acest motiv, lăcrămioarele și crăițele ar fi așezate frecvent peste morminte, ca simboluri ale jalei, doliului și tristeții.

În medicină, farmaceutică, crăițele sunt folosite pentru tratarea, hepatitei, diabetului, obezității și afecțiunilor ochilor. Uleiul esențial extras din ele are proprietăți antifungale, și este întrebuințat pentru vindecarea candidozei.

Totodată, mirosul specific al  crăiței alungă dăunătorii, insectele din grădini, iar uleiul său esențial are capacitatea de a lecui infecțiile fungicide ale plantelor și este un pesticid împotriva ploșnițelor.

Petalele uscate și fărâmițate, pisate ale florii reprezintă o mirodenie populară în Georgia, având denumirea de "imeruli shaphrani" ("șofranul imeritian"), de la numele provinciei vestice Imereti din această țară. Mirodenia conferă o aromă unică, de pământ, bucătăriei georgiene, una compatibilă cu scorțișoara și cuișoarele. Este, de asemeni, un ingredient esențial în amestecul de mirodenii "khmeli suneli", care este în arta culinară georgiană ceea ce e "garam masala" în cea din India de Nord, împreună cu care Georgia împărtășește elemente ale bucătăriei Mughlai.

Gălbenelele: Simbol, legendă, superstiții și proprietăți medicinale