Paradoxul Bootstrap sau al călătoriei în timp

 Paradoxul Bootstrap constă dintr-o buclă ipotetică în călătoria în timp în care un prim eveniment îl provoacă pe al doilea, și al doilea în generează, de fapt, pe cel dintâi. Acest paradox teoretic presupune că ceva material sau o  informație care se trimite înapoi în timp este prinsă într-o buclă/într-un cerc cauză-efect infinit, în care care această nu mai are un punct de origine clar, spunându-se că este "necauzată" sau "autocreată". Este numit și "paradoxul ontologic, cu referință la ontologie, ramură a filosofiei ce se ocupă cu studiul existenței, a tot ce există. 

În limba engleză, cuvântul "bootstrap" desemnează bucla sau gaica din spate a unui pantof, una care ajută la încălțarea acestuia. Termenul de Paradox Bootstrap derivă din expresia engleasca “to pull oneself over a fence by one’s bootstraps" (a te arunca peste un gard trăgându-te de gaica unui pantof"), indicând o acțiune imposibilă sau absurdă, ridicolă. Prima referință la o astfel de acțiune se crede, în general, că își are originea într-o opera literară clasică din secolul al XVIII-lea, și anume "Aventurile baronului Munchhausen", în care, la un moment dat, eroul este prins într-o mlaștină și reușește să se salveze din ea trăgându-se de propriul sau par.   

                         

 

Termenul de Paradoxul Bootstrap a fost inițiat de scriitorul de science fiction Robert A. Heinlein care, în cartea sa din 1941 "By His Bootstraps" ("Prin găicile pantofilor săi"), relatează povestea lui Bob Wilson și a paradoxurilor cu care se confruntă acesta după folosirea unui portal în timp. De exemplu, Bob Wilson ajunge să călătorească înainte în timp și să primească de la viitorul său sine un blocnotes, pentru a se întoarce înapoi în timp și a folosi informațiile prețioase din carnet pentru a se instala într-o poziție de dictator binevoitor. După ce blocnotesul se uzează, rescrie informațiile din el într-un altul, nou, și-l aruncă pe cel vechi. Mai târziu, se gândește că nu au existat niciodată două blocnotesuri, și că cel nou creat este, de fapt, cel oferit lui într-un viitor îndepărtat. Așadar, cine l-a scris și de unde provin, până la urmă, informațiile din el? 

Un alt exemplu despre aceste paradox este cel al unui călător în timp care sosește din viitor pentru a-l întâlni pe Einstein în tinerețe și a-l învăța teoria relativității. Einstein pretinde că este propria sa lucrare și, după mai multe decenii de la publicarea acesteia, una din cărțile care o explică este luată de anteriorul călător în timp pentru a i-o da tânărului Einstein. Așadar, cum a apărut teoria? Nu putem spune că a fost creată de călătorul în timp întrucât acesta a aflat-o dintr-o carte a lui Einstein, dar nu putem spune nici că i-ar aparține lui Einstein, deoarece el a primit-o de la călătorul în timp. Cine a descoperit teoria relativității? 

Paradoxul Bootstrap și legea cauzalității

Paradoxul Bootstrap este aparent o încălcare a legii cauzalității. Drept urmare, oamenii de știință ar putea fi confruntați cu o problemă clară în care ei nu ar mai fi capabili să spună că o "cauza" trecută a provocat un "efect" viitor. La urma urmei, potrivit paradoxului, efectul ar putea fi creat și în viitor, înainte de a conduce la cauza sa din trecut. Aceasta ar sugera că în locul timpului mișcându-se de la un trecut "mort" la un viitor nedeterminat, am avea de a face cu un trecut, un prezent și un viitor existând concomitent. Astfel, originea (asociată de obicei cu trecutul) a orice, nu ar mai avea nici o semnificație. 

Paradoxul Bootstrap și cea de-a doua lege a termodinamicii

Paradoxul Bootstrap pare să violeze și legea entropiei sau cea de-a doua lege a termodinamicii, conform căreia sistemele se îndreaptă întodeauna de la o stare de ordine la una de dezordine. Aceasta sugerează că o informație sau un obiect prinse într-un cerc al timpului ar continua să se degradeze, ajungând, în cele din urmă, să se dezintegreze. 

Cu toate astea, profesorul Novikov era de părere că a doua lege a termodinamicii este una statistică, și nu absolută, presupunand că inversarea entropiei să fie improbabilă, dar nu și imposibilă. Mai mult decât atât, a doua lege a termodinamicii s-ar aplica numai sistemelor izolate de lumea exterioară, și conform lui Novikov, "în cazul obiectelor macroscopice, precum un ceas aflat într-o buclă a timpului, lumea exterioară ar putea să cheltuiască energie pentru a reparaza uzura/entropia acumulată de acest obiect în cursul istoriei sale, astfel încât s-ar întoarce în starea lui originală când își închide bucla". 

Paradoxul podului lui Buridan